Contestație decizie de concediere. Decizia 6972/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - concediere disciplinară -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6972
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
**************
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestator, împotriva sentinței civile nr.2034 din 22.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurentul contestator reprezentat de avocat lipsind: intimata SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, nemaifiind cererii de formulat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru recurentul contestator, solicită într-o teză principală admiterea recursului casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe iar într-o teză subsidiară admiterea recursului, modificarea sentinței iar pe fond constatarea nulității absolute a deciziei de concediere pentru lipsa cercetării prealabile. fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 2034 de la 22 mai 2009 respins contestația formulată de contestatorul -, în contradictoriu cu intimata SC SA
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 2759/30.05.2008, intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului conform art. 61 lit. a din pentru absențe nemotivate, începând cu data de 30.05.2008, reținându-se că salariatul a absentat nemotivat începând cu data de 02.05.2008.
Prin încheierea din 02.02.2009, instanța a respins excepția nulității absolute a deciziei de concediere pentru motivul lipsei cercetării disciplinare prealabile.
Instanța a constatat că excepția nulității absolute a deciziei de concediere nu este întemeiată nici pentru motivul susținut la punctul 1 din contestație - nemotivarea în fapt și în drept, întrucât în cuprinsul actului atacat se regăsește atât motivarea în fapt (absențe nemotivate), cât și motivarea în drept (pct. 48 lit. f din Regulamentul intern al societății)
Prin urmare, sunt îndeplinite cerințele art. 268 alin. 2 lit. a și b din Codul muncii.
În ceea ce privește abaterea disciplinară reținută în cuprinsul deciziei de concediere, instanța a constatat, coroborând probele administrate - înscrisurile depuse de societatea pârâtă și declarația martorului propus de contestator - că începând cu data de 02.05.2008 contestatorul nu a mai desfășurat activitate în cadrul unității pârâte și nu a făcut dovada că lipsa de la serviciu ar fi fost justificată (concediu de odihnă, concediu medical, alte situații).
Susținerea acestuia în sensul că nu a mai fost primit la serviciu nu poate fi reținută;chiar și în situația în care s-ar fi prezentat la serviciu și nu ar fi fost primit, conform declarației martorului, acesta a plecat acasă de la serviciu pentru că așa i-a spus "colegul care efectua a III-a în locul său", aceste împrejurări nu sunt de natură a justifica lipsa con testatorului de la serviciu pe o perioadă lungă de timp, fără o rezolvare a situației împreună cu conducerea societății.
Față de aceste considerente, instanța a respins contestația ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând sentința civilă în sensul nelegalității și netemeiniciei, solicitând în teza principală:
a) admiterea recursului, modificarea sentinței civile și pe fond admiterea contestației, anularea deciziei de concediere
b) înlocuirea sancțiunii aplicate,
în teză subsidiarăsolicită casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, în ambele teze apreciindu-se că nu au fost lămurite împrejurările concedierii sale, fiind în principiu necesară suplimentarea probatoriilor.
Analizând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză Curtea constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Contestatorului i s-a desfăcut contractul de muncă în mod disciplinar motivat de lipsa nejustificată de la serviciu.
Curtea apreciază că sentința instanței de fond nu a cercetat fondul cauzei, contestația nu a fost analizată și sub aspectul datelor furnizate de contestator și confirmate de martorul audiat, " colegul de serviciu" l-a anunțat după trei zile - în care contestatorul a luat legătura cu șeful său direct -managerul departamentului de pază, și a fost de fiecare dată amânat sub diferite pretexte - să plece acasă " că așa a spus șeful ".
Aspectele învederate se cer a fi lămurite din toate punctele de vedere, atât pentru stabilirea existenței sau inexistenței unei împiedicări a desfășurării activității la serviciu - împrejurare cu consecință directă asupra soluției ce urmează a se pronunța - dar și pentru aprecierea unei adecvate gradualități a sancțiunii disciplinare aplicate contestatorului - cea mai grea și care impunea cercetarea disciplinară cu atât mai mult cu cât acesta adresase conducerii unității o cerere care are un număr de înregistrare trecut: - nr. 369 - și care urma să apară în decizia de concediere, înlăturată cu argumente juridice în sensul art. 268 alin. 2 Codul muncii litera c).
Apare ca având relevanță și adresa nr. 9626/ 23 mai 2008 din care rezultă faptul că, mai înainte de aplicarea vreunei sancțiuni -desfacere disciplinară a contractului de muncă - contestatorului i s-a comunicat faptul că nu mai beneficiază de vechime în muncă, astfel cum este ea definită în Codul muncii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, reținând că hotărârea pronunțată nu întruneste exigențele cerute de lege -art. 129 pct. 5.civ. astfel încât neintrându-se în cercetarea fondului cauzei, în temeiul art. 312 pct. 5.civ. admițând recursul contestatorului, va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestator, împotriva sentinței civile nr.2034 din 22.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Casează sentința civilă.
Trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
3ex/AS
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 5683/2009. Curtea de Apel... | Contestație decizie de concediere. Decizia 433/2010. Curtea de... → |
|---|
