Contestație decizie de sancționare. Decizia 5219/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5219
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta PRIMARIA DE, reprezentat prin -primarul comunei de, împotriva sentinței civile nr. 673 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect contestație decizie de sancționare
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimatul reclamant, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, după care,
Instanța, constatând că numai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat a acordat cuvântul asupra recursului civil de față.
Avocat pentru intimatul reclamant, consideră că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr. 673 din 10 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr-, a dmis acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în de, M împotriva pârâților PRIMĂRIA DE și PRIMARUL COMUNEI DE CÎMP cu sediul în de,
A fost constatată nulă Dispoziția nr.94/30.09.2008 emisă de Primarul comunei de.
A fost dispusă reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii.
Au fost obligați pârâții să-i plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, începând cu momentul desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei Primăria de cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în calitate de paznic și, în urma controalelor repetate efectuate de reprezentanții pârâtei s-a constatat că acesta și-a încălcat îndatoririle de serviciu.
Ca urmare a acestui aspect s-a apreciat necesar a se dispune desfacerea contractului de muncă al acestuia în temeiul art. 61, lit.a Codul Muncii.
Potrivit disp. art. 62, alin. 11Codul Muncii, în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art. 263 - 268 din același act normativ.
Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprinde în mod obligatoriu pe lângă anumite mențiuni enumerate expres și precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
Din conținutul deciziei se constată că nu au fost respectate prevederile legale imperative, nefiind cuprinse mențiunile la care s-a făcut mai sus referire, mențiuni cuprinse în art. 268. alin.2 lit.b Codul Muncii.
Lipsa acestor mențiuni face ca decizia să fie sancționată cu nulitatea absolută, nulitate ce intervine chiar din momentul emiterii acesteia cu încălcarea dispozițiilor legale imperative ce ocrotesc interesul general.
-se prevederile statutului regulamentului de ordine interioară sau ale contractului colectiv de muncă, după caz, instanța nu poate stabili sau verifica dacă fapta salariatului constituie abatere disciplinară și dacă se încadrează printre obligațiile (de a face sau a nu face) impuse acestuia.
Motivarea ulterioară cu ocazia apărărilor de fond făcute de angajator nu poate fi primită, considerente pentru care, urmează a se a se dispune admiterea acțiunii formulate și constatarea nulității absolute a dispoziției de concediere contestată.
Cum concedierea s-a dispus nelegal sunt incidente disp. art. 78 Codul Muncii și ținând cont de manifestarea de voință a reclamantului exprimată în cuprinsul cererii de chemare în judecată, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere prin reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta PRIMARIA DE, reprezentată prin -primarul comunei de, invocând următoarele motive:
Ca din toata documentația depusa la dosar rezulta vinovatia reclamantului.
Ca toate articolele invocate de către instanța de fond au fost respectate - art.266, 267(2), art. 267(3), art. 268(2a,b) din Codul Muncii.
Ca in dispoziție sunt descrise pe larg faptele comise de reclamant ce au constituit abateri disciplinare si care au condus la demiterea acestuia fiind îndeplinite condițiile art. 268 lit. a Codul Muncii.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Prin Dispoziția nr. 94/30.09.2008, intimata a dispus încetarea contractului individual de munca al contestatorului pe motivul ca urmare a controalelor efectuate de primar asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu de către paznicul de noapte la școala, acesta a fost surprins fie dormind in timpul serviciului, fie lipsind de la serviciu.
Recurenta intimata a depus la dosar procesele verbale de constatare a faptelor încheiate in datele de 23.09.2008, 25.09.2008, 26.09.2008, 29.09.2008, conținând rezultatul verificărilor efectuate.
Prin sentința recurată, Tribunalul a constat nulitatea deciziei cu motivarea ca in cauza decizia nu cuprinde mențiunile cuprinse in art. 268 alin. 2 lit. b Codul Muncii si ca astfel nu se poate stabili daca fapta salariatului constituie abatere disciplinara si daca se încadrează in obligațiile impuse salariatului. Potrivit art. 263 (1) Codul Muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. (2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici. Potrivit art. 268 (1) Codul Muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei. (2) Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
Art. 10 - Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
Dispozițiile art. 268(2,b) Codul Muncii au in vedere acele prevederi care stabilesc atribuții si obligații specifice raportului contractual intervenit intre angajator si salariat si care isi au izvorul in statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca.
Obligația de prestare a muncii este obligație principala, de esența contractului individual de munca, avându-si izvorul in acesta.
Ori fapta ce face obiectul deciziei de sancționare consta tocmai in neîndeplinirea acestei obligații, ce rezulta din contractul individual de munca, nefiind aplicabile dispozițiile art. 268(2,b) Codul Muncii așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Prin urmare Curtea retine ca recursul formulat este întemeiat, si in raport de prevederile art.312(5) Codul d e procedura civila, urmează sa admită recursul, sa caseze sentința si sa trimită cauza spre rejudecare pentru cercetarea celorlalte motive.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta PRIMARIA DE, reprezentat prin -primarul comunei de, împotriva sentinței civile nr. 673 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect contestație decizie de sancționare
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. Jud..10.2009
Tehnored./2 ex./ Octombrie 2009
Red. Jud. Fond/ /
|
Nr.: din data: 17 septembrie 2010 Operator de date cu caracter personal Înregistrat sub Nr. 4953
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE Dosar nr-
CĂTRE,
TRIBUNALUL MEHEDINȚI
Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de APEL CRAIOVA împreună cu dosarul dvs. cu același număr și dosarul nr- al Judecătoriei Vj-M, privind recursul declarat de pârâta Primaria De, reprezentat prin -primarul comunei de, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect contestație decizie de sancționare
Întrucât prin decizie Nr. 5219 din Ședința publică de la 05 Octombrie 2009 s-a admis recursul declarat de pârâta PRIMARIA DE, reprezentat prin -primarul comunei de, împotriva sentinței civile nr. 673 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect contestație decizie de sancționare
S-a casat sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Dosarul conține un nr. de file.
PREȘEDINTE
GREFIER
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Lucian Bunea, Manuela Preda
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 3568/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 7423/2009. Curtea... → |
|---|
