Contestație decizie de concediere. Decizia 7423/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7423
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Judecător - -
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data 07 2009 privind judecarea recursului declarat de intimata - - - - împotriva sentinței civile nr. 5961 din 06 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatorul și intimata - - --punct de lucru Tg.J, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nomiunal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită-
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile din ședința publică de la data de 07 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința cvilă nr. 5961 din 06 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, s-a admis contestatia formulata de contestatorul împotriva intimatei - - -.
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 159/30.04.2008 emisă de intimată.
S-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii și obligă intimata să plătească drepturile salariale cuvenite de la data concedierii la data reintegrării efective.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Contestatorul a fost salariatul intimatei, in functia de șofer autoturisme și camionete pana la data de 7.04.2008 cand i s-a desfacut contractul individual de munca prin decizia nr. 159/30.04.2008 in baza art. 61 lit. a si art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii, asa cum reiese din cuprinsul deciziei(fila nr.3).
La baza emiterii acestei decizii a stat absenta nemotivată de la serviciu pe o perioadă de 4 zile.
Conform prevederilor art.61 lit.a Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea in cazul in care salariatul a savarsit o abatere sau abateri repetate de la regulile stabilite prin contractul individual de munca si fisa postului. În speță, contestatorului i se desface contractul individual de muncă reținându-se că a absentat nemotivat 4 zile de la serviciu.
Potrivit art. 268 (2) din Codul muncii,ub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
În cazul de față s-a constatat că în cuprinsul deciziei nu se specifică prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea, încălcându-se astfel dispozițiile art. 268 (2) din Codul muncii, încălcare ce se sancționează cu nulitatea absolută a deciziei.
Împotriva sentinței a declarat recurs intimata - - - - criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând că, prin înscrisurile depuse în dosar a făcut dovada absentării nemotivat a contestatorului de la serviciu în perioada 01.04.2008 - 14.04.2008, după ce anterior, în perioada 12.03.2008 - 31.03.2008 nu a justificat în nota explicativă un consum de 931 litri motorină, respectiv mai mare cu 3,06/100 Km față de cel normat.
Că, fapta săvârșită de contestator constituie o abatere de la disciplina muncii, gravitatea acesteia fiind de natură a atrage sancțiunea aplicată, care a fost corect individualizată, atât prin ea însăși dar și prin conduita ulterioară, care după ce nu a putut justifica cantitatea respectivă de motorină, a absentat.
Recursul este nefondat.
Legislația muncii se bazează pe principii generale care au menirea să asigure desfășurarea raporturilor juridice de muncă într-un cadru legal, judicios și echitabil, apărarea deopotrivă a intereselor legitime, atât ale angajatorilor, cât și ale salariaților.
legale adoptate pe baza acestor principii trebuie să asigure accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii, garantate de art. 45 din Constituție, precum și exercitarea neîngrădită a dreptului la muncă și la protecția socială a salariaților, consacrat de art. 41 din același act normativ.
Printre aceste reglementări legale au o importanță deosebită cele care se referă la încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă.
Pentru a se preveni eventualele comportări abuzive ale angajatorilor, prin care ar leza drepturile și interesele legitime ale salariaților, Codul muncii reglementează în mod expres condițiile de fond și de formă în care angajatorul poate dispune din proprie inițiativă concedierea salariatului, cu efecte de încetare a contractului individual de muncă.
Condițiile de formă și de conținut ale actului prin carte angajatorul dispune încetarea contractului individual de muncă sunt impuse de lege pentru a preveni eventualele abuzuri din partea angajatorilor, precum și pentru avea suficiente elemente de verificare a legalității și temeiniciei măsurii dispuse.
Aceste exigențe sunt justificate, în mod special,în cazurile în care încetarea raportului juridic de muncă se dispune ca o măsură de sancționare disciplinară.
Obligația angajatorului, prevăzută de art. 268 din Codul muncii, de a înscrie, sub sancțiunea nulității absolute, anumite date în decizia prin care dispune aplicarea unei sancțiuni disciplinare are legătură cu dreptul oricărei persoane de acces liber la o activitate economică.
În cauză, în cuprinsul deciziei prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului recurenta intimată nu arată prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de acesta, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile și motivele pentru care, în condițiile prevăzute de art. 267 alin. 3 din Codul muncii, nu a fost efectuată cercetarea, încălcându-se astfel dispozițiile art. 268. alin. 2 din același act normativ, încălcare care se sancționează cu nulitatea absolută a dispoziției.
Potrivit art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă instanța se pronunță înainte de a intra în fondul dezbaterilor, asupra excepțiilor care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În temeiul prevederilor legale sus menționate, susținerea recurentei intimate în sensul că, în fapt, contestatorul prin lipsa de la serviciu și nejustificarea unei cantități de motorină, a săvârșit o abatere gravă care justifică sancțiunea aplicată, aceea de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă nu poate fi analizată de instanță câtă vreme decizia emisă este lovită de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor art. 268 alin.2 din Codul muncii.
Față de cele prezentate Curtea constată că în mod corect instanța de fond s-a pronunțat cu privire la excepția de nulitate absolută a deciziei de sancționare emisă de recurenta intimată, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. 1 Cod procedură civilă, care face de prisos cercetarea aspectelor fondului litigiului.
Pentru considerentele prezentate instanța constată că recursul este nefundat și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta intimată - - - - cu sediul in DTS, com. Ocol, sat, jud.M împotriva sentinței civile nr. 5961 din 06 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatorul și intimata - - --punct de lucru Tg.J, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.
2 ex./05.01.2010.
fond:
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Sorina Lucia Petria Mitran
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 5219/2009. Curtea... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
