Contestație decizie de concediere. Decizia 735/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 735/
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata " " G -, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 787/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu contestatorul, domiciliat în G,-, având ca obiect "CONTESTAȚIE DECIZIE DE CONCEDIERE" împotriva deciziei numărul 836/10.03.2008 emisă de societatea recurentă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta intimată " " G - consilier juridic și intimatul contestator personal și asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru, după care:
Apărătorul intimatului contestator depune împuternicire avocațială, chitanță de plată a onorariului de apărător, caracterizare și practică judiciară. Precizează că nu a formulat întâmpinare.
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul recurenteisolicită admiterea recursului pentru motivele dezvoltate în cererea de recurs, pe fondul cauzei respingerea contestației și menținerea deciziei de concediere pe care o consideră legală.
Apreciază că angajatorul a emis just decizia de concediere față de abaterea săvârșită de contestator iar probatoriul administrat de societate nu a fost avut în vedere de instanța de fond la pronunțarea hotărârii. Precizează că fostul salariat avea cunoștință de prevederile Decretului Lege nr. 400/1981 care nu este abrogat nici în prezent și pe care nu le-a respectat.
Consideră că mulți salariați pe care îi are societatea recurentă comit astfel de abateri grave consumând alcool și punând în pericol viața cetățenilor orașului
Cu privire la practica judiciară depusă de apărătorul intimatului apreciază că instanța poate cenzura cu privire la aplicabilitatea acesteia în cazul de față, avându-se în vedere că instanța de fond nu are o practică judiciară unitară în ceea ce privește abaterea reținută contestatorului prin decizia de concediere.
Solicită prin admiterea recursului, reaprecierea probatoriilor administrate și respingerea contestației cu menținerea legalității deciziei contestate.
Apărătorul intimatului contestatorfață de dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă solicită respingerea recursului ca nefondat, motivele invocate de societatea recurentă nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și de aceea acestea nici nun pot fi primite de instanța de recurs. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală. Fapta există, a fost recunoscută de contestator că la o J de oră de la terminarea programului (fila 32 dosar fond) acesta, necăjit fiind, a consumat alcool în incinta societății.
De altfel, în interogatoriul luat societății aceasta recunoaște întru-totul situația de fapt apreciind că nu se impune administrarea de probe.
Practica în domeniu este unitară așa cum rezultă și din deciziile pronunțate de Curtea de APEL GALAȚI pe care le-a depus la dosar și care fac referire la dispozițiile art. 61 lit. a coroborate cu art. 264 alin. 1 lit. d din Codul muncii privind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Aici concordă și experiența salariatului respectiv, aspectul că acesta nu a mai avut nici o abatere disciplinară mai ales că în cauză s-a pus în dispozițiile hotărârii recurate prin reluarea raporturilor de muncă.
Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 787/16.06.2008 a Tribunalului Galațis -a admis în parte contestația formulată de contestatorul și s-a dispus anularea în parte a deciziei nr. 836/10.03.2008 în sensul că s-a înlocuit măsura desfacerii contractului individual de muncă în temeiul disp. art. 61 lit. a din Codul muncii cu sancțiunea reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10% prevăzută de disp. art. 264 lit. d din Codul muncii.
S-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior emiterii deciziei și a fost obligată intimata la plata drepturilor salariale de la data concedierii până la reintegrarea efectivă, cu deducerea sumelor corespunzătoare sancțiunii aplicate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr. 1711/121/2.04.2008, pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata SC G -, anularea deciziei de concediere nr. 836/10.03.2008, reintegrarea pe postul avut anterior concedierii, plata drepturilor salariale de la data concedierii până la reintegrarea efectivă și cheltuieli de judecată.
Motivandu-și în fapt contestația a arătat că a fost sancționat disciplinar în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii deoarece în data de 21.02.2008 s-ar fi prezentat la serviciu sub influența băuturilor alcoolice.
A învederat că în ziua respectivă, în jurul orelor 06,45 fost găsit în incinta unității intimate sub influența alcoolului, deși era în afara orelor de program.
A învederat că nu a consumat alcool în timpul programului, că nu a mai fost sancționat disciplinar până în prezent.
A depus la dosar o serie de acte și înscrisuri (filele 1-7 dosar fond).
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată motivat de faptul că în data de 21.02.2008 contestatorul a fost găsit în incinta unității intimate sub influența băuturilor alcoolice.
A mai arătat că analizând evenimentele comisia de cercetare a înaintat Direcției de Personal din cadrul intimatei rezultatul cercetărilor și propunerea de sancționare a contestatorului, constatându-se că a încălcat disp. art. 35 alin. 5 lit. a, art. 37 alin. 1 lit. m din Regulamentul Intern, precum și ale art. 118 alin. 2 lit. v din Contractul Colectiv de munca 2007 - 2008, potrivit cărora sancțiunile disciplinare se aplică și pentru descoperirea în perimetrul unității a oricarui salariat sub influența băuturilor alcoolice.
Astfel, intimata a considerat că fapta contestatorului este una foarte gravă, avand în vedere că prin aceasta s-ar fi putut periclita sănătatea, viața sa și a colegilor săi, precum și integritatea utilajelor și bunul mers al desfășurării activității, vinovăția a fost recunoscută de către contestator cu ocazia cercetarii și în cuprinsul acțiunii, iar apărările contestatorului referitor la faptul că se afla în incinta societății în afara orelor de program au fost înlăturate deoarece este interzis consumul de băuturi alcoolice în incinta societății, indiferent dacă salariatul este sau nu în programul de muncă.
A depus la dosar în susținere o serie de acte și înscrisuri (filele 13-22 dosar fond).
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauza, instanta a reținut urmatoarele:
Contestatorul a fost sancționat disciplinar în temeiul art. 71 lit. a din Codul muncii deoarece în data de 12.02.2008 a fost depistat la serviciu sub influența băuturilor alcoolice.
Instanța a reținut că în data de 12.02.2008, în jurul orelor 6,45 contestatorul se afla în afara programului de serviciu, schimbul fiind cuprins între 22,30 - 06,30.
Este adevărat că, potrivit art. 35 alin. 5 și 37 alin. 1 lit. m din Regulamentul Intern se interzice și sancționează descoperirea în perimetrul unității a oricărui salariat sub influența băuturilor alcoolice, dar sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei, împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită, consecințele produse.
Instanta a reținut că măsura de concediere dispusă împotriva contestatorului este mult prea aspră pentru următoarele considerente:
Răspunderea specifică relației de muncă, răspunderea disciplinară intervine ori de câte ori persoana angajată încalcă, prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii.
Raspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:
-existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare;
-fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovăție;
- prin fapta sa salariatul să fi adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activității în unitate;
Persoanei vinovate de săvârșirea unei abateri disciplinare, i se aplica o pedeapsă, aceasta având un caracter precumpănitor, moral sau material după caz, în funcție de gravitatea abaterii săvârșite.
Concedierea disciplinară poate să intervină, conform art. 61 lit. a, în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii sau de la cele stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
În prezenta cauză, deși fapta există și a fost comisă de salariat, totuși s-a constatat că, contestatorul a consumat alcool după program, fiind eliminat riscul desfășurării activității, executării obligațiilor de muncă, manevrării instalațiilor și a utilajelor într-o astfel de stare, cu o capacitate psihică și fizică mult diminuată.
Or, asta a fost o rațiune pentru care s-a calificat ca fiind o abatere gravă fapta de a consuma alcool în perimetrul unității, tocmai pentru a se evita exploatarea și funcționarea instalațiilor în condiții riscante.
În cazul de față însă, fapta contestatorului nu poate fi considerată o abatere gravă, raportat la lipsa consecințelor și împrejurările concrete în care a fost comisă fapta.
Față de aceste considerente instanța a admis contestația formulată de contestator, a dispus anularea în parte a deciziei nr. 836/2008 emisă de intimată, înlocuirea sancțiunii cu cea a reducerii salariului, reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior și plata drepturilor salariale de la momentul desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă, cu deducerea sumelor corespunzătoare sancțiunii aplicate.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata G, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinarea cauzei sub toate aspectele, motivat de faptul că hotărârea atacată nu e susceptibilă de apel (art. 304 indice 1 Cod procedură civilă).
Instanța a reținut, în hotărârea pe care a pronunțat-o în prezenta cauza, că salariatul a fost găsit în incinta unității sub influența băuturilor alcoolice, fapt stabilit de altfel prin probe științifice, dar consumul de alcool s-a realizat după programul normal de lucru, fără a exista la dosarul cauzei probe concludente și fără nici un dubiu care să ateste acest aspect.
De asemenea, instanța a reținut că, dat fiind momentul consumului de băuturi alcoolice, era eliminat riscul desfășurării activității, executării obligațiilor de muncă, manevrării instalațiilor și a utilajelor într-o stare cu o capacitate psihică și fizică redusă.
În aprecierea cu privire la soluția pronunțată în cauză instanța de fond nu a avut în vedere conținutul art. 35 alin. 5 litera "a" din Regulamentul intern, care sancționează: venirea la serviciu sub influența băuturilor alcoolice; introducerea sau consumarea, în incinta societății a băuturilor alcoolice; descoperirea în perimetrul unității a oricarui salariat sub influența băuturilor alcoolice.
În cazul descoperirii în perimetrul unității a oricărui salariat sub influența băuturilor alcoolice, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă nu au prevăzut care este perioada de timp în care salariatul poate fi descoperit în perimetrul societății sub influența băuturilor alcoolice, întrucât s-au avut în vedere și prevederile Legii nr. 319/2006, cu privire la securitatea și sănătatea în muncă.
Pe de alta parte, în contractul individual de muncă al salariatului se prevede expres faptul că acesta este obligat să respecte prevederile contractului colectiv de muncă, contractului individual de muncă, Regulamentului de ordine interioară, fișa postului, instrucțiunile de lucru precum și deciziile interne ale unității, obligații asumate de salariat prin semnarea contractuiui individual de muncă.
În situația dată, salariatul se deplasa de la locul de muncă spre domiciliu cu un moped proprietate personală, iar abaterea disciplinară prevazută de art. 35 alin. 1 lit. a din Regulamentul Intern fost constatată ca fiind săvârșită în perimetrul societății înainte de ieșirea acestuia pe poartă, fiind astfel îndeplinite condițiile aplicării sancțiunii disciplinare a concedierii.
Astfel, dacă s-ar lua în considerare faptul reținut de către instanța de judecată, potrivit căruia consumuî cca. 5 minute de la terminarea programului normal de lucru, salariatul a consumat o cantitate de alcool atât de mare încât să ducă la constatarea prin probe științifice a unei alcoolemii de 2,25 g/l alcool pur în sânge, probă biologică recoltată la orele 7.20 cu buletinul de analiză nr. 497/21.02.2008.
Mai mult decat atât, în speță nu are relevanță faptul dacă salariatul ar fi consumat băuturi alcoolice dupa programul normal de lucru, așa cum a reținut instanța de fond, atât timp cât interdicția consumului de alcool și prezența sub influența acestora sunt strict interzise în perimetrul unității, avand în vedere faptul că sociatatea recurentă este o societate cu foc continuu și cu risc ridicat în exploatare, având obligația de a asigura integritatea fizică a salariaților sau, potrivit dispozițiilor Legii nr. 319/2006.
Față de aspectele prezentate mai sus, având în vedere faptul că salariatul se afla sub influența alcoolului în perimetrul societății, la momentui în care a fost surprins de către serviciul de pază la ieșirea din societate, acesta deplasându-se de la serviciu spre casă, angajatorul este responsabil de săătatea și integritatea fizică a acestuia pâmă când acesta ajunge în bune condiții la domiciliu, iar în situația producerii unui accident de muncă pe acest traseu, unitatea este acceea care are obligația înregistrării unui accident de muncă.
În sentința civilă nr. 787/16.06.2008, instanța a reținut că salariatul se afla în perimetrul societății sub influența băuturilor alcoolice încălcându-se astfel art. 35 alin. 5 litera "a", art. 37 alin. 1 lit. m din Regulamentul Intern al G A, dar întrucaâ, salariatul a fost surprins în această stare la orele 6.45 (în afara programului normal de lucru, program care se încheiase la orele 6.30, instanța a considerat că sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare, dar sancțiunea aplicată de către angajator este mult prea aspră în funcție de gravitatea abaterii săvârșite, motiv pentru care a dispus schimbarea sancțiunii aplicate de către angajator cu una mai ușoară.
Gravitatea faptei contestatorului este cu atât mai mare cu cât acesta lucrează nemijlocit la utilaje si mașini cu grad ridicat de pericol în exploatare, iar introducerea sau consumul băuturilor alcoolice în unitate ori prezența în unitate sub influența băuturilor alcoolice, poate produce consecințe grave, chiar ireparabile.
În aceste condiții, a considerat că nu a luat în considerare prevederile Contractului colectiv de muncă 2007 - 2008 încheiat la niveiul G care, în conformitate cu prevederile art. 969 alin. 1 din Codul civil, este legea părților având în vedere că părțile semnatare sunt reprezentanții salariaților prin liderii sindicatelor reprezentative pe de o parte și de către angajator pe de altă parte.
Din aceste considerente, a apreciat că instanța de judecată, în mod greșit, nu a luat în considerare prevederile legii părților, prevederi care au la bază principiul general al forței obligatorii a contractelor " sunt servanda", principiu de drept stabilit de art. 969 cod civil care prevede că "Convențiile legal făcute au putere de lege între părți".
Instanța, în mod greșit, a schimbat sancțiunea aplicată de către societatea recurentă, atât timp cât părțile au stabilit doar o singură sancțiune disciplinară pentru această abatere în art. 35 alin. 5 litera a, art. 37 alin. 1 lit. m din Regulamentul de Ordine Interioara și art 39 alin. 1, lit. a din contractul colectiv de muncă 2007 - 2008 încheiat la nivelul G -.
Potrivit dispozitiilor art. 263 din Codul muncii angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Prin urmare, cu luarea în considerare a disp. art. 40 (1), litera e), coroborate cu disp. art. 263 (1) din Codul muncii, cenzura pe care instanța de judecată este îndreptățită să o facă cu privire la aplicarea unei sancțiuni disciplinare ar trebui să se rezume la îndeplinurea condițiilor prevăzute de lege pentru aceasta și nu să schimbe măsura disciplinară aplicată de angajator.
În concluzie, față de motivele invocate a considerat că Decizia nr. 836/10.03.2008 emisa de G este temeinică și legală, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar pe fond în rejudecare să se dispună modificarea în tot a sentinței civile nr. 787/16.06.2008 în sensul respingerii contestației formulate de ca fiind nefondata.
În drept a întemeiat prezentul recurs pe prevederile art. 299, art. 304, pct. 9, art. 304 indice 1 și următ. din Codul d e procedură civilă, Codul muncii, Legea nr. 319/2006, ContractuI colectiv de muncă 2007-2008, Regulamentul intern și Legea nr. 168/1999.
Intimatul contestator, prin apărător, cu ocazia dezbaterilor, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este nefondat față de următoarele considerente:
Hotărârea recurată nu a fost dată cu încălcarea legii sau aplicarea greșită a acesteia, fiind respectate criteriile de stabilire a sancțiunii disciplinare prevăzute de art. 266 din Codul muncii.
Astfel, prin decizia contestată s-a reținut că intimatul contestator a fost depistat în stare de ebrietate la orele 06,45 la poarta, pe sensul de ieșire din unitate.
Deși recurenta afirmă că la dosar nu există probe din care să rezulte că s-a realizat consumul de alcool după programul normal de lucru, totuși, sarcina probei îi revenea recurentei, în calitate de angajator, potrivit disp. art. 287 din Codul muncii. Recurenta intimată trebuia să dovedească faptul că s-a realizat consumul de alcool în timpul serviciului, cu atât mai mult cu cât depistarea a avut loc după terminarea orelor de program, schimbul fiind doar până la ora 6,30 conform procesului verbal aflat la fila 13 dosar fond.
Se poate observa că, prin întâmpinare depusă la dosarul de fond, intimata recurentă nu a negat faptul că s-ar fi consumat băuturi alcoolice după terminarea programului, ci doar a menționat că acest fapt nu este de natură a-l exonera pe contestator de răspundere.
Într-adevăr, Regulamentul intern al societății sancționează descoperirea în perimetrul unității a oricărui salariat sub influența băuturilor alcoolice însă este de amintit faptul că prima instanță nu l-a exonerat de răspundere pe contestator ci a reținut că este vinovat de săvârșirea faptei și doar a înlocuit sancțiunea desfacerii contractului individual de muncă cu o sancțiune mai blândă. În acest mod, instanța de fond a ținut seama de prevederile Regulamentului intern.
Chiar dacă în Regulamentul intern și în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, este prevăzută descoperirea în perimetrul unității a oricărui salariat sub influența băuturilor alcoolice ca fiind o abatere gravă, aceasta nu înlătură obligația instanței de a cerceta cauza sub toate aspectele inclusiv de a cerceta dacă s-au respectat de către unitate criteriile de individualizare a sancțiunii aplicate, prevăzute de art. 266 din Codul muncii.
Instanța, în baza rolului său activ, poate dispune înlocuirea unei sancțiuni aplicată de angajator, cu o altă sancțiune pe care o consideră justificată pentru a nu se lăsa nesancționată o faptă a cărei existență a fost demonstrată.
Trebuie cercetate și împrejurările în care s-a săvârșit fapta, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, eventualele sancțiuni disciplinare săvârșite anterior de acesta. Constatarea de către angajator a săvârșirii unei de fapte de către salariat, chiar dacă este prevăzută ca fiind gravă prin acte interioare nu duce automat la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al acestuia, fără o analiză a tuturor criteriilor legale.
Instanța nu poate reține afirmațiile recurentei în sensul că intimatul contestator nu ar fi avut timp, în 15 minute de la terminarea programului de lucru, să consume băuturi alcoolice care să ducă la o alcoolemie de 2,2,5 g/l alcool pur în sânge, întrucât sunt doar simple supoziții. Cât timp unitatea recurentă nu a dovedit prin probe imediate, directe, faptul că intimatul ar fi consumat băuturi alcoolice în timpul serviciului, nu se poate reține această situație de fapt pe baza unor afirmații fără efecte juridice.
Pentru faptul că intimatul a fost depistat în stare de ebrietate în afara programului de serviciu, chiar dacă se afla încă în perimetrul unității angajatoare, nu se justifică aplicarea celei mai grave sancțiuni prevăzută de Codul muncii, așa cum corect a reținut și prima instanță, fapta acestuia nefiind de natură să producă eventuale consecințe negative.
Mai mult, intimatul nu a mai avut nici o sancțiune disciplinară aplicată, fiind la prima abatere.
Mai afirmă recurenta faptul că instanța nu avea tributul de a înlocui sancțiunea aplicată, acesta fiind atributul angajatorului, invocând în acest sens decizia fostei Curți Supreme de Justiție, nr. 1319/1992, ca și practică judiciară.
Instanța de recurs arată faptul că, ulterior pronunțării acestei decizii, fosta C Supremă de Justiție a revenit asupra practicii sale și a pronunțat sentința civilă nr. 550/1995 prin care a arătat că instanța este competentă să aplice o altă sancțiune disciplinară mai ușoară. Această concluzie se impune chiar în condițiile existenței unei proceduri administrativ-jurisdicționale, din moment ce hotărârea organului de jurisdicție administrativă este supusă controlului judecătoresc al instanțelor.
Față de toate considerentele expuse mai sus, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică din toate punctele de vedere, urmând ca, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr.civilă, să se respingă ca nefondat recursul.
Ca parte căzută în pretenții, conform disp. art. 274.pr.civilă, se va obliga recurent la plata cheltuielilor de judecată către intimat, constând în onorariul de apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de intimata " " G -, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 787/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului-contestator, domiciliat în G,-, suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
: - -
: 2 ex. /16 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 231/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 2703/2008. Curtea... → |
|---|
