Contestație decizie de concediere. Decizia 689/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 689
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect contestație decizie de concediere privind recursul declarat de recurenta - - B, împotriva sentinței civile nr. 87/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen, s-a comunicat recurentei duplicatul întâmpinării. Recurenta a depus la dosar, prin serviciul de registratură, răspuns la întâmpinare - nr. 2821/09.06.2009-, fără duplicat pentru comunicare. S-a solicitat judecata în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată ca nu se impune comunicarea răspunsului la întâmpinare si, fiind terminată cercetarea judecătorească, lasă cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA
Prin contestația formulată la data de 23.04.2008 și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantul a chemat în judecată pe intimata C""A Barlad pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze decizia nr. 98/21.03.2008 prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă pe considerentul că săvârșise o abatere disciplinară gravă.
Totodată, contestatorul a solicitat reintegrarea sa pe postul deținut anterior, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate de care a fost lipsit, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul 2008, plata indemnizatiei corespunzătoare concediului medical, precum și plata sumei de 900 lei, cu titlu de daune morale.
În motivarea contestației, numitul a învederat că decizia nr. 98/21.03.2008 este lovită de nulitate absolută pe considerentul că, contrar prevederilor art. 60 al.1 lit.i din Codul Munciiis -a desfăcut contractul de muncă pe durata concediului de odihnă.
Astfel, contestatorul a arătat faptul că în anul 2007 fost rechemat din concediul de odihnă, iar la datele de 20 și 21.03.2008 i se aprobase de către reprezentanții intimatei efectuarea a două zile din concediul de odihnă corespunzător anului 2007.
Pe de altă parte, a arătat faptul că, fiind, și neavând pregătirea profesională necesară efectuării unor lucrări de sudură de mare precizie, în mod justificat, la data de 18.03.2008 a refuzat să efectueze lucrări de sudură, la solicitarea șefilor săi ierarhici.
În legătură cu cele două adeverințe invocate de către contestator pentru a dovedi pregătirea sa profesională ca sudor, a arătat faptul că valabilitatea acestora expirase anterior datei la care i se solicitase a lucra ca si sudor și, în realitate, nu efectuase cursuri de pregătire profesională pentru meseria de sudor, iar adeverințele în discuție fuseseră eliberate de către intimată fără a efectua asemenea cursuri.
În drept, reclamantul a invocat prevederile 75-78 din Codul Muncii, precum și prevederile art. 130 din Codul Muncii.
Intimata C""A B, legal citată, nu a depus întâmpinare, dar, în temeiul prevederilor art. 287 din Codul Muncii, a depus mai multe înscrisuri relevante în prezenta cauză.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Contestatorul a fost angajatul intimatei C"" A, în funcția de încă din anul 1980, în temeiul contractului individual de muncă nr. 18238/15.08.1980.
Pe parcursul executării contractului individual de muncă mai sus arătat, în anul 1998, precum și în anul 2001, contestatorul, după cum reiese din adeverințele nr.7416/30.11.1998 și 4590/14.02.2001, a efectuat cursuri de pregătire profesională în specializarea de sudor, cursuri desfășurate fără scoaterea de la locul de muncă, cu o durată de aproximativ două săptămâni fiecare.
Dar din cuprinsul adeverinței nr.7416/30.11.1998, rezultă faptul că în urma cursului efectuat în anul 1998, contestatorul era autorizat a efectua lucrări de sudură doar în cadrul societății intimate si doar pentru o durată de 24 luni, adică 2 ani de la data absolvirii cursului. Reiese, astfel, evident, apreciaza tribunalul, că în temeiul acestei adeverințe contestatorul putea efectua lucrări de sudură doar în perioada 30.11.1998-30.11.2000.
Pe de altă parte, din cuprinsul adeverinței 4590/14.02.2001, emisă tot de intimată, rezultă că, în anul 2001, contestatorul a mai efectuat un curs de pregătire profesională pentru efectuarea de lucrări de sudură, având o durată de aproximativ 3 săptămâni, fără scoatere de la locul de muncă, dar si acest curs în conferea contestatorului dreptul de a efectua lucrări de sudură numai în cadrul societății intimate pentru o durată determinată, adică 36 luni, care a expirat la data de 14.02.2004.
Astfel, de la data de 14.02.2004, contestatorul nu mai era în drept de a efectua lucrări de sudură în cadrul societății intimate.
La data de 18.03.2008, contestatorului i s-a cerut de către șeful adjunct de secție să efectueze lucrări de sudură de mare precizie, respectiv sudură a pieselor denumite subansamblu burduf, iar contestatorul, tocmai pentru că nu avea pregătirea profesională necesară, în condițiile în care valabilitatea adeverințelor mai sus arătate expirase din anul 2004, refuzat justificat efectuarea unor asemenea lucrări.
În atare context, prin referatul 1693/18.03.2008, s-a adus la cunoștință conducerii societății refuzul contestatorul de a efectua lucrări de sudură, declanșându-se împotriva acestuia procedura cercetării prealabile prev. de art. 267 din Codul Muncii.
Astfel, la data de 18.03.2008, contestatorul a fost convocat în vederea efectuării disciplinare pentru data de 19.03.2008, la compartimentul personal si resurse umane din cadrul societății intimate, urmând a fi audiat în fața comisiei de disciplină.
După cum reiese din cuprinsul deciziei nr. 159, emisă la data de 7.06.2007( fila 84), comisia pentru cercetarea abaterilor disciplinare este compusă dintr-un număr de 4 membri si un observator din partea organizației sindicale, în conformitate cu prevederile art. 24 al.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate.
La data de 19.03.2008, după cum rezultă din mențiunile procesul verbal nr. 29( fila 13) contestatorul a fost audiat doar în prezenta a doi membri din cei patru membrii ai comisiei de cercetare a abaterilor disciplinare, comisie instituită în cadrul intimatei prin decizia nr. 159/2007. Astfel, procesul verbal nr. 29 din data de 19.03.2008, care constituie si actul final al cercetării prealabile, este semnat doar de către doi dintre membrii comisiei disciplinare, respectiv doar de către și, ceilalți doi membri cu drepturi depline, respectiv și nesemnând procesul verbal de finalizare a cercetării disciplinare.
În atare condiții, întrucât nici din cuprinsul procesului verbal nr. 29/19.03.2008, nu rezultă că doi dintre membrii comisiei disciplinare, respectiv și, au participat la efectuarea cercetării prealabile a abaterii disciplinare reținute în sarcina contestatorului, instanța de fond a reținut că, în ceea ce-l privește pe contestatorul, cercetarea disciplinară a fost efectuată doar de către doi dintre cei patru membrii ai comisiei instituite în acest sens, situație echivalentă cu lipsa cercetării prealabile deoarece aceasta nu a avut loc în fața unei comisii legal constituite.
În fața comisiei de disciplină în componența indicată mai sus, contestatorul a reiterat faptul că nu poate accepta să efectueze lucrări de sudură de mare precizie raportat la împrejurarea că nu are pregătirea profesională necesară.
La datele de 20 și 21.03. 2008, contestatorul nu a fost prezent la serviciu raportat la împrejurarea că i-a fost încuviințată de către șeful său efectuarea a două zile din concediul de odihnă corespunzător anului 2007.
Astfel, după cum si intimata recunoaște, în timp ce-și efectua concediul de odihnă corespunzător anului 2007, contestatorul, în luna decembrie 2007, fost rechemat la serviciu, urmând ca cele 5 cinci zile pentru care a fost rechemat la serviciu din concediul de odihnă, să fie efectuate în anul 2008. Cu toate acestea scriptic, în foaia de prezentă colectivă, deși contestatorul în decembrie 2007 fost la serviciu corespunzător a 5 zile din concediul de odihnă, acesta fost pontat ca fiind în concediul de odihnă. Două dintre cele trei zile din concediul de odihnă corespunzător anului 2007, urmau a fi efectuate, ca învoire, de către contestator la datele de 20 și 21.03.2008, după cum rezultă din înscrisul de la fila 81, care reprezintă cererea contestatorului, care este încuviințată de persoana în drept, care a semnat în partea dreaptă jos.
Instanța a mai reținut că desi intimata C - a individualizat scriptic nereal în foile colective de prezentă efectuarea de catre contestatorul în luna decembrie 2007 a cinci zile din concediul de odihnă corespunzător anului 2007, în realitate acesta a fost la serviciu, iar în perioada 20-21.03 2008 efectuat două zile din concediul de odihnă corespunzător anului 2007, după cum rezultă din înscrisul de la fila 81, sub titulatura de învoire. In foile colective de prezentă, tot nereal s-a consemnat că în ziua de 20.03.2008 a fost la serviciu, iar la data de 21.03.2008 a lipsit tocmai datorită faptului că i se desfăcuse contractul individual de muncă. Mențiunile existente în evidentele scriptice ale intimatei nu pot determina schimbarea situației reale de fapt, care e diferită față de cea ce reiese din înscrisurile depuse de către intimată.
Astfel, față de cele arătate mai sus instanța de fond a reținut că la data de 21.03.2008, când i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, contestatorul se afla în concediu de odihnă.
La data de 21.03.2008 a fost emisă decizia nr.98 prin care contestatorului i s-a desfăcut contractul individual de muncă, în temeiul prevederilor art. 61 lit.a din Codul Muncii pentru comiterea unei abateri disciplinare grave. Din dispozitivul deciziei rezultă că abaterea disciplinară gravă constă în aceea că contestatorul a refuzat nejustificat să îndeplinească atribuțiile de serviciu constând în efectuarea de lucrări de sudură, deși avea pregătirea profesională necesară. În drept, fapta a fost încadrată în Anexa 4 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate pentru anii 2007-2008, fără a fi indicat în concret articolul sau abaterea disciplinară reținută în sarcina contestatorului, în condițiile în care această anexă individualizează ca si abateri disciplinare un număr de 27 acțiuni sau inacțiuni.
Raportat la situația de fapt reținută în cauză, în ceea ce privește legalitatea deciziei contestate, prima instanța a reținut următoarele:
În primul rînd, decizia contestată contravine prevederilor 268 al.2 lit. din Codul Muncii deoarece în cuprinsul său nu sunt indicate în concret normele din contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau statut care au fost încălcate, acestea fiind menționate doar generic, decizia fiind în atare condiții lovită de nulitate absolută.
Astfel, în cuprinsul deciziei contestate se arătă generic că faptele contestatorului se încadrează la abateri disciplinare grave potrivit Anexei 4 din contractul colectiv de muncă 2007-2008, fără a preciza în concret, care dintre cele 27 abateri disciplinare menționate în Anexa 4( fila 76) a fost comisă de către contestator. Este evident că acesta mențiune generică nu satisface cerințele art. 268 al. 2 lit.b din Codul Muncii.
În al doilea rînd, instanța a reținut faptul că decizia atacă, emisă al data de 21.03.2008, este nelegală deoarece a fost emisă în timp ce contestatorul se afla în concediul de odihnă, încălcându-se interdicția impusă de prevederile art. 60 al.1 lit.i din Codul Muncii potrivit cărora concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata efectuării concediului de odihnă.
Astfel,la data de 21.03.2008, contestatorul efectua o zi din concediul de odihnă corespunzător anului 2008, încât, în conformitate cu prevederile art. 60 al.1 lit.i nu putea fi concediat, decizia emisă cu încălcarea acestor prevederi legale fiind lovită de nulitate absolută.
În al treilea rînd, instanța reținut că sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă a contestatorului a fost dispusă fără efectuarea cercetării prealabile raportat la împrejurarea că audierea contestatorului la data de 19.03.2008 a fost realizată doar de doi din cei patru membri ai comisiei instituite la nivelul C""A pentru cercetarea abaterilor disciplinare prin decizie nr. 159 din 2007, situație echivalentă cu lipsa cercetării prealabile în condițiile în care hotărârea comisiei de disciplină cu privire la rezultatul cercetării prealabile putea fi totalmente diferit dacă participau ceilalți doi membrii ai comisiei disciplinare care este compusă la nivelul societății intimate dintr-un număr de 4 membrii.
Astfel, cercetarea prealabilă pentru a respecta exigențele impuse de art. 267 din Codul Muncii, adică pentru a fi valabil efectuată, trebuia să fie realizată de toți membrii comisiei disciplinare numite la nivelul intimatei sau cel puțin de majoritatea membrilor acesteia, adică de cel puțin 3 membrii, pentru a fi legal constituită.
A mai considerat instanța că decizia contestată este si neîntemeiată deoarece refuzul contestatorului de a efectua lucrări de sudură din dispoziția șeful ierarhic este justificată raportat la împrejurarea că calificarea sa profesională este aceea de, neavând pregătirea profesională necesară efectuării de lucrări de sudură.
Susținerile intimatei potrivit cărora cele două adeverințe depuse la dosarul cauzei dovedesc faptul că, contestatorul avea pregătirea profesională necesară efectuării de lucrări de sudură nu poate fi reținută deoarece în urma cursurilor efectuate în 1998 si 2001, cursuri efectuate la sediul intimatei, având fiecare o durată de aproximativ trei săptămâni,fără scoaterea contestatorului de la locul de muncă, a căror efectuare este negată de către contestator, acesta avea dreptul de a efectua lucrări de sudură doar până în anul 2004.
Astfel, de la data de 14.02.2004, contestatorul nu era în drept de a efectua lucrări de sudură în cadrul societății intimate, astfel încât refuzul său din data de 19.03.2008 este justificat, motivat de lipsa pregătirii profesionale.
Raportat la ansamblul celor expuse anterior, prima instanța a retinut faptul că decizia atacată este nelegală, fiind lovită de nulitate absolută, dar si netemeinică deoarece fapta contestatorului de a refuza efectuarea de lucrări de sudură de mare precizie în contextul în care nu avea pregătirea profesională necesară nu constituie abatere disciplinară, contestatorul fiind dator, înainte de toate, de a presta munca de natura celeia la care s-a obligat prin semnarea contractului individual de muncă, adică cea de, nu pe cea de sudor, la prestarea căreia nu s-a obligat prin semnarea contractului individual de muncă.
Față de cele expuse, în temeiul prevederilor art. 78 din Codul Munciis -a dispus anularea deciziei nr. 98 din 21.03.2008, si reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior.
Totodată, intimata a fost obligată la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate de la data desfacerii contractului individual de muncă până la data reintegrării efective.
În ceea ce privește capătul de cerere privind indemnizația corespunzătoare concediului medical aferent perioadei 24.03.2008-15.04.2008, instanța de fond a reținut că acesta este întemeiat raportat la împrejurarea că din certificatele medicale depuse la dosarul cauzei reiese că în această perioadă contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă atestată prin certificate medicale, respectiv certificatele medicale seria -, nr. -, -.
Totodată, si capătul de cerere referitor la plata drepturilor salariale referitoare la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul 2008, corespunzător perioadei lucrate, este întemeiat deoarece, realmente, din înscrisurile depuse la dosarul prezentei cauze reiese faptul că contestatorul nu si-a efectuat concediul de odihnă în anul 2008.
În fine, in capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a reținut faptul că, contestatorul nu a făcut dovada că ar fi efectuat cheltuieli în desfășurarea acestei proceduri judiciare, drept pentru care acest capăt de cerere a fost respins, ca neîntemeiat.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs C""A B, considerand-o nelegala si netemeinica prin prisma dispozitiilor art.304 ind.1 pr.civ.
A aratat recurenta ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca decizia atacata contravine disp.art.268 al.2 lit b din Codul Muncii intrucat fapta contestatorului a fost corect incadrata la Anexa 4 din CCM pe 2007-2008. Refuzul acestuia de a executa sarcinile de serviciu a produs pagube unitatii prin plata de penalitati de intarziere.
Mai arata recurenta ca la aplicarea sanctiunii s-a tinut cont de disp.art.266 din Codul Muncii, respectiv de comportamentul general al salariatului si de sanctiunile anterioare.
A mai sustinut C""A B ca in mod eronat tribunalul a considerat ca decizia a fost emisa in timp ce contestatorul se afla in concediu de odihna, zilele de 20 si 21 martie 2008 fiind zile de invoire, care de altfel nu au fost aprobate, si nu de concediu de odihna.
A mai invocat recurenta ca in mod gresit s-a retinut nelegalitatea cercetarii disciplinare prealabile intrucat, pe de o parte, rezultatul cercetarii nu tine de numarul de membri iar pe de alta parte, sanctiunea este doar propusa de comisie, cel ce o aplica fiind reprezentantul legal al societatii.
A mai aratat C""A B faptul ca tribunalul a apreciat eronat ca fiind justificat refuzul salariatului de a executa sarcinile de serviciu, intrucat in speta a fost vorba de reaua vointa si nu de necompetenta salariatului.
Intimatul a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului si mentinerea sentintei Tribunalului Vaslui.
In recurs s-au depus inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de motivele de recurs invocate, probatoriul administrat si dispozitiile legale incidente,Curtea constata ca recursul este nefondat.
Asa cum corect a retinut si prima instanta, art.268 alin.2 lit.b din Codul Muncii prevede ca in decizia de sanctionare se inscriu sub sanctiunea nulitatii absolute si prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat. Prezentarea in cadrul deciziei a faptei ce constituie abatere disciplinara nu trebuie facuta in mod generic, fara elemente concrete, tocmai pentru ca salariatul sa-si poata formula aparari reale in timpul cercetarii disciplinare.
Ori, in cauza, din dispozitivul deciziei rezultă că abaterea disciplinară gravă constă în aceea că contestatorul a refuzat nejustificat să îndeplinească atribuțiile de serviciu constând în efectuarea de lucrări de sudură, deși avea pregătirea profesională necesară. În drept, fapta a fost încadrată în Anexa 4 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de societate pentru anii 2007-2008(fila 76 dosar fond), fără a fi indicat în concret articolul sau abaterea disciplinară reținută în sarcina contestatorului, în condițiile în care această anexă individualizează ca abateri disciplinare un număr de 27 de fapte.
Ca atare, Curtea constata ca decizia contravine prevederilor 268 alin.2 lit.b din Codul Muncii deoarece în cuprinsul său nu sunt indicate în concret normele din contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau statut care au fost încălcate, acestea fiind menționate doar generic, decizia fiind în atare condiții lovită de nulitate absolută.
de aceasta imprejurare, Curtea retine ca nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs, exceptia de nulitate absoluta a deciziei pe motivul analizat primând celorlate critici formulate de recurenta.
In consecinta, in baza disp.art.312 pr.civ. se va respinge recursul si se va mentine sentinta primei instante ca legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C""A B, prin reprezentanti legali, impotriva sentintei civile nr.87/15.01.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui, sentinta pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
07.07.2009-2ex.-
Tribunalul Vaslui:;
.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 235/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2482/2009. Curtea... → |
|---|
