Contestație decizie de concediere. Decizia 747/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 747/2008
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Victor Crețoiu
- - - vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Cibu Mirea
- - --grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.246/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă avocat pentru reclamantul recurent și avocat pentru pârâta intimată D, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care mandatara pârâtei depune la dosar întâmpinare, împuternicire avocațială și chitanța nr.63/04.09.2008 în valoare de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat.
Mandatarul reclamantului depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr.- din 03.09.2008 în cuantum de 350 lei reprezentând onoraiu avocat și bon de benzină în valoare de 60,02 lei. De asemenea depune, în xerocopie, o cerere formulată de reclamant și înaintată pârâtei la data de 02 octombrie 2007 comunicată și părții adverse, Declarația autentificată a reclamantului în care se arată că a primit suma de 3.000 lei de la numita, precum și o declarație olografă a acestuia în care arată același lucru.
Părțile declară că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul celor solicitate în cererea de recurs. Susține și oral motivele expuse în scris învederând că, în mod greșit instanța de fond a reținut că plata drepturilor salariale s-a făcut integral, actelor depuse de unitatea angajatoare de la pag.124 și 142-147 dându-li-se o greșită interpretare; nu există dovada achitării drepturilor bănești după 1, decizia nr.5300/2007 prin care pârâta susține că a anulat decizia 5018/08.10.2007 este un act pro causa. Solicită acordarea daunelor morale întrucât reclamantul a fost supus la presiuni și abuzuri. De asemenea, solicită acordarea daunelor materiale.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor de la dosar.
Mandatara pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat.
Învederează că deciziile 5018/08.10.2007 și 5019/08.10.2007 nu au produs efecte juridice, fiind anulate prin decizia 5300. Cu privire la plata drepturilor salariale arată că acestea au fost achitate până la data de 14 octombrie iar daunele morale nu se justifică întrucât deciziile contestate nu și-au produs efectele, fiind anulate.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la această instanță sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC FORȚĂ RAPIDĂ DE INTERVENȚIE SRL D, solicitând anularea deciziei nr.5018/8.10.2007 și a informării nr.5019/8.10.2007, emise de pârâtă, reintegrarea în postul avut anterior emiterii deciziei contestate, plata drepturilor salariale la zi, plata de daune morale în valoare de 50.000 lei și plata de daune materiale care să acopere datoriile înregistrate ca urmare a neplății drepturilor salariale. S-au cerut și cheltuieli de judecată.
Reclamantul a arăt că pârâta nu a respectat prevederile CCM Unic la nivel național 2007 - 2010, art.81 alin.1 lit.a în sensul că nu au fost reduse mai întâi posturile vacante și nu s-a respectat ordinea de disponibilizare a salariaților.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, deoarece atât decizia cât și informarea contestate au fost anulate ca urmare a emiterii deciziei nr.5678/9.11.2007, prin care contractul individual de muncă al reclamantului a fost desfăcut în baza art.61 lit.a din Codul Muncii.
Prin sentința nr.246/LM/2008 a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin decizia nr.5018/8.10.2007, emisă de conducerea pârâtei, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat, în temeiul art.65 din Codul Muncii, după expirarea unui termen de preaviz de 20 de zile lucrătoare (fila 6 dos.).
Prin informarea nr.5019/8.10.2007, conducerea pârâtei, i-a adus la cunoștință reclamantului că urmare faptului că i s-a desfăcut contractul individual de muncă, în baza art.65 din Codul Muncii, îi poate oferi un alt loc de muncă, respectiv agent de pază în cadrul Obiectivului CFR și să-și exprime opțiunea în scris, cu privire la acest loc de muncă, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea acestei informării (fila 7 dos.).
Prin decizia nr.5300/17.10.2007, emisă de conducerea pârâtei, s-a anulat decizia nr.5018/8.10.2007 și informarea nr.5019/8.10.2007, care fac obiectul prezentului dosar (fila 69 dos.).
Întrucât atât decizia nr.5018/8.10.2007, privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, cât și informarea nr.5019/8.10.2007, emise de conducerea pârâtei au fost anulate prin decizia nr.5300/17.10.2007, au fost respinse capetele de cerere formulate de către reclamant pentru anularea deciziei și informării mai sus menționate și reintegrarea în postul deținut anterior emiterii deciziei, ca rămasă fără obiect.
Cu privire la plata drepturilor salariale, începând cu data de 8.10.2007, s-a constată, din adeverința nr.918/25.02.2008, emisă de pârâtă în extrasele de cont privind plata drepturilor salariale (fila 124 și 142 - 147), că reclamantului i-au fost achitate drepturile salariale cuvenite până la data de 14.10.2007 și că începând cu data de 15.10.2007, contractul individual de muncă al acestuia a fost desfăcut conform art.61 lit.a din Codul Muncii.
Prin urmare și acest capăt de cere a fost respins ca rămas fără obiect.
In ceea ce privește drepturile salariale cuvenite reclamantului pe perioada considerată că a absentat nemotivat de la serviciu și pentru care s-a emis decizia nr.5678/9.11.2007 (fila 38 - 40 dos.) s-a constată că această decizie a fost contestată de către reclamant, separat și formează obiectul dosarului nr- (fila 65 dos.).
S-a respins ca neîntemeiat și capătul de cerere privind plata de daune morale, întrucât nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit reclamantul ca urmare a emiterii de către pârâtă a deciziei și informării contestate în prezentul dosar, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale prevăzute de art.989 - 999 Cod civil.
In baza art.274 Cod procedură civilă și văzând că decizia nr.5300/17.10.2007 a fost depusă la dosar doar la termenul de judecată din data de 7.02.2008 și având în vedere și acordul pârâtei, a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 106 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare transport.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei în sensul admiterii capetelor de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale neachitate plata daunelor morale și a daunelor materiale care să acopere datoriile înregistrate ca urmare a neplății salariilor de către angajator.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a susținut că printr-o interpretare eronată a actelor dosarului instanța de fond a reținut că unitatea i-a achitat integral drepturile salariale cuvenite.
De asemenea se arată că în mod eronat a fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea unității la plata daunelor morale în condițiile în care unitatea a avut o conduită abuzivă și ilegală și a fost în permanență hărțuit.
În privința dunelor materiale ce urmează să acopere datoriile înregistrate ca urmare a neplății salariului acestea au fost precizate la suma de 5000.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea ca nefondat a recursului motivat de faptul că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Deliberând supra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art.306 alin 2 din codul d e procedură civilă Curtea reține următoarele:
Criticile reclamantului referitoare la greșita neacordare a drepturilor salariale sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor codului muncii:
Art. 39 - (1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;
În speță la dosarul cauzei au fost depuse documente bancare din care rezultă că reclamantului i-au fost plătite drepturile salariale până în data de 01 10 2007. Pentru perioada ulterioară acestei date unitatea a reținut că reclamantul a absentat nemotivat( în acest sens fiind depus la dosar pontajul aferent lunii octombrie 2007- fila 148) și în consecință nu a achitat salariul și a emis decizia de desfacere a contractului individual de muncă nr.5678/9 11 2007. Întrucât decizia de concediere a fost atacată în instanță într-un alt dosar legalitatea emiterii ei precum și temeinicia măsurii luate vor fi verificate de către aceasta. Cu ocazia acestei judecăți instanța va putea stabili în limitele investirii sale dacă susținerea reclamantului în sensul că nu a absentat nemotivat în perioada în discuție și în consecință i se cuvine plata salariului este temeinică sau nu.
Nici criticile referitoare la soluția adoptată de instanță în privința daunelor morale nu sunt întemeiate. Decizia și înștiințarea contestate în prezenta acțiune au fost anulate de către unitate la șapte zile de la emiterea lor, înainte de sesizarea instanței de către reclamant. În aceste condiții revocarea benevolă a actelor de către unitate este în măsură să ofere reclamantului o satisfacție morală suficientă. Pe de altă parte reclamantul nu a dovedit în concret care a fost prejudiciul moral suferit și nici nu a oferit elemente obiective pentru cuantificarea acestuia.
În condițiile în care s-a reținut netemeinicia pretențiilor reclamantului referitoare la neplata salariilor în mod corect instanța de fond a hotărât că nu sunt întemeiate nici pretențiile având ca obiect daunele materiale suferite ca urmare a pretinsei neplăți.
Față de cele ce preced Curtea va respinge ca nefundat recursul reclamantului.
În temeiul art. 274 din codul d e procedură civilă recurentul va fi obligat să plătească pârâtului de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile 246/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei D suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.09.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red: /12.09.2008
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Alina Lodoabă Victor Crețoiu, Ioana Cibu Mirea
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 59/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 969/2008. Curtea de... → |
|---|
