Contestație decizie de concediere. Decizia 73/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 73/2008
Ședința publică de la 07 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă Nicoleta Vesa vicepreședintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Elena Truță
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienta Irma împotriva deciziei civile nr.1228/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuienta asistată de av. și av. -ia pentru pârâta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după carte se constată că de la fila 12 la fila 19 în prezentul dosar au fost cusute din greșeală acte aparținând dosarului nr-. urmând a fi desprinse și depuse în dosarul corect.
S-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare, comunicându-se un exemplar cu revizuienta.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat,împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata revizuientei susține cererea de revizuire,solicitând ca în baza art.322 - 328 cod pr. civilă admiterea acesteia, schimbarea în tot a deciziei civile nr.1228/2007 și rejudecând recursul a pronunța o hotărâre de respingere a acestuia menținând ca legală și temeinică sentința civilă nr. 369/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarulnr-. Apreciază că instanța de recurs nu s-a pronunțat în ce privește disp.art.302 ind. 1 lit. d cod pr. civilă și nici la continuarea raporturilor de muncă după expirarea termenului de preaviz precizat prin adresa nr. 909/2006.
vocata intimatei pune concluzii de respingerea cererii de revizuire și menținerea deciziei a cărei revizuire se solicită, apreciind că instanța de recurs s-a pronunțat cu privire la toate probele și a reținut corect starea de fapt.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Alba în dosar nr- contestatoarea Irma a chemat în judecată Grupul Școlar " " B solicitând să se dispună:
- anularea deciziei nr.11 emisă de intimat în data de 25.09.2006;
- reintegrarea sa în funcția deținută anterior emiterii deciziei sus menționate și obligarea intimatului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, în baza dispozițiilor art. 78 din Codul muncii.
-obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea de motive a arătat că decizia atacată este lovită de nulitate absolută deoarece nu conține nici unul din elementele prevăzute în mod obligatoriu de art.74 din Codul muncii. De asemenea, a fost emisă cu încălcarea art.74 din Contractul Colectiv de Muncă Unic Județean pentru anii 2003/2004, în sensul că nu a fost notificată în scris sindicatului intenția de concediere dispusă pentru motive care nu țin de persoana angajatei.
Decizia de concediere, a mai arătat contestatoarea, este netemeinică și nelegală și pe fondul cauzei. În acest sens a arătat că a fost angajată pe post de laborant la 01.05.2005 prin concurs, fișa postului cuprinzând sarcini complexe, răspunzând de gestiunea laboratorului și colaborând cu profesorii de specialitate prin pregătirea lucrărilor experimentale și asigurarea asistenței tehnice. Pe lângă aceste atribuții specifice avea și alte sarcini administrativ-gospodărești. În unitate există 4 laboratoare, impunându-se necesitatea existenței postului de laborant, așa cum rezultă din Ordinul Ministerului Economiei Naționale.
Profesorii direct implicați în munca de laborator nu au fost enumerați cu privire la desființarea postului, această problemă nefiind dezbătută nici în consiliul de administrație. Astfel, decizia emisă de intimată nu se întemeiază pe o cauză reală și serioasă.
Intimata nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.64 alin.1 Codul muncii în sensul că nu i-a propus contestatoarei alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională și cu capacitatea de muncă.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestației întrucât este întemeiată pe motive care determină concedieri colective. În instituție nu există laborator folosit ca atare, întrucât cele patru laboratoare sunt în același timp și săli de clasă, deservind și alte activități. Contestatoarea a fost înștiințată prin adresa nr.1398/02.11.2006 despre posturile care urmau să apară ulterior.
Prin sentința civilă nr.369/30.03.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus, contestația a fost admisă. S-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziei nr.11/25.09.2006, intimatul fiind obligat să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat. Intimatul a fost obligat să plătească contestatoarei suma de 828,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că motivele concedierii sunt lacunare, insuficient dezvoltate și face referire la o hotărâre care nu este atașată notei de informare. Practic nu se poate verifica dacă desființarea postului are o cauză reală și serioasă. Cu mult peste data la care decizia a fost emisă, contestatoarei i s-a oferit postul de muncitor atelier.
S-a apreciat că decizia atacată nu respectă condițiile de formă referitoare la indicarea motivelor de fapt, menționarea termenului de preaviz și indicarea locurilor disponibile sau a inexistenței unor astfel de locuri în unitate, ceea ce atrage nulitatea absolută a acesteia.
S-a mai reținut că decizia de concediere este netemeinică și pe fondul cauzei, deoarece nu a fost verificat caracterul efectiv al desființării locului de muncă, ceea ce presupune suprimarea sa din statul de funcții, nu s-a făcut dovada că desființarea are caracter obiectiv, adică să fie impusă de dificultățile economice, transformările tehnologice sau de reorganizarea activității și să fie serioasă.
Decizia atacată este semnată de directorul grupului școlar care nu are puterea legală de a dispune reduceri de posturi sau concedierea unor persoane. Aceste decizii pot fi luate numai în cadrul consiliului de administrație, ale cărui ședințe trebuie consemnate într-un registru și semnate de persoanele prezente. În lipsa unui astfel de înscris decizia este nelegală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul Grupul Școlar " " B, solicitând casarea ei, rejudecarea cauzei și, pe fond, pronunțarea unei hotărâri de respingere a contestației.
În expunerea de motive a arătat că prin decizia în discuție a desfăcut contractul de muncă al contestatoarei conform art.65 din Codul muncii, datorită reducerii efective și reale a postului pe care era încadrată.
Desființarea postului de laborant i-a fost comunicată recurentului de A prin adresa nr.5054/25.07.2006, măsura trebuind dusă la îndeplinire. Inspectoratul Școlar stabilește numărul și structura posturilor pentru personalul auxiliar pe baza criteriilor de normare elaborate de În bugetul pentru anul școlar 2006-2007 postul de laborant nu era bugetat. Intimata nu a lucrat efectiv ca laborantă, unitatea fiind una de învățământ preuniversitar, reducerea sau mărirea numărului de posturi depinde de politica aplicată de prin consiliul local.
a fost înmânat contestatoarei intimate prin adresa nr.909/11.08.2006, după care aceasta a intrat în concediu medical, fapt pentru care perioada de preaviz a fost suspendată și continuată apoi până la 25.09.2006. Intimata a fost înștiințată verbal și în scris la 02.11.2006 în legătură cu posturile ce urmau să apară. Postul vacant temporar de ajutor analist programator a fost ocupat la începutul lunii septembrie de o persoană calificată, intimata neavând pregătirea necesară în domeniu.
Din declarațiile martorilor și rezultă fără dubiu discutarea desființării postului de laborant în ședința consiliului de administrație.
Hotărârea a fost criticată și sub aspectul reintegrării intimatei pe funcția avută anterior, motivat de faptul că această funcție nu mai există deoarece Hotărârea Consiliului de Administrație al A nu a fost contestată și, ca atare, nici anulată de instanță. Despăgubirile puteau fi acordate cel mult sub forma diferenței dintre sumele primite de la. și și suma pe care trebuia să o primească de la reclamant.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că motivele invocate nu aduc argumentele juridice care să justifice o soluție contrară.
Prin decizia civilă nr.1228/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul cu numărul de mai sus recursul a fost admis, hotărârea atacată a fost modificată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, aceasta fiind obligată la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut că prima instanță a reținut în mod corect că reclamantei i s-au adus la cunoștință motivele concedierii și durata ui, dar în mod greșit a reținut că decizia este lovită de nulitate absolută pentru lipsa acestor elemente. Lipsa cerinței motivării în fapt este suplinită de împrejurarea că nota de preaviz care i s-a comunicat separat, conține motivarea în fapt a concedierii, persoana concediată fiind anunțată de toate posturile care apar ulterior, iar ulterior, prin adresa nr.1398/02.11.2006, aceasta a fost înștiințată de existența unui post de muncitor atelier pe care ar putea fi angajată.
Instanța de recurs a apreciat că decizia de concediere este temeinică și legală și pe fondul cauzei.
În cauză este îndeplinită cerința art.65 Codul muncii, în sensul că postul de laborant nu se mai regăsea în organigramă sau în statul de funcții al angajatorului la data emiterii deciziei. Măsura este legală și în cazul în care atribuțiile salariatului concediat nu au fost înlăturate ci au fost împărțite unor salariați existenți.
Măsura de desființare a locului de muncă a fost dispusă de A prin Hotărârea Consiliului de Administrație din 20.07.2006 în baza Ordinului nr.5470/2005 pentru aprobarea metodologiei privind fundamentarea cifrei de școlarizare și stabilirea unităților de învățământ preuniversitar de stat pentru anul 2006-2007.
În mod greșit s-a reținut că directorul instituției de învățământ nu are puterea legală de a dispune concedierea unor persoane angajate. Directorul în calitate de angajator trebuia să emită decizia de concediere pentru a duce la îndeplinire hotărârea Concedierea nu trebuia discutată în Consiliul de conducere al recurentei, stabilirea numărului de posturi și structura lor nefiind de competența acestuia. Cu toate acestea, reducerea postului a fost discutată în acest cadru, solicitându-se suplimentarea statului de funcții cu un post de laborant, dar cererea a fost respinsă de
Cum în discuție nu sunt prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel de județ, concluziile comisiilor paritare nu pot fi considerate în ce privește revenirea la situația anterioară concedierii intimatei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuienta Irma, întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
În expunerea de motive arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la invocarea dispozițiilor art.3021lit.d Cod procedură civilă, respectiv lipsa semnăturii de pe cererea de recurs, împrejurare care impunea constatarea nulității recursului.
În această situație instanța era investită cu pronunțarea asupra motivelor de recurs completate și nu asupra cererii de recurs inițiale. Astfel recurenta a investit corect instanța doar în ceea ce privește necontestarea de către reclamantă a hotărârii Consiliului de Administrație al A și despăgubirilor acordate ca urmare a admiterii acțiunii la instanța de fond.
Instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la continuarea raporturilor de muncă după expirarea termenului de preaviz precizat prin adresa nr.909/2006. expira la data de 01.09.2006, iar reclamanta a prestat activitate până la 25.09.2006. Practic decizia de concediere nu conține durata termenului de preaviz, sancțiunea fiind nulitatea absolută.
Lista locurilor de muncă disponibile în unitate nu rezultă din decizia de concediere, fapt ce atrage nulitatea deciziei.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la dispozițiile art.19 din Statutul Personalului Didactic, conform cărora personalul didactic auxiliar este eliberat din funcție de către unitățile de învățământ cu personalitate juridică, respectiv de către directorul unității cu aprobarea Consiliului de Administrație.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la ședința Consiliului de Administrație din 25.07.2006, care în realitate nu a avut loc, deci nu a fost emisă o hotărâre de reducere a postului deținut de intimată.
Instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea desființării postului de laborant în condițiile în care nu au fost consultați profesorii direct implicați în munca de laborator.
Instanța de recurs nu s-a pronunțat de ce în organigrama unității s-a menținut numărul de 4 laboratoare pentru dotarea cărora a obținut fonduri, dar a procedat la desființarea postului de laborant.
Analizând cererea de revizuire de față Curtea reține următoarele:
Conform art.322 pct.2 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs când evocă fondul se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Analizând decizia a cărei revizuire se solicită, se poate observa că instanța de recurs a dat eficiență principiului disponibilității procesuale, statuând numai în limitele în care a fost sesizată.
Pretențiile formulate de reclamanta revizuientă au fost analizate atât în fapt, cât și în drept de instanța de recurs, astfel încât nu se poate reține că s-ar fi pronunțat extra petita sau minus petita și nici nu ne aflăm în prezența unui caz de plus petita, toate trei ipoteze ale motivului de revizuire invocat.
Textul de lege invocat ca temei al revizuirii nu se referă la temeiul cererilor, ci numai la obiectul lor, deci la pretențiile concrete formulate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, elemente lămurite integral de instanța de recurs.
Revizuirea poate avea loc numai atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, ceea ce nu este cazul în speță, nu și atunci când a omis să se pronunțe asupra unor mijloace pe care se întemeia cererea, toate susținerile revizuientei incluzându-se în această categorie.
Față de cele ce preced Curtea va respinge cererea de revizuire de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta Irma împotriva deciziei civile nr.1228/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07.02.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /2ex.
Președinte:Alina Lodoabă Nicoleta VesaJudecători:Alina Lodoabă Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu, Elena Truță
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 828/2008. Curtea... → |
|---|
