Contestație decizie de concediere. Decizia 7331/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(5548/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7331/
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă SC SRL, împotriva sentinței civile nr.4166 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 12885/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - contestație decizie concediere.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 10.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.4166 din 18.05.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus admiterea în parte a acțiunii având ca obiect contestație decizie de concediere promovată de către contestatorul în contradictoriu cu pârâta SC SRL; a fost anulată decizia de concedere nr. 105 din 29.02.2008 și în consecință repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 4978 lei reprezentând drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008 neîncasate, a sumei de 4978 lei reprezentând drepturile salariale aferente lunii februarie 2008 neîncasate, precum și la plata în continuare a drepturilor salariale negociate între părți precum și a celorlalte drepturi de care a beneficiat salariatul în lipsa deciziei de concediere; au fost respinse capetele de acțiune având ca obiect plata daunelor interese, plata contravalorii zilelor de concediu de odihnă neefectuate, plata orelor suplimentare precum și cererea având ca obiect constatarea încetării raporturilor de muncă între părți în data de 21.01.2008; a fost obligată pârâta să îi plătească reclamantei suma de 6400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că la emiterea deciziei de concediere semnată de către același director general și asociat unic s-a avut cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare în discuție la data de 22.01.2008 când a purtat corespondență electronică cu reclamantul, iar nu la data de 01.02.2008 când s-a întocmit nota de constatare și s-a decis desemnarea unei comisii de cercetare disciplinară de către conducătorul instituției.
Prin urmare, termenul de 30 de zile prevăzut de lege a fost depășit, consecința fiind aceea a ineficacității actului de sancționare emis în condițiile prescrierii dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea, iar același raționament trebuie avut în vedere și în aprecierea faptei comise la data de 21.12.2007.
De asemenea a mai reținut Tribunalul că actul contestat nu satisface cerințele art. 268 din Codul muncii, care la alin. 2 dispune ca sub sancțiunea nulității absolute în decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare trebuie să se cuprindă în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării prealabile.
Or, pârâta s-a limitat la a menționa numai că apărarea reclamantului este neîntemeiată făcând trimitere la notele de constatare întocmite anterior, susceptibile de critica pentru cele expuse mai sus.
În privința determinării sumelor de bani cuvenite reclamantului și neîncasate s-a efectuat în cauză o expertiză contabilă care a relevat că pentru luna ianuarie 2008, i se cuvin reclamantului drepturi salariale în valoare netă de 4978 lei, iar pentru luna februarie pentru 21 de zile lucrate suma de 4979 lei.
Cu privire la celelalte capete de cerere Tribunalul le-a găsit neîntemeiate și le-a respins.
Împotriva acestei sentințe la data de 02.06.2009 a formulat recurs, fără al motiva în fapt și în drept, pârâta SC SRL, iar la data de 29.09.2009 aceeași pârâtă a depus cerere de repunere în termenul de recurs, precum și motivele de recurs.
Prin cerea de repunere în termenul de recurs, recurenta-pârâtă menționează că la data de 02.06.2009 a formulat declarație de recurs împotriva sentinței, indicând și sediul ales al societății, urmând ca după comunicarea hotărârii la acest sediu să depună în termenul legal motivele de recurs.
Iar, de pe portalul Curții de Apel Bucureștia constatat că s-a fixat termen de soluționare a recursului pentru data de 03.12.2009 fără ca societății sale să-i fie comunicată sentința la sediul ales și indicat în declarația de recurs, respectiv la Cabinet de avocat,-, -a,. 1,. 2, sector 3.
Susține recurenta că sentința nu i-a fost comunicată societății pe care o reprezintă nici până la data formulării cererii de repunere în termenul de recurs.
Intimata a depus întâmpinare prin care a arătat solicitat atât respingerea cererii de repunere în termen, cât și respingerea recursului astfel motivat ca nefondat.
Examinând cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs, precum și nulitatea recursului invocată la data de 03.12.2009 când au avut loc dezbaterile, Curtea pentru motivele ce se vor arăta urmează să dispună respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, cât și să constate nulitatea recursului pentru motivele ce se vor arăta.
Cu privire la cererea de repunere în termenul de recurs, Curtea reține următoarea stare de fapt.
Astfel, sentința civilă nr.4166 din 18.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost comunicată pârâtei la data de 17.08.2009 (fila 239 din dosarul de fond) la adresa din B,--137, sector 1, adresă la care pârâta a fost citată pe durata derulării procesului la instanța de fond.
Procedura de comunicare a sentinței recurate așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a acesteia aflată la fila 239 din dosarul de fond a fost îndeplinită în lipsa părții, prin afișare.
La data de 02.06.2009, pârâta a înregistrat recursul la Tribunalul București, fără al motiva și prin care a solicitat să-i fie comunicată sentința motivată la sediul Cabinet de avocat,-, -a,. 1,. 2, sector 3.
De asemenea, pârâta prin același cabinet de avocat a depus o cerere de comunicare a sentinței la Tribunalul București, (fila 241 dosar de fond) cu motivarea că a indicat în cererea de recurs sediul unde trebuie comunicată hotărârea pentru a putea să formuleze motivele de recurs.
Prin urmare, Curtea reține că sentința recurată a fost în mod legal comunicată părții pârâte la sediul său social din B,--137, sector 1, acolo unde a fost citată și pe parcursul desfășurării întregului proces.
Nu a existat formulată vreo cerere de către pârâtă prin avocat pe parcursul desfășurării întregului proces în care să se indice schimbarea de domiciliu procesual în ceea ce privește comunicarea actelor de procedură până la pronunțarea sentinței.
O astfel de cerere s-a formulat odată cu depunerea cererii de recurs la data de 02.06.2009, deci înainte de redactarea și comunicarea sentinței, care așa cum am menționat mai sus, a avut loc la data de 17.08.2009.
În privința schimbării domiciliului procesual, Codul d e procedură civilă a stabilit următoarele reguli, astfel:
Potrivit art. 98 proc. civ."schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată a cărei recipisă de predarea se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului".
Or, pârâta nu a procedat în conformitate cu normele de procedură precitate, deoarece la dosarul de fond există doar o cerere prin care reprezentanta pârâtei, Cabinet de avocat, solicită să-i fie comunicată sentința motivată pentru a putea să formuleze motive de recurs.
Prin urmare, nu există acea petiție prin care se învederează că avem de-a face cu schimbarea de domiciliu a pârâtei și nici nu rezultă de nicăieri dovada recipisei că și cealaltă parte a fost încunoștințată.
Cu alte cuvinte, simpla cerere formulată de către reprezentantul pârâtei, fiind chiar și un avocat, pentru a i se comunica sentința la sediul său nu este echivalentă cu schimbarea de domiciliu așa cum este definit de art. 98 din Codul d e procedură civilă, pentru că dacă s-ar proceda așa am încălca drepturile procesuale ale celeilalte părți.
În concluzie sentința recurată a fost în fapt și în drept corect comunicată pârâtei, adică la sediul său social, iar capătul de cerere al recursului prin care s-a solicitat comunicarea la sediul Cabinetului de avocat, nu a întrunit cerințele cerute de art. 98 proc. civ. astfel că nu ne găsim în situația ca pârâta să fie repusă în termenul de recurs, fiind în mod evident în culpă din acest punct de vedere.
Prin urmare, pentru aceste motive urmează ca cererea de repunere în termenul de recurs să fie respinsă ca atare.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor de nulitate prevăzute de art. 3021alin. 1 lit. c) raportat la art. 303 alin. 1 și 306 alin.1 proc. civ. Curtea pentru motivele ce se vor arăta urmează să constate nulitatea recursului.
Curtea reține că la data de 02.06.2009 (fila 2 din dosarul de recurs) s-a depus o cerere de recurs cu mențiunea că motivele se vor depune ulterior după comunicarea acesteia.
Așa cum am reținut mai sus, sentința motivată a fost comunicată la sediul pârâtei la data de 17.08.2009.
Motivele de recurs au fost depuse împreună cu cererea de repunere în termenul de recurs la data de 29.09.2009 (fila 12 din dosarul de recurs).
Potrivit art. 80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă recursul în materia litigiilor de muncă se exercită în termenul de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
Or, așa am reținut mai sus, aceasta a avut loc la data de 17.08.2009, iar motivele de recurs trebuiau depuse, în conformitate cu dispozițiile art. 101-104 proc. civ. cel mai târziu la vineri 28.08.2008, însă ele au fost depuse la data de 29.09.2009.
Prin urmare, având în vedere că potrivit art.303 alin. 1 proc. civ. "recursul se va motiva prin însăți cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs", iar potrivit art. 306 alin. 1"recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.", constatând că cererea de recurs nu conține nicio motivare,(critici la adresa sentinței recurate ), ci doar faptul că s-a declarat recurs, iar motivele au fost depuse după împlinirea termenului legal de recurs așa cum am menționat mai sus, Curtea pentru motivele arătate va constata nulitatea recursului.
Cum în discuție s-a pus și excepția tardivității recursului, dar cererea de repunere în termen a fost respinsă și ulterior recursul declarat nul, această excepție rămâne fără obiect și nu va mai fi analizată.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 proc. civ. va respinge cerere de repunere în termenul de recurs și va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de recurenta-pârâtă SC SRL, cu sediul în B,--137, etaj 1, sector 1cu sediul ales la Cabinet de Avocat din B,-, -a,.1,.2, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 4166 din 18.05.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în B, str. -. -, nr.4.. 1,.21, sector 3.
Constată nulitatea recursului formulat împotriva același sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.:
Dact.:
5 ex./30.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 5950/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 68/2009. Curtea... → |
|---|
