Contestație decizie de concediere. Decizia 8152/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8152
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 10 2008, privind recursurile declarate de pârâta Primăria - Instituția Primarului și reclamanta, împotriva sentinței civile nr.127/07.02.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, având ca obiect, contestație decizie de concediere.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 2008.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului O l t, Secția Comercială și de contencios Administrativ, reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 851/29.03.2007 emisă de Primăria comunei, solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună admiterea contestației, anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtei la plata salariilor restante și a indemnizației, și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a precizat că la data de 01.11.2004 a ocupat prin concurs postul de director al Cultural, post pe care l-a ocupat până la data de 29.03.2007 când prin decizia contestată, în baza art. 264 lit. f CM pârâta i-a desfăcut contractul de muncă reținând în sarcina sa că și-ar fi însușit o sumă de bani și că a absentat nemotivat începând cu luna ianuarie 2007. Mai arată reclamanta că faptele reținute sunt nereale deoarece diferența de bani imputată este rezultatul unei erori materiale iar în ceea ce privește absența de la locul de muncă arată că este urmarea specificului muncii prestate, ceea ce presupune muncă de teren. În plus mai susține că la emiterea deciziei nu a fost respectată procedura prevăzută de lege.
La dosar au fost depuse decizia contestată, dispoziția nr. 2/2005, adresa nr. 1065/2007.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare în care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, motivat de faptul că aceasta a cauzat un prejudiciu în patrimoniul primăriei în cuantum de 1830 lei și de asemenea nu și-a justificat absențele de la locul de muncă începând cu luna noiembrie 2006.
La dosar au mai fost depuse procesele verbale ale Consiliului Local din 8.l2.2006 și 4.02.2007, și contestația reclamantei din 04.04.2007.
La data de 06.06.2007 reclamanta a invocat excepția necompetenței materiale a secției comerciale și de contencios administrativ solicitând declinarea cauzei către secția civilă - complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă.
La data de 13.06.2007 prin încheiere de ședință s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea către secția civilă - complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă. În drept au fost avute în vedere dispoz. legii 53/2003 corob. Cu art. 2 pct. 1 lit. c CPC.
Cauza a fost înregistrată pe rolul secției civile la nr-.
Reclamanta a mai depus la dosar programul de activitate pe anul 2006.
Pârâta a mai depus la dosar foi colective de prezență, adresele nr. 3540/2006, 4126/2006.
La termenul din 11.10.2007 apărătorul reclamantei a solicitat admiterea probei cu expertiză contabilă prin care să se determine cuantumul drepturilor bănești cuvenite reclamantei, pe perioada 2005-2007, raportat la dispozițiile nr. 713/2004, 2/2005 precum și a OG nr. 3/2006, probă admisă de instanță ca fiin utilă cauzei.
În cauză a fost desemnat expert, care la data de 26.11.2007 a depus la dosar raportul de expertiză 1311/2007, la care reclamanta a solicitat completarea în sensul că nu s-au stabilit drepturile cuvenite și pe anul 2007, indemnizația de conducere și cel de-al 13-lea salariu.
La dosar au fost depuse completările solicitate.
Prin sentința nr.127 din 07.02.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Olta admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei, și a constatat nulitatea deciziei nr. 85l/29.03.2007.
S-a dispus reîncadrarea reclamantei în postul deținut anterior, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești astfel cum au fost stabilite prin decizia nr. 7l3/20.11.2004, pentru perioadele februarie 2005, mai 2005- decembrie 2005, mai 2006, și până la reîncadrarea efectivă.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prin decizia nr. 713/20.11.2004 emisă de Primăria, a fost aprobată angajarea reclamantei în funcția de director cultural cu un salariu de 4.715. 000 lei lunar, la care s-a adăugat sporul de vechime. În decizie s-a făcut vorbire de faptul că această salarizare se va face din venituri proprii ale cultural, precum și din subvenții de la bugetul local.
La data de 01.04.2007, reclamantei i-a fost desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 264 lit. f CM prin dispoziția nr. 851/29.03.2007, motivat de faptul că aceasta a cauzat un prejudiciu în patrimoniul primăriei în cuantum de 1830 lei, determinat de însușirea chiriei pentru cele două săli ale Cultural, și de asemenea nu și-a justificat absențele de la locul de muncă începând cu luna februarie 2007, abateri disciplinare despre care pârâta a susținut că s-a refuzat să se dea notă explicativă.
S-a reținut că, în ceea ce privește cuantumul prejudiciului invocat de pârâtă, acesta a făcut obiectul unei decizii de imputare, decizie anulată de instanță prin sentința nr. 742/2007 pronunțată în dosar nr-, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 494/17.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
Din analiza deciziei de sancționare contestată se reține că pârâta, deși a făcut mențiunea că a existat refuzul reclamantei de a da notă explicativă, la dosar nu au fost depuse probe din care să rezulte că reclamantei i s-a comunicat - în forma cerută de lege, art. 267 alin.2 CM - o adresă de convocare pentru efectuarea cercetării disciplinare. Astfel instanța nu poate primi susținerea pârâtei că în fapt a întâmpinat un refuz din partea reclamatei de a justifica prin notă explicativă abaterile disciplinare reținute. Mai mult decât atât reprezentantul pârâtei a menționat în instanța faptul că reclamanta nu a fost convocată în scris pentru a da notă explicativă.
Având în vedere dispoz. art. 267 alin. 1 CM instanța a apreciat că decizia de sancționare nr. 851/2007 este lovită de nulitate absolută situație în care va constata nulitatea acesteia, iar în baza art. 78 CM va repune părțile în situația anterioară în sensul că va obliga pârâta la plata drepturilor bănești către reclamantă, astfel cum au fost stabilite prin decizia nr. 713/2004, pentru perioada 01.04.2007 până la reangajarea reclamantei pe postul deținut anterior.
În ceea ce privește drepturile bănești solicitate de reclamantă pentru perioada anterioară emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă, instanța având în vedere raportul de expertiză întocmit în cauză, precum și suplimentul la raport, reține că pe perioada anilor 2005-martie 2007 reclamanta nu a încasat integral drepturile salariale cuvenite Astfel, expertul a reținut că aceasta nu a fost salarizată pe lunile februarie 2005, mai 2005- decembrie 2005, mai 2006 - 01.04.2007, fapt care este imputabil pârâtei care avea obligația legală de a asigura reclamantei plata drepturilor salariale pentru munca prestată.
Instanța nu poate reține susținerea pârâtei că salarizarea reclamantei se făcea exclusiv din veniturile realizate, în condițiile în care dispoziția de încadrare făcea referire și la subvențiile acordate de la bugetul local. În plus potrivit dispoz. art. 159 alin 3 CM angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
În ceea ce privește concluziile raportului de expertiză cu privire la cuantumul drepturilor bănești, instanța nu-l poate reține, motivat de faptul că expertul a procedat la calcularea acestuia prin raportare și la dispoziția nr. 2/17.11.2005, dispoziție care este emisă de reclamantă, or aceasta nu poate să dispună asupra propriei salarizări. Astfel, se reține că pârâta avea competența asupra stabilirii drepturilor salariale ale reclamantei, în sensul aplicării dispozițiilor legale ce reglementează această salarizare, respectiv salariul de bază, al 13-lea salariu, precum și alte indemnizații și sporuri.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta, cât și intimata Primăria - Instituția Primarului.
În motivarea recursului său, Primăria Com., jud.O - instituția primarului, a arătat că sentința este nelegală și dată cu încălcarea art.267 întrucât s-a făcut dovada lipsei reclamantei de la serviciu în mod sistematic, că a fost invitată la efectuarea cercetării și justificarea gestiunii, însă a refuzat să dea notă explicativă.
Reclamanta recurentă și-a întemeiat recursul pe dispoz.art.3041pr.civ. arătând în esență că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere.
Reținerea instanței că dispoziția nr.2/17.11.2005 este emisă de reclamantă este greșită, din probatoriul administrat nereieșind un astfel de aspect. Totodată, instanța nu s-a pronunțat asupra indemnizației de conducere conferită prin lege și asupra celui de-al 13-lea salariu cuvenit.
Reclamanta a formulat cerere de repunere în termenul de recurs, motivat de faptul că, întrucât prin decizia recurată nu era specificată calea de atac și nici termenul de exercitare a căii de atac, a formulat recursul în termenul general de 15 zile.
Curtea respinge cererea de repunere în termen a recursului, deoarece lipsa acestor mențiuni din hotărâre, nu atrage nulitatea hotărârii, întrucât calea de atac și termenul în care se poate exercita sunt date de lege și nu de instanță, iar omisiunea ori indicarea lor greșită nu lipsesc partea de dreptul de a exercita calea de atac, în termenul prevăzut de lege.
Recursul reclamantei este tardiv.
Potrivit prevederilor art.80 din Legea 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 103 pr.civ. precizează că neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, se constată că recurentul pârât a primit sentința la 28.02.2008, conform dovezii de comunicare aflată la fila 169, dosar fond, astfel încât, potrivit prevederilor legale menționate mai sus, termenul de recurs împotriva acestei sentințe a expirat.
Întrucât recursul a fost înregistrat la Tribunalul Olt la 17.03.2008, iar recurentul nu a făcut dovada că depășirea termenului legal de recurs s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința lui, instanța urmează să respingă ca tardiv recursul.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Primăria - Instituția Primarului, Curtea reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
Decizia de sancționare disciplinară este lovită de nulitate absolută pentru lipsa cercetării disciplinare prealabile.
Potrivit art.287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, iar acesta nu a făcut dovada convocării salariatei pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Așadar angajatorul trebuie să dovedească faptul că a convocat în scris salariatul, prin semnătura salariatului sau prin scrisoare recomandată, precizând obiectul, data, ora și locul întrevederii. Toate aceste cerințe sunt necesare a fi prezente în convocarea scrisă, întrucât numai în acest fel salariatul își va putea exercita dreptul la apărare.
Adresa nr.663/23.02.2007, în care nu sunt menționate obiectul, data, ora și locul întrevederii, procesul verbal nr.663 din 24.02.2007 emise de Primăria comunei și nota explicativă ( filele 14,15,16 dosar) nu fac dovada efectuării cercetării prealabile.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea în baza art.312 pr.civ. va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.127/07.02.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata pârâtă Primăria - Instituția Primarului împotriva aceleiași sentințe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.MC/2ex./22.10.2008
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Marin Panduru, Doina Vișan
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 7573/2008. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 9604/2008. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
