Contestație decizie de concediere. Decizia 709/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 709
Ședința publică din 29 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR. - -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.251 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâta recurentă "" T, consilier juridic, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației și menținerea deciziei de concediere ca legală și temeinică. Arată că prima instanță nu a analizat toate motivele pe de o parte, iar pe de altă parte, s-a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că greșit a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei, respectiv reangajarea, câtă vreme acest lucru nu a fost solicitat. În plus, faptul că acesta s-ar fi aflat în incapacitate temporară de muncă, nu a fost cunoscut de către societate, certificatul medical fiind depus doar în instanță, ceea ce denotă reaua credință a reclamantului. a se avea în vedere că decizia de concediere a fost emisă în urma gravelor abateri săvârșite de contestatori, respectiv absențe nemotivate și refuzul reclamantului de a-și îndeplini sarcinile de serviciu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 251 din 22 din 2009 Tribunalului Timișs -a admis contestația formulată de către reclamantul împotriva deciziei de concediere nr. 244/23.10.2008 în contradictoriu cu intimata SC SA T, consecință a admiterii excepției nulității absolute, anulându-se decizia de concediere mai sus-menționată. S-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere nr. 244/23.10.2008, respectiv reangajarea reclamantului pe postul și funcția deținută anterior emiterii deciziei contestate și anulate, cu obligarea intimatei la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că deși contestatorul s-a aflat în stare de incapacitate temporară de muncă, intimata, cu ignorarea dispozițiilor legale din compunerea art. 60 alin. 1 lit. a Codul munciia procedat la emiterea deciziei de concediere la data de 23 octombrie 2008, împrejurare care atrage incidența dispozițiilor art. 76 din același act normativ, conform cărora concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul reținerii greșite, din oficiu, a excepției nulității absolute a deciziei de concediere, și în consecință a admiterii contestației formulată de reclamant, dispunând repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, respectiv reangajarea reclamantului pe postul și funcția deținute anterior emiterii deciziei anulate.
A arătat recurenta că prima instanță a aplicat și interpretat greșit prevederile legii, în speță Legea nr. 53/2003, și nu a stăruit prin toate mijloacele pentru descoperirea adevărului, așa cum prevede art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, această concluzie fiind susținută de faptul că prima instanță nu a ținut cont de gravitatea faptelor săvârșite de reclamant care au avut drept consecință concedierea sa și a reținut doar faptul că reclamantul se afla în concediu medical fiind concediat disciplinar pentru absențe nemotivate.
Certificatul medical invocat de tribunal a fost depus de reclamant odată cu depunerea contestației, respectiv 20.11.2008, doar la instanța de judecată. Până la acea dată, societatea nu a avut cunoștință despre acest certificat, reclamantul neprezentându-l și neinformând nicio persoană din cadrul societății că s-ar afla în concediu medical, considerând că după săvârșirea în data de 10.10.2008 a unor abateri disciplinare grave, reclamantul și-a procurat un concediu medical la acea dată sau ulterior, știind că nu i se poate desface contractul de muncă în această perioadă, și deși la data de 14.10.2008 reclamantul a primit convocarea făcută de societate de a se prezenta în termen de 24 de ore de la primire pentru a-și expune apărările cu privire la abaterile săvârșite, nu s-a prezentat, situație în care ar fi putut să depună certificatul medical.
În consecință, a arătat recurenta, că s-au încălcat principiile aflării adevărului, precum și principiul disponibilității procesului civil, netemeinicia și nelegalitatea sentinței civile recurate rezultând și din faptul că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv instanța a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, fără ca reclamantul să solicite acest lucru.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, rejudecarea pe fond și modificarea în tot a sentinței civile în sensul respingerii contestației.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, art. 81 din Legea nr. 168/1999.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii concedierea salariatului nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.
Se va constata că reclamantul s-a aflat în concediu medical în intervalul 10-26.10.2008, iar decizia de concediere nr. 244 fost emisă de recurentă la data de 23.10.2008, deci în perioada în care se afla în incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificatul medical nr. - emis acestuia la data de 10 octombrie 2008, și fiind luat în evidență de medicul de familie la data de 16.10.2008, conform mențiunilor din acest formular (fila 5 dosar fond).
Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. 1 lit i) din Codul muncii,,concedierea salariaților nu poate fi dispusăpe durata efectuării concediului de odihnă".
Această împrejurare atrage incidența dispozițiilor art. 76 din Codul muncii, potrivit cu care,concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută".
Excepția reținută de instanță, fiind o excepție absolută, privind încălcarea unor norme imperative, putea fi invocată și de instanță din oficiu, iar procedura de soluționare a excepțiilor este reglementată de art. 137 Cod procedură civilă, care prevede că:,Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, ce3rcetarea în fond a pricinii. Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii".
Prin urmare, orice alte motivări ale recurentei în legătură cu abaterile grave sau abaterile repetate de la regulile de disciplină a muncii, ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, săvârșite de către reclamant, și care au dus la concedierea sa în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. a din Codul muncii, fiindu-i emisă decizia de concediere atacată, fapte care au fost menționate în această decizie, și că s-ar fi impus analizarea acestora, nu prezintă relevanță.
Recursul este însă întemeiat, iar hotărârea va fi modificată, sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, întrucât, deși prin contestația adresată tribunalului, reclamantul nu a cerut angajarea pe postul și funcția deținute anterior emiterii deciziei contestate și anulate, prin dispozitiv s-a admis această cerere.
Ca o consecință a anulării deciziei de concediere, în mod corect tribunalul făcând aplicarea dispozițiilor art. 78 din Codul munciia obligat intimata să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Se impun rectificări doar în ce privește data până la care se acordă aceste despăgubiri, respectiv aceea a pronunțării prezentei decizii, urmare a înlăturării dispoziției de reangajare a reclamantului pe postul și funcția deținute anterior, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 - 3 raportat la art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă se va admite recursul pârâtei, modificându-se în parte sentința în sensul celor decise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtei declarat împotriva sentinței civile nr.251/PI/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 22.01.2009, în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul înlăturării dispoziției de reangajare a contestatorului pe postul și funcția deținute anterior emiterii deciziei contestate.
Obligă pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, până la data pronunțării prezentei decizii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./14.05 2009
Thred./14.05.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 126/2010. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 867/2009. Curtea de... → |
|---|
