Contestație decizie de concediere. Decizia 710/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 710
Ședința publică din 29 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR. - -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta "& " - T împotriva sentinței civile nr.2977/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect contestație la decizia de concediere.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâta recurentă GP & T, avocat și reclamanta intimată personal și asistată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei recurentă a depus la dosar decizia - și note scrise, arătând că nu mai susține cererea de suspendare.
Reprezentantul reclamantei intimatei a depus la dosar un extras din contractul individual de muncă cu referire la art.64, 65 și 74.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei. Arată că prima instanță a reținut greșit că nu au fost respectate dispozițiile legale, respectiv art.74 comb. cu art. din Codul muncii, cu privire la cuprinsul deciziilor de concediere, în sensul că nu s-a specificat în decizia de concediere faptul că există sau nu posturi vacante. Hotărârea este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale ce stau la baza motivării ei, iar ca efect al acestor greșeli, prima instanță nu a mai judecat fondul pricinii. Omisiunea înscrierii în decizia de concediere a locurilor de muncă disponibile în unitate sau a menținerii inexistenței unor astfel de posturi nu atrage nulitatea absolută a deciziei, acestea fiind obligatoriu a se trece numai în cazul în care concedierea se face în condițiile art.64 din Codul muncii, or, în speță, concedierea s-a făcut în temeiul art.65 din Codul muncii, situație în care, dispozițiile art.74 alin.1 lit.d Codul muncii nu sunt aplicabile.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Arată că susținerile recurentei nu au suport legal, prima instanță s-a pronunțat asupra fondului cauzei, iar pe de altă parte, raportat la motivul concedierii, angajatorul are obligația de a oferi salariatului posibilitatea trecerii pe un alt post corespunzător și care este prealabilă desfacerii contractului, iar omisiunea realizării unei astfel de obligații atrage nulitatea măsurii. În plus, în speță, sunt în discuție dispozițiile art.74 care se aplică în mod unitar atât în situațiile prevăzute de art.64 cât și în cele ale art.65 din Codul muncii, în caz contrar nefiind respectat principiul nediscriminării. Susține că prima instanță a reținut corect că decizia contestată nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.74 Codul muncii nerespectând cerințele prealabile și imperative ale legii ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute, apreciind corect incidența în cauză a dispozițiilor art.76 din Codul muncii. A depus la dosar concluzii scrise care să fie avute în vedere la pronunțarea deciziei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2977 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu pârâta GP & T, s-a anulat decizia nr. 28/01.02.2008 și decizia de concediere nr.29/01.02.2008, emisă de către pârâtă și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere nr. 29/01.02.2008, cu obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
De asemenea, tribunalul a obligat pârâta la acordarea primei de vechime la aniversarea a 25 de ani de vechime în cadrul unității, la plata contravalorii primei reprezentând "tichet cadou" cu ocazia sărbătorilor de iarnă 2007, precum și la plata sumei de 2380 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajata unității pârâte în funcția de șef birou asigurarea și controlul calității, iar începând cu data de 01.02.2008 contestatoarei i-a încetat contractul individual de muncă în temeiul dispozițiilor art. 65 alin.1 din Codul muncii, decizia de concediere fiind motivată de necesitatea reorganizării societății, iar postul deținut de contestatoare a fost desființat.
Instanța a constatat că acțiunea a fost formulată în termenul legal de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii, pârâta renunțând la a mai susține excepția tardivității invocată prin întâmpinare.
Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurilor legale în emiterea deciziei de concediere, raportat la cuprinsul deciziei de concediere și în aplicarea dispozițiilor legale incidente speței, respectiv art.137 Cod procedură civilă, cu referire la art.74 lit.d coroborat cu dispozițiile art.77 Codul muncii, instanța a admis această excepție, reținând că, în concret, intimata nu a specificat în decizie dacă există sau nu alte posturi vacante în unitate.
Instanța de fond a reținut că intimata nu a respectat dispozițiile legale privind concedierea ca urmare a unei reorganizări, respectiv dispozițiile art.74 coroborate cu cele ale art.76 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta GP &, solicitând casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art.81,82 Codul muncii raportat la art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a susținut că omisiunea înscrierii în decizia de concediere locurilor de muncă disponibile sau a inexistenței unor astfel de posturi nu atrage nulitatea absolută a deciziei, dispozițiile art.74 alin.1 lit.d Codul muncii nefiind aplicabile în cazul concedierii prev. de art.65 Codul muncii, iar art.76 Codul muncii nu prevede expres sancțiunea nulității absolute.
S-a mai susținut că în mod nelegal s-a dispus reîncadrarea reclamantei pe un post inexistent, care a fost desființat prin hotărârea adunării generale a acționarilor și a Consiliului de administrație, care nu au fost desființate, iar instanța nu se poate substitui acestora.
S-a invocat de asemenea, că tribunalul nu a motivat soluția de anulare a deciziei nr. 28/1.02.2008 a directorului general al societății, după cum nu s-a motivat nici cu privire la înlăturarea apărărilor pârâtei și la acordarea drepturilor bănești, motiv pentru care se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Reclamanta intimată a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului și în esență, s-a apărat susținând că dispozițiile art.74 Codul muncii se aplică și în cazul concedierii întemeiată pe dispozițiile art.65 Codul muncii și că instanța a aplicat corect dispozițiile legale.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs, de susținerile părților și conform dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, fiind incident motivul prev. de art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
Prin sentința recurată, instanța de fond a dispus anularea deciziei de concediere nr.29/1.02.2008, dar și a deciziei 28/1.02.2008, prin care directorul general al societății pârâte, în baza hotărârii Consiliului de administrație a decis desființarea postului de șef birou ocupat de reclamantă.
Cu privire la admiterea acestui capăt de cerere, instanța de fond nu a făcut nicio motivare, considerentele referindu-se numai la motivele de nulitate a deciziei de concediere nr.29/2008 nu și la decizia 28/2008.
Instanța nu motivează sentința nici cu privire la drepturile salariale acordate, respectiv tichetele cadou și prima de aniversare.
În același timp, instanța nu a analizat deloc apărările pârâtei.
Prin aceasta, nu a fost soluționat fondul cauzei, iar pârâta a fost lipsită de un proces echitabil, în sensul prevederilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Prin acțiunea formulată, reclamanta a invocat nulitatea absolută a deciziei de concediere pentru lipsa preavizului, susținând că s-au încălcat prevederile art.74 lit.b Codul muncii.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect, dar a reținut încălcarea art.74 lit.d, fără însă a pune în discuție acest aspect și fără ca pârâta să-și poată face apărarea.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1, 5 Cod procedură civilă, se va casa sentința cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
În rejudecare, instanța de fond va avea în vedere toate aspectele invocate în motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta "& " - T împotriva sentinței civile nr.2977/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată.
Casează sentința cu trimitere spre rejudecare la ribunalul Timiș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2009.
Pt.PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
în
PREȘEDINTE SECȚIE
Judecător
GREFIER,
- -
Red./6.07.2009
Thred./8.07.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 375/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 246/2010. Curtea de... → |
|---|
