Contestație decizie de concediere. Decizia 7292/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5229/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.7292/
Ședința publică de la 09.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Cornel
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.1874/05.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16017/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata SC SRL ().
Dezbaterile de fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2009, consemnate în încheierea de ședință la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, la cererea recurentului-contestator de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea deciziei civile la data de 09.12.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Prin acțiunea civila promovata pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale si inregistrata cu nr-, reclamantul a chemat-o in judecata pe parata - solicitand ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispună anularea deciziei nr.480/02.04.2008, reintegrarea sa in funcția deținuta anterior, aceea de director de marketing si comunicare, plata unor despăgubiri constând in drepturile salariale, inclusiv stimulentele indicate in planul de compensare ce i s-ar fi cuvenit in perioada cuprinsa intre data emiterii deciziei de concediere si data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești, cu toate majorările, indexările, recalculările de care ar fi beneficiat in aceasta perioada, pana la reintegrarea efectiva in același post, cu cheltuieli de judecata.
Prin cererea completatoare depusa la dosar la data de 08.12.2008 (fila 176 dosar fond), intitulata "note de sedinta" reclamantul a solicitat si anularea deciziei nr. 651.1 din 03.05.2008.
Prin sentința civilă nr.1874/5.03.2009 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea, obligând contestatorul la plata către intimată a sumei de 18.640,63 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că intre parti s-au stabilit raporturi specifice de munca prin incheierea contractului individual de munca inregistrat sub nr.1614/15.03.1999, raporturi in derularea cărora elementele vizând salariul si funcția reclamantului au fost modificate prin acte adiționale ulterioare.
Astfel, reclamantul a ocupat inițial funcția de director de produs, iar incepand cu data de 01.01.2006 i-a fost modificata funcția in director de comunicare si marketing, fiind incheiat astfel actul adițional nr. 05/20.01.2006.
Pentru identificarea si implementarea masurilor care sa permită eficientizarea procesului de comunicare si decizie in interiorul companiei a fost adoptat planul de reorganizare a activității, secțiunea marketing, conform căruia s-a stabilit ca poziția de Director de Comunicare si Marketing nu se mai justifica in structura departamentala, ocupantul postului de Manager Marketing răspunzând in continuare de segmentul de consumer marketing, cu atribuții de raportare directa către președintele companiei, iar ocupantul postului de Manager Marketing continuând sa răspundă de Marketing din cadrul departamentului de dezvoltare piața, cu atribuții de raportare către directorul dezvoltare piața.
Conform planului aflat la dosar la filele 99- 102, soluția aceasta a fost adoptata ca urmare a creșterii competiției pe segmentul de activitate desfășurat de către companie si pe baza studiilor efectuate care arata ca performanta realizata este sub creșterea valorica a pieței identificata la nivel național.
Pe baza acestui plan adoptat la data de 19.03.2008 asa cum rezulta din inscrisul aflat la fila nr. 47 dosarului, administratorii - au hotărât la data de 25.03.2008 desființarea locului de munca ocupat de către reclamant si incetarea contractului individual de munca al acestuia in temeiul art. 65 alin. 1 din Codul Muncii.
In aducerea la indeplinire a respectivei hotărâri a fost emisa decizia de concediere nr. 480/02.04.2008, care face obiectul cauzei si care prevedea ca societatea nu poate oferi salariatului un alt loc de munca in unitate, deoarece nu dispune de locuri de munca compatibile cu pregătirea profesionala a acestuia.
Reclamantul contesta caracterul real si serios al măsurii reorganizarii societatii si invoca apariția unor disensiuni cu conducerea unității ca motive reale ale concedierii.
Intrucât in cuprinsul întâmpinării parata a recunoscut ca intre reclamant si unul dintre administratorii a avut loc discuția tensionata invocata de reclamant, instanța de fond a apreciat ca nu mai trebuie demonstrata realitatea susținerilor reclamantului sub acest aspect, ci doar daca respectivul conflict ori, in orice caz, o motivație de natura subiectiva, a constituit elementul determinant al concedierii.
Prima instanta arata ca in planul de reorganizare a activității sunt redate considerentele care au impus reorganizarea societății; in documentul despre care este vorba, s-a arătat ca intrucat unul dintre elementele importante ale creșterii sustenabilitatii, dezvoltării, si profitabilității afacerii este reprezentat de măsura in care se asigura percepția companiei precum si a mărcilor in cadrul pieței, iar strategia de marketing reprezintă un element important in procesul de dezvoltare a organizației, printre strategiile care sa la creșterea eficientei activității de marketing s-a identificat ca necesara implementarea unor masuri care sa inducă o rapiditate sporita in luarea deciziilor prin eliminarea barierelor de comunicare, concret aceasta insemnand desființarea din structura departamentala a postului de Director de Comunicare si Marketing ocupat de catre reclamant.
Observând organigramele anterioare si ulterioare reorganizării, instanța de fond a constatat ca funcția de Director de Comunicare si Marketing a dispărut efectiv din structura de personal a societății, precum si cea de Manager Marketing Clienți ocupata de, structura fiind in continuare condusa de managerul Marketing, ce făcea parte si din organigrama inițiala.
Expunerea de motive care au condus la desființarea postului ocupat de catre reclamant este convingătoare, in opinia tribunalului, angajatorul fiind singurul in măsura sa aprecieze asupra oportunității restructurării locului de munca al salariatului, iar in cauza dedusa judecații, aceasta a fost soluția considerata optima pentru asigurarea succesului companiei in condițiile concrete oferite de piața.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.7,9 și art.3041Cod procedură civilă, recurentul-reclamant, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- Hotărârea recurata nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 Cod procedura civila);
- Hotărârea este lipsita de temei legal si a fost data cu aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila).
In fapt, prin acțiunea introductiva de instanța, astfel cum a fost precizata, s-a solicitat constatarea nulității absolute a ambelor decizii emise de angajatorul - Decizia nr. 480/02.04.2008, comunicata recurentului la data de 02.04.2008 si, respectiv, Decizia nr. 651.1/03.05.2008. emisa ulterior introducerii acțiunii, necomunicata recurentului, dar înregistrata la ITM ca act in baza căruia a incetat contractul individual de munca si înscrisa in carnetul de munca. A solicitat, de asemenea, obligarea angajatorului la reintegrarea recurentului in funcția deținuta anterior si la plata unei despăgubiri constand in drepturile salarale ce i s-ar fi cuvenit in perioada cuprinsa intre data emiterii deciziei de concediere si data rămânerii ca definitiva si irevocabila a hotărârii judecătorești.
Un prim motiv al recursului vizează nepronuntarea instanței de fond asupra excepției nulității absolute a ambelor decizii de desfacere a contractului individual de munca. In considerentele hotărârii recurate nu numai ca nu se regăsesc motivele pentru care excepția nulității celor doua decizii de concediere, excepție de fond, dirimanta si absoluta, a fost respinsa, dar nici măcar nu se menționează ca a fost invocata.
Solicita sa se constate ca ambele decizii de incetare a contractului individual de munca emise de angajator sunt nule, in raport de incalcarea dispozițiilor unui act normativ ce ocrotește un interes public -Legea nr. 130/1999 privind unele masuri de protecție a persoanelor încadrate in munca.
Între actul comunicat recurentului - Decizia nr. 480/2008 - si cel transmis spre înregistrare Inspectoratului Teritorial d e Munca -Decizia nr. 651.1/2008 - exista o diferenta semnificativa, in ceea ce privește actul ce sta la baza emiterii deciziei de concediere - aspect asupra căruia instanța de fond a omis, de asemenea, sa se pronunțe. Daca in Decizia nr. 480/02.04.2008, comunicata recurentului - si singura care a produs efecte, potrivit art. 75 din Codul Muncii - se face referire la "Hotărârea Administratorilor SC - din data de 25 martie 2008 privind reorganizarea activității", in decizia înregistrata la ITM si înscrisa in carnetul de munca este menționata "Hotărârea a Societății Comerciale privind reorganizarea activității". Diferența este una de esența, având in vedere ca este vorba de doua acte juridice distincte, atat ca natura, cat si ca sursa.
Un al doilea motiv de recurs, fundamentat de asemenea pe prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedura civila, vizează reținerea de către instanța de fond a unor motive contradictorii in argumentarea soluției de respingere a contestației.
Sustine recurentul ca instanța de fond a apreciat in mod just, fata de recunoașterea intimatei-parate din intampinare, realitatea susținerilor recurentului cu privire la existenta unei situații conflictuale, admite ca dovedita existenta unui element subiectiv preexistent pretinsei reorganizări, însă apreciază ca acest element nu a fost determinant, pe considerentul ca "expunerea de motive care au condus la desființarea postului ocupat de reclamant este convingătoare". Exista o contradicție vădita intre relevanta probatorie acordata recunoașterii intimatei si concluzia la care a ajuns instanța de fond. Nu rezulta catusi de puțin care au fost acele elemente care au format convingerea instanței ca respectiva situație conflictuala nu a constituit motivul real al concedierii, cu atat mai mult cu cat probele solicitate pe acest aspect - interogatoriul intimatei si martori - au fost respinse ca neconcludente.
- Un al treilea motiv de recurs are in vedere greșita aplicare a legii făcuta de instanța de fond, ce i-a permis acesteia sa ajungă la concluzia ca pretinsa reorganizare este una efectiva si ea are o cauza reala si serioasa.
Sarcina probei revine angajatorului, care are obligația de a dovedi legalitatea si temeinicia deciziei de concediere. Or, angajatorul nu a produs probe pertinente in sprijinul tezei reorganizării activității, aspect peste care instanța de fond a trecut cu mare ușurința, marginindu-se sa retina caracterul ""convingător" al inscrisurilor prezentate. Angajatorul a depus in apărare documente a căror veridicitate este a priori indoielnica, intrucat singurul număr de inregistrare la a respectivelor documente, in cvasitotalitatea cazurilor, poarta data de 24.10.2008 - mult ulterioara deciziei contestate. Reținerea instanței de fond, conform căreia data de 24.10.2008 este data la care documentele au fost inmanate avocaților intimatei poate fi exacta pe fondul ei, insa in niciun caz nu explica de ce documentele respective, adoptate, cel puțin teoretic, anterior concedierii, deci anterior datei de 02.04.2008, nu au un număr de inregistrare la societate corespunzător datei la care au fost adoptate.
Un aspect peste care instanța de fond a trecut de asemenea cu mare ușurința este acela ca pretinsa reorganizare, astfel cum a fost expusa in scrisoarea comunicata odată cu Decizia nr. 480/2008, este ulterioara emiterii deciziei de concediere. Potrivit art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, motivele care determina luarea unei asemenea masuri sunt si trebuie sa fie întotdeauna anterioare deciziei de concediere.
Acest Plan de reorganizare este in realitate un document cu un vădit caracter pro causa, ce a avut ca scop nu reorganizarea societății in ansamblul sau, ci restructurarea unui singur post - acela de Director de Marketing si Comunicare, reorganizarea vizând practic o persoana, si nu o funcție. Mai mult - iar acesta poate fi un aspect esențial in aprecierea forței probante a inscrisurilor depuse de angajator - cele doua semnaturi ce figurează pe respectivul Plan de reorganizare ca aparținând Administratorilor, sunt esențial diferite de cele aplicate pe Hotărârea din data de 25.03.2008 a Administratorilor - depusa ca Anexa 3 la întâmpinare, aparținând acelorași persoane.
De asemenea, Hotărârea AGA din data de 25.03.2008 este, ca si Planul de reorganizare, un document întocmit pro causa, ce a fost depus de către angajator la dosarul cauzei abia la termenul din 08.12.2008.
Niciunul dintre aceste documente nu sunt menționate in Decizia nr. 480/02.04.2008, singura ce i-a fost comunicata si care, potrivit precizărilor făcute de angajator si prevederilor art. 75 din Codul Muncii, produce efecte juridice.
Instanța de fond a făcut o greșita aplicare a legii atunci cand a apreciat ca angajatorul a făcut dovada caracterului obiectiv al reorganizării prin înscrisurile depuse, întrucât, potrivit art. 77 din Codul Muncii, "in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate in decizia de concediere."
Mai mult. instanța de fond a considerat dovedite susținerile angajatorului, prin prisma documentelor emanând unilateral de la acesta, produse in cursul procesului, fară a observa ca acestea nu doar ca nu se coroborează cu alte probe administrate in cauza, dar contrazic in mod flagrant înscrisuri depuse de reclamant in probatoriu, ce emana chiar de la intimata.
Faptul ca reorganizarea nu a avut o cauza reala si serioasa rezulta si prin prisma faptului ca in Planul anual de operare pentru anul 2008, al cărui co-autor este recurentul, nu a fost stabilita sau previzionata nicio reorganizare a activității societății, in sensul desființării postului de Director de Marketing si Comunicare sau a altor posturi.
Intimata parata - a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată,
Hotărârea instanței de fond cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, potrivit prevederilor art.261cod proc. Civ.
Nulitatea absolută a unei decizii de concediere nu constituie o excepție de procedură, ci o apărare de fond.
Concluzia instanței de fond cu privire la efectivitatea, realitatea și seriozitatea reorganizării este în deplină concordanță cu probele administrate, fiind legală și temeinică.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este fondat, urmand a fi admis.
Prin cererea introductiva de instanta reclamantul a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 480/02.04.2008, reintegrarea in functia detinuta anterior si plata despagubirilor.
Prin cererea completatoare depusa la dosar la data de 08.12.2008 (fila 176 dosar fond), intitulata "note de sedinta" reclamantul a solicitat si anularea deciziei nr. 651.1 din 03.05.2008. Norma cuprinsa in art. 132 alin. 1.proc.civ. care prevede ca intregirea cererii de chemare in judecata se poate face, cel mai tarziu, pana la prima zi de infatisare, are caracter dispozitiv, consecinta fiind aceea ca o astfel de completare poate fi facuta si ulterior acestui moment, daca partea adversa nu se opune. In speta, parata nu a invocat tardivitatea completarii cererii de chemare in judecata, astfel ca prima instanta a fost in mod legal sesizata si cu acest capat de cerere.
ca exceptiile de nulitate a celor doua decizii nu sunt exceptii de fond, astfel cum au fost calificate de catre recurent, ci aparari de fond, critici care vizeaza legalitatea si temeinicia deciziilor contestate si care constituie insusi obiectul actiunii.
Instanta de fond nu s-a pronuntat in niciun fel asupra cererii de anulare a deciziei nr. 651.1 din data de 03.05.2008, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului sub acest aspect, astfel ca devin incidente dispozitiile art. 312 alin. 5.proc.civ. Curtea urmand sa admita recursul, sa caseze sentinta si sa trimita cauza, spre rejudecare, la aceeasi instanta.
Avand in vedere, pe de o parte, obiectul cererii de chemare in judecata, care, privit in ansamblu, este indivizibil, respectiv contestatia impotriva masurii concedierii-cu toate consecintele derivate, iar pe de alta parte, faptul ca ambele decizii contestate au legatura cu concedierea recurentului, se va dispune casarea in intregime a sentintei, adica si in privinta solutiei pronuntate asupra cererii introductive, prima instanta urmand sa reia judecata in intregime.
Intimata parata sustine ca cea de-a doua decizie contestata, emisa la data de 03.05.2008, asupra careia prima instanta nu s-a pronuntat, este o decizie interna, care nu se comunica fostului angajat si care se emite la implinirea termenului de preaviz acordat prin decizia nr. 480/02.04.2008, certificand expirarea acestui termen. Se mai arata ca acest gen de decizie se emite la solicitarea ITM, pentru a fi inregistrata la aceasta institutie.
La randul sau, recurentul sustine ca intimata incearca sa justifice o nelegalitate vadita, intrucat dispozitiile art. 2 din Legea nr. 130/1999 sunt clare si prevad obligativitatea inregistrarii la ITM a deciziei de incetare a contractului de munca.
Aceste aspecte nu pot fi analizate direct in recurs, pentru ca s-ar ajunge la privarea partilor de un grad de jurisdictie, dar Curtea le-a notat ca si aspecte divergente intre parti, care trebuie lamurite de prima instanta.
Solutia casarii in intregime a sentintei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, se impune si prin prisma faptului ca in carnetul de munca al recurentului reclamant a fost inregistrata, ca act in baza caruia a incetat contractul de munca al recurentului, decizia nr. 651.1/03.05.2008, in privinta careia cele doua parti au pozitii divergente, si nu decizia nr. 480/02.04.2008, comunicata salariatului.
In consecinta, cererea de anulare a deciziei nr. 480/02.04.2008 nu poate fi disociata si analizata separat, distinct, fata de cererea de anulare a deciziei nr. 651.1/03.05.2008, cata vreme nu sunt lamurite, printr-o hotarare de prima instanta, aspectele legate de natura si efectele fiecareia dintre aceste decizii.
Intrucat prima instanta va relua judecata in intregime, Curtea nu mai poate analiza celelalte motive de recurs invocate, intrucat orice analiza a acestor motive ar conduce la o dezlegare partiala a cauzei, care ar fi obligatorie pentru judecatorii fondului si care ar impieta asupra unei judecati unitare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant, cu domiciliul ales la și Asociații, cu sediul în B,-, sect.2, împotriva sentinței civile nr.1874/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16017/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC - SRL, cu sediul în B, șos.-, nr.55, sect.5 și cu domiciliul ales la Societatea Civilă de Avocați " ", având sediul profesional în B, Bucharest Business, Șoseaua B-P nr. 1A, Intrarea A, 4 (recepție), Sector 1.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
4 ex.
18.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Maria Ceaușescu, Cornel
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 4319/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1508/2009. Curtea... → |
|---|
