Contestație decizie de concediere. Decizia 769/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 769
Ședința publică de la 25 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.1742 din 08.10.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL, DIRECȚIA DE SERVICII COMUNALE, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul contestator asistat de avocat, avocat - reprezentând intimatul CONSILIUL LOCAL, lipsind intimata DIRECȚIA DE SERVICII COMUNALE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, avocat - pentru intimatul CONSILIUL LOCAL a depus întâmpinare scrisă.
Avocat, pentru recurentul contestator, primind copie de pe întâmpinare a arătat că nu solicită amânarea cauzei pentru observarea acesteia.
Instanța constatând că nu sunt cereri de formulat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul contestator, a prezentat situația de fapt și a dezvoltat oral motivele de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7, 8, 9 cod pr.civilă, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea la cheltuieli de judecată. Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de CONSILIUL LOCAL, av. susține că este întemeiată.
Avocat -, pentru intimatul CONSILIUL LOCAL, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât reclamantul a avut raporturi de muncă cu Direcția de Servicii Comunale, instituție cu personalitate juridică proprie și buget propriu. A solicitat admiterea excepției.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, Curtea constată:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr.1664/CM/2006, petentul a contestat deciziile nr.13/01.03.2006 si 156/01.04.2006 emise de intimata, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absoluta a acestora si sa se dispună reîncadrarea sa in funcția deținută anterior cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale.
In motivarea contestației petentul a arătat ca a fost angajatul Serviciului Public din subordinea Consiliului Local pana la data de 28.02.2006, iar la data de 31.03.2006 a fost angajat pe perioada determinata in cadrul Direcției de Servicii Comunale nou înființate si tot la acea data i s-a adus la cunoștință ca ii încetează contractul de munca s-a făcut in mod unilateral.
Tribunalul Gorj Sectia Conflicte de munca si Asigurari Sociale prin sentinta civila nr.1897 din 20 iunie 2006, pronuntata in dosarul nr.1664/CM/2006, a respins ca nefondata contestatia, Curtea de Apel Craiova prin decizia nr.3739 din dosarul nr-, pronuntata in sedinta publica din data de 08.11.2006, a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj, Sectia Comercial si de contencios Administrativ, invocand exceptia necompetentei materiale a instantei de Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in raport de calitatea de functionar public a recurentului contestator.
Tribunalul Gorj, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, prin incheierea nr.2038/25.05.2007, a scos cauza de pe rol si a inaintat dosarul Sectiei Conflicte de Munca si Asigurari Sociale din cadrul Tribunalului Gorj, cu motivarea ca in speta dedusa judecatii reclamantul nu are cu autoritatea publica in raport de serviciu, deoarece acesta are contract individual de munca, nu are o decizie prin care sa fi fost numit functionar public si nici nu a depus juramantul, in aceasta situatie contestatia reclamantului fiind de competenta Sectiei Conflicte de munca si Asigurari Sociale, din cadrul Tribunalului Gorj.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Gorj, Secția Conflicte si Litigii de Munca, sub nr-, dispunându-se citarea parților.
Prin sentința nr. 1742/8.10.2007, Tribunalul Gorja respins contestația, cu următoarea motivare.
Petiționarul a fost angajatul Serviciului Public din Consiliului Local pana la data de 28.02.2006, in funcția de referent de specialitate II, iar începând cu data de 01.03.2006 a fost numit in aceeași funcție in cadrul C. cu un contract de munca pe durata determinata pana in data de 01.04.2006, decizia fiind primita de petent in data de 31.03.2006.
Raportul de serviciu al funcționarului public constituie o forma tipica a raportului de munca al salariatului fundamentat pe contractul individual de munca.
Intre funcționarul public si autoritatea( instituția publica), la care acesta își desfășoară activitatea, exista, chiar daca nu este denumit expres ca atare, încheiat un contract, expresia acordului de voință al părților.
Actul de numire al funcționarului public, neurmat de acceptul lui finalizat prin depunerea jurământului, urmata de începerea prestării activității, nu duce el singur la nașterea raportului de serviciu al funcționarului public respectiv. (Legea 251/2006).
In speța dedusa judecății, reclamantul nu are cu autoritatea publica un raport de serviciu, deoarece acesta are contract individual de munca si nu s-a emis o decizie prin care sa fie numit funcționar public.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că hotărârea judecătoreasca recurată nu analizează motivele invocate in ci se rezuma in a explica de ce contestatorul nu are calitatea de funcționar public.
Instanța interpretează greșit actul juridic adus judecații, a schimbat înțelesul acțiunii.
Recurentul precizează că, din anul 2003, funcționat cu contract de muncă pe durata nedeterminata pe postul de referent de specialitate II in cadrul Serviciului Public de Gospodărie al Consiliului Local.
Prin hotărârile Consiliului Local (nr. 1/19.01.2006 si 34/17.03.2006), începând cu data de 1 martie 2006, s-a aprobat înființarea Direcției de Servicii Comunale a orașului, care a preluat si activitatea Sectorului Public de Gospodărire a. In ce privește organizarea, statul de funcțiuni si regulamentul de:donare, s-a dispus sa fie cele aprobate de către Consiliul Local in anul 2005 (art.6 din Hotărâre nr. l).
Conform art.8 din Hotărâre, "in vederea încadrării personalului", s-a dispus organizarea de concurs.
In interpretarea celor doua hotărâri, la solicitarea Primarului Orașului cu nr.3 790/2006, Ministerul Muncii si Solidarității Sociale, prin adrese 10.185/24.02.2006, a arătat:
- înființata Direcție de Servicii Comunale ale orașului a preluat integral activitatea si patrimoniul Consiliului Local.
- După preluare, cu data de 1 martie 2006, personalul care a funcționat la Serviciul Public de Gospodărire a, sa fie preluat cu menținerea funcțiilor si salariilor avute, impunându-se completarea hotărârii nr. 1/2006.
- Organizarea concursului privea numai posturile cu care fost suplimentata schema de funcționare la noua unitate.
Instanța nu a observat ca parata, ca unitate noua, a cerut angajaților preluați cerere de încadrare, deși nu era necesara. Cererea recurentului, cu data 1 martie 2006, privește încadrarea la noua unitate (prin preluare) si nu prin încheierea unui contract pe durata determinata. Recurentul susține că au fost încălcate dispozițiile art.17 (1), (1) si (2) Codul Muncii. Conținutul minim al obligației de informare este obligatoriu ex lege si îmbracă in orice contract de munca forma clauzelor generale, dar nu in sensul caracter general, ci al existentei lor in toate contractele individuale de muncă.
Unitatea a comunicat in aceeași zi, pe 31 martie 2006: decizia de angajare nr. 13/1.03.2006; decizia de desfacere a contractului de munca nr. 156/1.04.2006; contractul de munca si sarcinile de serviciu.
Deciziile sunt nelegale pentru ca, potrivit art.80 Codul Muncii, încheierea actului de munca pe durata determinata este o excepție de la regula încheierii contractului de munca pe perioada nedeterminata si poate avea loc in cauzele expres si limitativ prevăzute de lege.
Încheierea contractului de munca cu parata-angajatoare pe durata determinata, nu se regăsește in niciuna din cazurile prevăzute de art.81 Codul muncii.
ncălcându-se norme cu caracter imperativ, la încheierea contractului de munca, acesta si deciziile de încadrare si încetarea angajării sunt nule.
3. Hotărârea Tribunalului Gorj este lipsita de temei legal, in condițiile 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Lipsa de baza legala a hotărârii este data de faptul ca nu se întemeiază pe o normă juridica.
Instanța încalcă normele de drept substanțial din Codul Muncii, referitoare încheierea contractului de munca si încetarea acestuia, in analiza celor doua decizii contestate.
In ce privește decizia nr. 13/1.03.2006, de încadrare, instanța nu explica fundamentul legal pentru a fi menținută, din moment ce, prin cerere scrisă, recurentul a cerut angajarea pe durata nedeterminata, iar decizia privește - durata determinata, neexistând astfel consimțământul ambelor parți.
Cu referire la decizia nr. 156/1 aprilie 2006, nu se menționează textul de lege care i-ar conferi legalitatea, mai ales ca si forma este nula, neîndeplinind condițiile art.74 (1) Codul Muncii, si mai ales pct. d care se coroborează cu 85 (1) Codul Muncii privind obligația de informare despre locurile vacante sau care vor deveni vacante si, corespunzător pregătirii profesionale, sa le asigure accesul la acestea in condiții egale cu alți salariați.
4. recurentul solicită instanței de recurs să înlăture declarația martorului Rotocol, întrucât este contrară actelor depuse la dosar.
In concluzie, recurentul solicită anularea deciziilor nr. 13/01.03.2006 si 156/01.04.2006 fiind date cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.81 din Codul muncii, reîncadrarea mea in funcția deținuta anterior încetării contractului munca, obligarea paratei la plata drepturilor sale salariale de la data încetării contractului de munca pana la data reintegrării efective indexate, majorate si actualizate conform indicelui de inflație si a celorlalte drepturi cuvenite ca angajat al si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
La data de 25.02.2008, intimatul Consiliul Local a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al orașului in cauza, întrucât așa cum rezultă si din cererea de recurs, petentul nu a avut calitatea de angajat al Consiliului Local, ci a fost angajatul Direcției de Servicii Comunale a orașului, instituție cu personalitate juridica proprie si buget propriu, înființata prin Hotărârea Consiliului Local nr. 1/19.01.2006, iar deciziile a căror nulitate se cere a fi constatata, sunt emise de Direcția de Servicii Comunale a orașului si nu de către Consiliul Local.
Intimatul solicită, in conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 din Codul d e procedură civilă, judecata chiar si in lipsa.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.81 din Codul muncii prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care contractul de muncă poate fi încheiat pe durată determinată.
Durata determinată a unui contract de muncă este o situație de excepție în raport de regula încheierii contractelor pe perioadă nedeterminată.
Prin urmare, încheierea contractului individual de muncă pe durată determinată în alte situații decât cele expres stipulate de art.81 din Codul Muncii atrage nulitatea absolută a clauzei care stabilește durata determinată și înlocuirea ei cu dispozițiile legale care constituie regula în materie și care stabilesc durata nedeterminată a contractului.
Dacă nu se face dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru încheierea unui contract individual de muncă pe durată determinată se prezumă că respectivul contract este încheiat pe durată nedeterminată.
Fiind în discuție norme cu caracter imperativ a căror încălcare atrage nulitatea absolută părțile contractante nu pot să deroge, chiar în eventualitatea unui acord fără echivoc, de la aceste prevederi.
Cât privește obligația de informare cu privire la clauzele contractului individual de muncă, trebuie avut în vedere faptul că deși legea nu prevede modalitatea de comunicare a informațiilor este utilă din punct de vedere practic recurgerea la forma scrisă. Astfel spus, este necesar ca angajatul să semneze un înscris în care se atestă împrejurarea că obligația de informare a fost îndeplinită.
Aplicând argumentația juridică expusă la speța de față se constată ca fiind afectată de nulitate absolută clauza privind durata determinată a contractului.
Recurentul-contestator a fost angajat pe durată nedeterminată la Serviciul Public de Gospodărire a Consiliului Local începând cu data de 20.10.2003, astfel cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetul de muncă la poziția 57.
Potrivit art.5 din Hotărârea nr. 1 Consiliului Local, "începând cu data de 01.03.2006, Serviciul Public de Gospodărire a Consiliului Local își încetează activitatea și va fi preluat în cadrul Direcției de Servicii Comunale a orașului ".
Noțiunea de "preluare" utilizată în textul expus anterior reprezintă juridic un "transfer al unității" în sensul prevăzut de art. 169 din Codul muncii. Nu se poate susține că Serviciul Public de Gospodărire a Consiliului Local a fost dizolvat ca persoană juridică, iar noua instituție Direcția de Servicii Comunale a orașului a fost înființată ca instituție nouă, fără nicio legătură cu persoana juridică anterioară, de vreme ce prin Hotărârea nr. 1 Consiliului Local s-a dispus "preluarea" fostei unități.
Potrivit rt. 169 din Codul muncii (1) Salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii.
(2) Drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
(3) Transferul întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaților de către cedent ori de către cesionar.
Textul art. 169 alin. 2 din Codul muncii reglementează practic instituția cesiunii legale definitive a contractului individual de muncă prin schimbarea angajatorului, continuarea contractului impunându-se atât salariatului cât și cesionarului, fără a fi necesară vreo formalitate suplimentară. Salariatul poate să pretindă și să-și exercite toate drepturile pe care le avea potrivit contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul cedent.
Se constată astfel că, în speță contractul individual de muncă existent între contestator și Serviciul Public de Gospodărire a Consiliului Local nu a încetat la data de 01.03.2006, ci a fost cesionat Direcției de Servicii Comunale a orașului, unitate obligată astfel să continue derularea acestui contract.
În momentul desființării Serviciului Public de Gospodărire a Consiliului Local și preluării activului și pasivului său de către Direcția de Servicii Comunale (a se vedea Hotărârea Consiliului Local ) contractul de muncă al contestatorului nu putea fi transformat într-un contract pe durată determinată, câtă vreme nu exista niciuna din situațiile prevăzute de art.81 din Codul muncii care să justifice această măsură.
Ceea ce primează în cauza de față nu este modalitatea în care s-a realizat sau nu obligația de informare ci inadmisibilitatea derogării de la normele de drept imperativ chiar dacă părțile au semnat un contract în acest sens.
Fiind încălcate dispoziții legale imperative, deciziile nr. 13/01.03.2006 și nr. 156/01.04.2006 emise de Direcția de Servicii Comunale sunt nule.
În consecință, Curtea, admițând contestația, în temeiul dispozițiilor art. 78 alin. 2 din Codul muncii, va dispune reîncadrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii deciziei nr. 156/01.04.2006, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
În temeiul art. 78 alin. 1 din Codul muncii, intimata Direcția de Servicii Comunale urmează a fi obligată la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu data de 01.04.2006 până la reintegrarea efectivă în muncă.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Local, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată. Raportul juridic de muncă supus analizei instanței de judecată s-a încheiat între recurentul-contestator și angajatorul său, Direcția de Servicii Comunale, instituție cu personalitate juridică.
Potrivit art. 282 din Codul muncii, pot fi părți în conflictele de muncă salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele, alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă. Consiliul Local nu se încadrează în niciuna din aceste categorii.
Prin urmare, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Local și, în consecință, va respinge acțiunea față de acest intimat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, intimata Direcția de Servicii Comunale a orașului va fi obligată să achite recurentului-contestator suma de 410 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu achitat apărătorului și cheltuieli de deplasare, dovedite cu chitanțele depuse la dosar.
În ce privește cererea de acordare a unor sume cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând asigurări medicale încheiate de recurent, Curtea o apreciază ca nefondată. Chiar dacă s-ar putea discuta despre existența unei pagube cauzate fostului salariat din culpa unității prin încheierea unei asigurări medicale facultative, sumele plătite cu acest titlu nu pot intra în sfera noțiunii de cheltuieli de judecată.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312. din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.1742 din 08.10.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL și DIRECȚIA DE SERVICII COMUNALE.
Constată nulitatea deciziilor nr. 13/01.03.2006 și nr. 156/01.04.2006 emise de Direcția de Servicii Comunale.
Dispune reîncadrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii deciziei nr. 156/01.04.2006, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Obligă intimata Direcția de Servicii Comunale la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu data de 01.04.2006 până la reintegrarea efectivă în muncă.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Local și, în consecință, respinge acțiunea față de acest intimat.
Obligă intimata Direcția de Servicii Comunale la 410 lei, cheltuieli de judecată către contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE, Judecător, Judecător,
- - - - --- - -
Grefier
19.02.2008
Red. Jud.
SV /
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Manuela Preda Popescu
| ← Conflict de muncă. Decizia 204/2010. Curtea de Apel Bacau | Contestație decizie de concediere. Decizia 8254/2008. Curtea... → |
|---|
