Contestație decizie de concediere. Decizia 7497/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7497
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Dorina Stoichin Vicepreședinte Instanță
-- --Președinte Secție
-- -- Judecător
Grefier
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta intimată - SRL, împotriva sentinței civile nr. 791/02.07.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimata reprezentată de avocat, a lipsit recurenta intimată - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea unei cereri de amânare din partea recurentei, după care,
Instanța respinge cererea de amânare și acordă cuvântul părții prezente pe fond.
Avocat reprezentantul intimatei depune o cerere din partea intimatei prin care solicita încetarea contractului de muncă prin acordul părților și înscrisuri.
CURTEA
Asupra recursului civil față
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalul O l t, contestatoarea în contradictoriu cu intimata LBa solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate, în principal nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă cu nr. 164/12.02.2009 și tardivitatea emiterii acesteia, iar în subsidiar să se dispună anularea deciziei, reintegrarea pe postul deținut anterior emiterii deciziei, plata drepturilor salariale integrale și pentru perioada 01.01.2009- 13.02.2009, constând în salariul efectiv, sporuri, precum și primele de inventar în cuantum de 3000 lei, plata concediului de odihnă pentru anul 2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației sale contestatoarea a arătat că a fost angajata intimatei îndeplinind funcția de manager magazin și prin decizia contestată a fost sancționată cu desfacerea contractului individual de muncă, în baza art.61, lit."a" Codul muncii, decizie pe care o consideră tardiv formulată și emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.268 Codul muncii, privind nulitatea absolută.
Astfel, decizia a fost emisă peste termenul de 30 de zile de la data luării la cunoștință asupra faptelor ce constituie abatere disciplinară.
De asemenea, contestatoarea a arătat că decizia a fost emisă cu încălcarea prevederilor imperative din art.267 și art. 268, alin.1 Codul muncii în sensul că, nu a existat o convocare scrisă în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile care trebuia să conțină obiectul, data, ora, locul întrevederii, nu este descrisă fapta ce constituie abatere disciplinară, nu sunt menționate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării disciplinare prealabile.
În susținerea contestației sale contestatoarea a fost depusă la dosar decizia contestată.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției tardivității emiterii deciziei, care a fost emisă în termenul prevăzut de lege, raportat la data comunicării convocării cu nr.4174 din data de 14.01.2009.
Cu privire la nulitatea absolută a deciziei de sancționare, intimata a arătat că au fost respectate dispozițiile imperative ale art. 267, privind efectuarea cercetării disciplinare prealabile si dispozițiile art.268 în ceea ce privește conținutul deciziei de sancționare.
Pe fondul cauzei intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, motivat de faptul că, contestatoarea a săvârșit abateri disciplinare repetate, făcându-se vinovată de încălcarea prevederilor regulamentului intern, ale contractului individual de muncă și Codului muncii.
Intimata a depus acte în susținerea întâmpinării (fila 47 din dosar).
Prin sentința civilă nr.791 de la 2 iulie 2009, Tribunalul Olta admis în parte contestația formulată de, a anulat decizia de concediere nr.164 de la 12 februarie 2009 și a obligat intimata - SRL B să reintegreze contestatoarea pe postul deținut anterior, cu plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea efectivă.
S-au respins ca nefondate celelalte pretenții ale contestatoarei.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că decizia de sancționare privind desfacerea disciplinară a contractului a fost emisă tardiv, peste termenul legal de 30 de zile care se calculează de la data luării la cunoștință de către conducerea unității a săvârșirii abaterii disciplinare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs - SRL B cu sediu ales în vederea comunicării actelor de procedură la " și Asociații", criticând soluția pentru nelegalitate.
S-a susținut că, în mod greșit prima instanță a considerat că decizia de sancționare a fost tardiv emisă întrucât din probatoriul cauzei rezultă că data certă a actului de constatare adus la cunoștința conducerii este 6 februarie 2009, încadrându-se în termenul de 30 de zile.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului pe considerente privitoare la nulitatea deciziei de sancționare și implicațiile răspunderii patrimoniale.
Recursul este fondat.
Conform art.268 alin.1, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Primul termen curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoană juridică abilitat să aplice sancțiuni disciplinare (director, director general, administrator, președinte, etc.) a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii (printr-o notă de constatare, referat, proces verbal etc. având o dată certă prin înregistrarea în registrul general al unității).
Termenul de 6 luni curge de la data săvârșirii faptei ce întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare.
În speță, abaterea disciplinară a fost săvârșită în ziua de 24 2008, iar raportul de cercetare disciplinară (raport ce are valoarea actului de constatare a abaterii disciplinare) a fost întocmit și înregistrat sub nr.127/5.02.2009.
Decizia de sancționare a fost emisă în data de 12 februarie 2009, respectându-se ambele termene prevăzute de art.268 alin.1.
În mod greșit prima instanță a considerat că decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă peste termenul prevăzut de lege.
Ca atare, în conformitate cu art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite pentru rejudecarea cauzei la aceeași instanță.
ENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta intimată - SRL B, împotriva sentinței civile nr.791/02.07.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - contestatoare.
Casează sentința nr. 791/02.07.2009 și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Marian Lungu - - | Judecător, - - |
Grefier, |
15.01.2010
Red.jud.-
3 ex./AS
Președinte:Mihaela Cotora Dorina StoichinJudecători:Mihaela Cotora Dorina Stoichin, Marian Lungu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 5834/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1467/2010. Curtea... → |
|---|
