Contestație decizie de concediere. Decizia 5950/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 5233/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 5950R

Ședința publică de la 26 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie

JUDECĂTOR 2: Camelia Mioara Sprînceană

JUDECĂTOR - - A

GREFIER -

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.4532 din 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Management, având ca obiect - contestație decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.26220/23.07.2009, intimata MANAGEMENT prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.-/12.10.2009.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 23.10.2009, de către intimata MANAGEMENT, întâmpinare, în dublu exemplar.

Curtea comunică avocatului recurentului, un exemplar al întâmpinării.

Intimata MANAGEMENT prin avocat, învederează instanței că ar mai avea de depus la dosar înscrisuri, în dovedirea situației financiare a societății, respectiv situația datoriilor mari ce a avut ca rezultat reducerea numărului de angajați.

Recurentul, prin avocat, lasă la aprecierea instanței cererea formulată de intimata, prin avocat, dar arată că la dosarul de fond există depuse înscrisuri privind situația financiară a societății.

Curtea deliberând, respinge proba cu înscrisuri formulată de intimata MANAGEMENT prin avocat, întrucât conform dispozițiilor art.286 Codul Muncii acestea trebuiau depuse până la prima zi de înfățișare.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea/combaterea recursului.

Recurentul, prin avocat solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței atacate, cu consecința admiterii contestației așa cum a fost formulată. Instanța de fond a luat în considerare organigrama depusă de societatea intimată, ce a fost fabricată procauza, întrucât postul ce a fost ocupat de contestator există, în realitate nu a avut loc o reorganizare efectivă. Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.

Intimata MANAGEMENT prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că, a avut loc reorganizarea și restructurarea efectivă a activității societății intimatei. La interpelarea instanței, de ce au fost concediați specialiști și nu referenții, avocatul intimatei arată că specialiștii au solicitat salarii mai mari și prestau aceiași activitate cu cea a referenților.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.4532 din 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea principală formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata SC Management SRL, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de completare a cererii de chemare în judecată și a fost obligat contestatorul la 1580,11 lei, cheltuieli de judecată față de intimată.

Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că, otrivit p. art.65 din Codul muncii concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractul individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat.

Astfel, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, iar verificându-se condiția desființării locului de muncă ocupat de către salariat, s-a constatat că prin decizia nr.01-01/5.01.2009 s-a dispus ca începând cu data de 5.01.2009 să intre în vigoare noua organigramă a societății.

De asemenea, analizându-se conținutul organigramei în vigoare din 5.01.2009, s-a reținut că nu mai figurează compartimentul sisteme de management.

S-a constatat că, potrivit contractul individual de muncă contestatorul deține funcția de specialist de calitate începând cu data de 1.03.2007, iar din copia organigramei datată 1.07.2008 a rezultat că în structura organizatorică a societății intimate se includea și compartimentul de management.

Instanța comparând cele două organigrame menționate mai sus a apreciat că în baza art.287 din Codul muncii angajatorul a făcut dovada că s-a desființat efectiv postul deținut de către contestator potrivit contractului individual de muncă.

S-a mai precizat că, potrivit bilanțului prescurtat din 31.12.2008, situația economico financiară a societății prezenta un sold creditor la data de 1.01.2008 de - lei și de 36483 lei la data de 31.12.2008 și un sold debitor de 0 lei, la ambele date.

De altfel, s-a constatat că activitatea financiară a societății a fost în scădere aspect ce a determinat reorganizarea activității.

Aspectul situației economico financiare rezultă și din raportul de gestiune din 31.12.2008 potrivit căruia societatea intimată avea un debit de - lei și creanțele societății erau de - lei.

Comparând cele două date rezultă că la sfârșitul lunii decembrie 2008, debitul societății era mai mare decât creanțele pe care urma să le încaseze.

S-a precizat că desființarea postului deținut de către contestator are o cauză reală și serioasă determinată de situația economică nefavorabilă a societății intimată dovedită cu înscrisurile depuse la dosar și a fost efectivă, față de împrejurarea că s-a desființat întregul compartiment.

Nu au relevanță în cauză măsurile dispune de către angajator după încetarea raporturilor de muncă.

S-a avut în vedere că, la emiterea deciziei de concediere angajatorul a respectat prevederile art.73 și 74 din Codul Muncii astfel că se înlătură susținerea contestatorului în sensul că decizia este lovită de nulitate absolută în baza art.76 din Codul muncii.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în cauză, a formulat recurs, în termen legal, contestatorul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 și urm. pr.civ. precum și art.64, 65 și 74 din Codul muncii.

Astfel, se susține că, în mod greșit, instanța de judecată a apreciat că a avut loc o reorganizare efectivă a activității intimatei prin desființarea departamentului specialist calitate, în raport de organigramele depuse la dosar.

În ceea ce privește organigramele recurentului arată că acestea prezintă vicii de formă ce conduc la concluzia că au fost întocmite ulterior momentului emiterii deciziei de concediere; acestea nu sunt înregistrate la ITM și nu au dată certă.

Recurentul invocă și împrejurarea că pentru ceilalți angajați concediați au fost emise decizii de concediere în baza art.55 lit.b Codul muncii și nu în baza art.65 din Codul muncii.

Se arată că decizia de concediere este abuzivă, iar instanța de fond nu a analizat argumentele prezentate în acest sens.

O altă critică vizează faptul că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută, nulitate ce nu a fost însușită de instanța de fond.

Se susține că intimata nu a respectat dispozițiile imperative ale art.74 Codul muncii, întrucât simpla enunțare a dispozițiilor art.65 alin.1 din Codul muncii nu echivalează cu arătarea motivelor de fapt care determină concediere. De asemenea, nu au fost menționate locurile de muncă vacante.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, cât și de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

La data de 05.01.2009 a fost emisă decizia nr.40 privind încetarea contractului de muncă individual al recurentului-contestator, decizie luată de societatea intimată ca urmare a situației financiare dificile în care se află și ca urmare a necesității de restructurare a acesteia. După expirarea perioadei de preaviz menționată în cadrul deciziei emise la data de 27.11.2008, a fost emisă decizia nr.40 la data de 05.01.2009, de încetare a raporturilor contractuale între societate și contestator.

În aceeași perioadă a anului 2008, intimata Management, a comandat un audit financiar, realizat de SC SRL, în urma căruia s-a constatat că societatea intimată întâmpina dificultăți majore de ordin financiar.

Ca urmare a situației financiare dificile cu care se confrunta societatea intimata, s-a decis restructurarea societății prin restrângerea compartimentului "Sisteme de Management", unde lucra și recurentul-contestator, subcompartimentul "Specialist Calitate" urmând a fi desființat în întregime.

Potrivit organigramelor depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut în mod corect că, în speță, este vorba de o reorganizare reală și efectivă, fiecare angajat din cadrul subcompartimentul unde lucra și recurentul primind decizie de încetare a contractului de muncă.

Împrejurarea că ceilalți angajați au optat pentru desfacerea contractului de muncă prin acordul părților nu poate conduce la concluzia că intimata nu a operat o reorganizare reală și efectivă de vreme ce după concedierile respective nu au fost angajate pe posturi similare alte persoane.

De asemenea, în contextul dat, considerațiile intimatei cu privire la pretinse acte de indisciplină ale recurentului, în mod corect nu au fost avute în vedere de către instanța de fond.

Este cert faptul că, în urma restructurării societății intimate numărul efectiv al angajaților s-a redus considerabil, de la 22 de angajați la 11 angajați, astfel cum rezultă din organigrama emisă la data de 5.01.2009.

Curtea, reține că instanța de fond a constatat în mod legal că decizia de concediere nu este lovită de nulitate absolută.

Decizia de concediere cuprinde mențiuni cu privire la cauzele concedierii și anume "restrângerea activității", iar în ceea ce privește menționarea locurilor de muncă vacante, această mențiune trebuie făcută numai în cazul în care ar exista astfel de locuri vacante, or, în cazul intimatei s-a făcut dovada inexistenței unor astfel de locuri de muncă.

În ceea ce privește critica referitoare la viciile de formă ale organigramelor prezentate de societatea intimată, Curtea reține că recurentul nu a făcut dovada contrară mențiunilor existente în organigramele în discuție, iar viciile invocate nu pot conduce la concluzia că reducerea și reorganizarea activității societății intimate nu a fost reală și efectivă.

Față de aceste considerente, în baza dispozițiile art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca fiind nefondat.

Făcându-se aplicațiunea dispozițiilor art.274 alin.3 pr.civ. va fi obligat recurentul către intimată la 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, parte din onorariu avocat.

Curtea a apreciat că onorariul avocatului este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat (susținerea concluziilor orale), depunerea, redactarea întâmpinării și complexitatea cauzei, care a fost soluționată în recurs la primul termen de judecată, motiv pentru care în baza art.274 alin.3 pr.civ. a procedat la micșorarea onorariului, după cum s-a arătat mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursul declarat recurentul, împotriva sentinței civile nr.4532 din 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Management.

Obligă recurentul să plătească intimatei 1.000 lei, parte din onorariu avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.10.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red:

Dact.: /2ex.

09.11.2009

Jud. fond:;

Președinte:Nadia Raluca Ilie
Judecători:Nadia Raluca Ilie, Camelia Mioara Sprînceană

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de concediere. Decizia 5950/2009. Curtea de Apel Bucuresti