Contestație decizie de concediere. Decizia 689/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 689/
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de revizuient, împotriva sentinței civile nr. 533/M din 17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 14 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, acre face parte integrală din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 20 mai 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 533/M/17.03.2009 a Tribunalului Brașovs -a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva deciziei civile nr. 1419/A/6.06.2000 a Tribunalului Brașov.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Înscrisurile enumerate și depuse la dosarul cauzei de către revizuient, sunt înscrisuri care au fost avute în vedere de către instanța de judecată încă de la momentul soluționării pe fond a cauzei.
Astfel, cele două anexe ale rapoartelor nr. 2203/1999 și nr. 3500/1999 care au stat la baza emiterii deciziei de concediere a revizuientului, au fost cunoscute de către instanța de judecată, întrucât, chiar la dosarul de fond - numărul 13457/1999- la fila 147 fost depus referatul nr. 3500/16.07.1999 împreună cu notele care au stat la baza întocmirii acestui referat.
Decizia de sancționare a altor persoane - nr. 121/ 16.08.1999, fiind ulterioară emiterii deciziei de concediere a revizuientului - privind alte persoane care au fost sancționate pentru aceleași fapte - nu are legătură cu solicitarea de revizuire a deciziei instanței de apel.
În ceea ce privește adresa nr. 3093/28.06.1999 înaintată de intimată poliției, despre care revizuientul afirmă că a luat cunoștință pe parcursul soluționării dosarului penal nr. 13657/2008, instanța constă că acest înscris vine în sprijinul dovedirii susținerii excepției tardivității emiterii deciziei de concediere, excepție susținută de către revizuient încă de la judecata pe fond a cauzei, soluționată de altfel de către instanța de judecată, în sensul respingerii acesteia.
Cu privire la declarațiile date în dosarul penal nr. 13657/2008, instanța a constatatat că acestea sunt simple susțineri ale părților, care pot conduce la stabilirea unei situații de fapt, numai în măsura în care se coroborează și cu alte probe.
Până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare a unei persoane pentru una dintre infracțiunile sesizate, aceste declarații nu pot avea forță probantă în prezenta cauză, neavând caracter determinant, respectiv de a fi apte să schimbe hotărârea pronunțată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuientul în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs se arată că în mod eronat s-a apreciat de către instanță că înscrisurile depuse nu sunt înscrisuri noi.
Înscrisurile anexate cererii de revizuire nu existau la dosar, la data judecării apelului fiind deținute de către partea potrivnică.
Actul de punere în valoare menționat în raportul nr. 3500 / 1999 reprezintă un înscris nou.
În urma descoperirii înscrisurilor noi revizueintul dovedește faptul că excepția tardivității a fost soluționată greșit, iar instanța nu s-a pronunțat pe fond asupra acestora.
Prima instanță nu și-a urmărit îndeplinirea dispoziției dată cu privire la administrarea dovezilor cu înscrisuri.
Art. 130 al. 2 din Codul muncii în vigoare la acea dată nu face nici o precizare față de certitudinea conducătorului unității în drept să aplice măsura disciplinară. Textul de lege se referă numai la constatarea de către conducătorul unității a împrejurării care constituie temeiul desfacerii.
Data luării la cunoștință de către conducătorul unității în drept să aplice sancțiunea de împrejurarea care constituie temeiul desfacerii este dată primului raport înregistrat oficial la registratura unității.
Se mai arată că înscrisurile depuse au fost descoperite în cursul cercetării penale din dosar nr. 13657/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov.
Pe de altă parte, dacă într- adevăr raportul se afla la dosar, atunci era obligația instanței să se pronunțe asupra tuturor probelor existente la dosar.
La dosarul cauzei nu există însă probe care să dovedească împrejurarea cursului termenului de prescripție.
Celelalte critici invocate în recurs vizează netemeinicia măsurii luate de unitate respectiv de desfacere contractului de muncă, având în vedere că la dosar sunt depuse dovezi care demonstrează faptul că recurentul nu a prejudiciat unitatea.
Examinând recursul în raport cu decizia atacată și temeiul de drept invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Din aanaliza condițiilor de admisibilitate ale revizuirii, rezultă că sfera de aplicare a art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă este foarte limitată la îndeplinirea următoarele condiții: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forța probantă prin el însuși, fără să fie nevoie a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită.
Înscrisurile enumerate de revizuient la dosarul cauzei, nu constituie înscrisuri noi, în sensul dispoziției legale menționate, fiind avute în vedere de către instanța de judecată la momentul soluționării cauzei ( filele 145,147,203 și 203, 196 din dosarul de fond).
În aceste condiții, cerința prevăzută de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă nu este îndeplinită dacă înscrisul a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, pentru că se opune la cercetarea lui puterea de lucru judecat a hotărârii.
Pe de altă parte, aceste înscrisuri nu sunt determinante, în sensul că nu sunt de natură să schimbe soluția pronunțată de instanță.
În ceea ce privește decizia de sancționare a altor persoane, în mod întemeiat instanța a reținut că nu are legătură cu solicitarea de revizuire a deciziei pronunțată în apel.
Celelalte critici invocate în recurs cu referire la excepția tardivității emiterii deciziei de concediere, aplicarea tardivă a sancțiunii disciplinare, fapta abuzivă a conducătorului unității și examinarea probelor existente la dosarul cauzei care conduc la netemeinicia deciziei de desfacere a contractului de muncă, sunt aspecte prin care se evocă fondul cauzei și care nu pot fi analizate în cadrul cererii de revizuire decât în măsura în care condițiile de admisibilitate ar fi îndeplinite.
Cererea de revizuire formulată în cauză este examinată în raport cu temeiul de drept invocat, ori în această situație celelalte critici ce privesc fondul dreptului exced cadrului procesual stabilit.
Față de aceste considerente, în temeiul art 312 Cod procedură civilă, Curtea de apel va respinge recursul declarat de revizuient.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul revizuient împotriva sentinței civile nr. 533/17.03.2009 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CJ 19.06.2009
Tehnored AG 24.06.2009/ 2 ex
Jud fond /
Președinte:Ligia VîlcuJudecători:Ligia Vîlcu, Anca Pîrvulescu, Camelia Juravschi
| ← Conflict de muncă. Decizia 166/2010. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
