Contestație decizie de concediere. Decizia 7799/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 7799
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata - ROMANIA SRL, împpotriva sentinței civile nr. 526 din 28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata contestatoare, lipsind recurenta intimată - ROMANIA SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a acordat cuvântul asupra recursului civil de față.
Intimata contestatoare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la acest tribunal la data de 6 noiembrie 2007, la nr.9485, reclamanta () a chemat în judecată pârâta - ROMÂNIA SA și a solicitat anularea Deciziei nr.62/12 din 04,08.2007 emisă de pârâtă, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă din postul de fasonator uscător furnire, reintegrarea în postul avut anterior și obligarea pârâtei să-i plătească drepturile salariale începând cu data de 21.08.2007până la reintegrarea în postul avut anterior.
A mai cerut obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei, cu motivarea că, datorită culpei pârâtei, s-a îmbolnăvit și fost internată de mai multe ori în spital; a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, a fost salariata societății intimate din anul 1975 și până la desfacerea contractului de muncă prin decizia nr-, în temeiul art. 65 din Codul muncii, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, decizie care este nelegală, întrucât locul de muncă nu a fost desființat în mod efectiv și nu a avut o cauză reală și serioasă, din cele prevăzute de art.65 al.2 din Codul muncii.
Reclamanta a învederat faptul că, ulterior, în sectorul producție, societatea comercială a mai angajat 10 persoane în postul de fasonator uscător furnir și a precizat că pe postul său a fost angajat o altă persoană, numita, care este rudă cu inginera care conduce sectorul producție,
Reclamanta a mai arătat că, urmare a concedierii s-a îmbolnăvit, fiind internată în spital, fapt ce rezultă din biletul de ieșire din spital, iar pe perioada spitalizări, prin Decizia nr.34/10.05.2007, pârâta i-a suspendat contractul individual de muncă și i-a prelungit termenul de preaviz până la data de 21.08.2007, dată la care i-a încetat contractul individual de muncă prin Decizia nr.62/12/1.08.2007, emisă de pârâtă.
Referitor la daunele morale, reclamanta a susținut că, la data de 7.05.2007, când a aflat că urmează să fie concediată, i s-a făcut rău, fiind dusă la spital, la urgență, de colegi, după care a fost internată în secția cardiologie, iar ulterior la psihiatrie, fiind diagnosticată cu tulburări depresive, care se află în strânsă legătură cu concedierea sa.
A mai arătat că, la data de 27.08.2007, în timp ce se afla la Direcția pentru a-și rezolva situația personală, a căzut pe scări, și- fracturat brațul stâng, care i-a fost pus în aparat gipsat.
Instanța a solicitat intimatei - ROMÂNIA SA să depună documentația care a stat la baza emiterii deciziei nr.62/12/4.08.2007, organigrama societății comerciale înainte și după disponibilizare și să comunice dacă după disponibilizarea reclamantei au avut loc angajări, iar în caz afirmativ să depună la dosar contractele de muncă ale persoanelor angajate după disponibilizarea reclamantei.
Intimata - ROMÂNIA a depus la dosar în copie, următoarele înscrisuri: organigramele societății comerciale înainte de operarea disponibilizărilor de angajați din 30.04.2007 și după aceste disponibilizări, situația locurilor de muncă vacante la 30.08.2007, Decizia nr.30 din 2.05.2007 prin care s-a solicitat desființarea unui număr de 13 locuri de muncă, extras din procesul verbal nr.2/6.02.2007 prin care Consiliul de administrație solicită reorganizarea societății și desființarea sau înființarea unor posturi noi, contractul individual de muncă nr.76412/291/10.02.2004 al reclamantei, Deciziile nr.32/12/4.05.2007, nr.34/10.05.2007 și 62/12/01.08.2007, emise de intimată, confirmarea de primire a deciziei de disponibilizare a reclamantei nr.32/12/4.05.2007, procesul verbal de control nr.9156/30.10.2007 întocmit de ITM M ca urmare a sesizării formulate de către reclamantă, contractele individuale de muncă nr.- din 11.10.2007 -, nr.- din 11.10.2007 -, nr. -/1 din 11.10.2007 -, nr. -/6 din 14.09.2007 -, nr.- din 11.10.2007 -.
Prin sentința civilă nr.526 din 28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea (), domiciliată în Tr.S,-, -.2.17, jud. M împotriva Deciziei nr. 62/12 din 4.08.2007 emisă de pârâta - ROMÂNIA SA cu sediul în Tr. S,-, jud.
S-a anulat Decizia nr.62/12 din 04.08.2007 emisă de pârâta - ROMÂNIA SA.
S-a dispus reintegrarea reclamantei în postul avut anterior.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale, începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea în muncă.
S-a respins petitul privind plata daunelor morale.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 300 lei către reclamantă, cu titlul de cheltuiueli de judecată.
Pentru a se pronunța astrfel instanța a reținut următoarele:
Reclamanta () s-a angajat la Combinatul de Prelucrarea Tr.S la data de 15.07.1075, unitate care s-a reorganizat după anul 1990 în - SA, iar ulterior a fost divizată în mai multe societăți comerciale, între care și - ROMÂNIA SA, între această societate și reclamantă, încheindu-se un nou contract de muncă înregistrat la nr. 76412/291/10.02.2004, contract prin care reclamanta a fost reangajată, pe perioadă nedeterminată, începând cu 1.02.2004 în postul de fasonator uscător furnire,
Din procesul verbal de verificare tehnică, întocmit de - Inspecția Teritorială C, înregistrat la nr.42/22.01.2007, rezultă că, la - SRL, Fabrica de furnire, a avut loc o avarie și un accident de muncă la data de 20.01.2007, la ora 6,40 minute în urma căreia fost accidentată și a decedat, iar alte două salariate au fost accidentate grav, ca urmare a cedării unei conducte de apă fierbinte, tur - retur alimentare uscătoare ale - SA, conducte care au fost executate în anul 2002. Prin acest proces verbal s-a interzis folosirea conductelor de apă fierbinte tur - retur, alimentare uscătorie - SA.
Din procesul verbal nr.2/2006 încheiat la data de 6 februarie 2007, cu ocazia ședinței Consiliului de Administrație a - ROMÂNIA SA, s-a hotărât împuternicirea d-nei - director general să aproba planul de reorganizare a activităților, înființare și / sau desființare de posturi, precum și angajări ori reduceri de personal.
Ulterior, prin Decizia nr.30/2.05.2007 s-a dispus desființarea unui număr de 13 posturi începând cu data de 7.05.2007, din care 2 posturi de fasonator uscător furnire, iar nominalizarea persoanelor a căror locuri de muncă urmau a fi desființate, s-a făcut prin referatul nr. 188/3.05.2007 întocmit de către, inginer producție.
In baza acestui referat a fost emisă Decizia nr. 62/12/4.08.2007 prin care s-a desfăcut contractul de muncă al reclamantei din postul de fasonator uscător furnire.
Intimata - ROMÂNIA SA a motivat necesitatea desființării locurilor de muncă de producerea avariilor și de interdicția temporară de a folosi conductele de apă fierbinte tur - retur alimentare uscătorie ale societății comerciale, ca urmare a avariei ce a avut loc la data de 20.01.2007.
Potrivit art. 65 al.1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice, sau a reorganizării activității, iar potrivit art. 65 al.2 din Codul muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, dintre cele prevăzute la al.(1).
In cazul dedus judecății, desființarea locului de muncă nu a fost efectivă și nu a avut o cauză reală și serioasă.
Intimata nu a făcut dovada existenței dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
Pentru a fi în prezența unei cauze serioase a desființării locului de muncă, trebuie ca dificultățile economice să prezinte o anumită gravitate, iar transformările tehnologice și reorganizarea să fie necesare pentru eficientizarea activității angajatorului.
Nu se întemeiază pe o cauză reală și serioasă, ci este fictivă, desființarea postului, urmată la scurt timp de angajarea altei persoane, pe același post.
Din compararea organigramelor depuse la dosar rezultă că, la 30.04.2007, în sectorul producție erau angajate un număr de 252 persoane, iar în urma disponibilizării, au rămas un număr de 238 persoane în acest sector.
Consiliul de Administrație al - ROMÂNIA SA a emis Hotărârea nr.1/6 februarie 2007 (fila 68) prin care împuternicit pe directorul general al societății comerciale să aprobe planul de organizarea activităților, înființare / sau desființare de posturi, precum și angajări, ori reduceri de personal. Din economia acestei hotărâri, cât și din actele depuse la dosar nu rezultă că reclamanta a întâmpinat dificultăți economice, care au reclamat desființarea unor posturi, mai ales că în hotărâri se vorbește și de înființarea unor posturi și angajări noi.
Este adevărat că, în urma avariei din 20 ianuarie 2007, fost afectată temporar activitatea de alimentare cu apă fierbinte a secției de producție, însă acest fapt nu a dus la încetarea activității, în condițiile în care, dintr-un număr de 252 salariați de la Secția producție, au fost disponibilizați numai un număr de 12 salariați, din care două posturi de fasonatori uscători furnire, între care și postul reclamantei.
Ulterior, intimata a angajat în postul de fasonator uscător furnire un număr de 5 persoane, respectiv, așa cum rezultă din contractele individuale de muncă încheiate în perioada - octombrie 2007 (filele 40 - 58 dosar).
In cazul dedus judecății, avarierea nu poate să justifice concedierea, întrucât dificultățile cauzate de acest accident au fost ocazionale și temporare, situație în care angajatorul avea posibilitatea să facă aplicarea art. 53 al.1 și 2 din Codul muncii, în sensul întreruperii temporare a activității unor salariați, cu plata unei indemnizații din fondul de salarii ce nu putea fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, pe durata întreruperii temporare, angajatorul având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activității
Referitor la plata daunelor morale, reclamanta nu a făcut dovada cuantumului prejudiciului material încercat ca urmare a îmbolnăvirii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimatul apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală determinată de eronata interpretare a actelor și lucrărilor dosarelor.
Astfel, deși recurentul a făcut dovada comunicării contestației, în conformitate cu art. 73 al.1 Codul muncii, instanța nu a verificat termenul de formulare a contestației împotriva deciziei de sancționare, și astfel a apreciat în mod eronat că această contestație nu este tardivă.
În condițiile în care, arată recurenta, contestatorul a cunoscut despre decizia de sancționare la data de 04.05.2007, contestația formulată la 06.11.2007 este tardivă în raport de dispozițiile legale.
Cu prilejul promovării căii de atac s-a depus de către recurent copia deciziei 32/04.05.2007 și copii de confirmare de primire și recipise poștale datate 08.05.2007 și 09.05.2007.
Analizând motivele de recurs invocat cât și hotărârea instanței de fond, se constată că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art. 312 al.1 pr.civilă urmează a-l respinge.
Starea de fapt, astfel cum este reținută de către prima instanță este în acord cu probatoriile administrate și de asemenea, dispozițiile legale cărora li s-a dat eficiență în cauză corespund stării de fapt și drept incidente în cauză.
Recursul recurentei vizează aspecte legate de termenul de promovare a contestației, prin invocarea excepției tardivității formulării contestației, excepție ridicată pentru prima dată în recurs.
Observând actele și lucrările dosarului, se constată că excepția invocată în prezenta cale de atac este neîntemeiată urmând a fi înlăturată, constatând totodată că actele depuse cu prilejul soluționării recursului sunt acte" pro causa" și care nu fac dovada tardivității formulării contestației de către contestator.
Ceea ce se contestată la data de 06.11.2007 de către contestator este decizia nr. 62/12/01.08.2007( fila 4, dosar fond ) prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă.
Se observă că datele emiterii deciziei și data expirării perioadei de preaviz sunt modificate de către angajator și astfel, nu poate rezulta cu certitudine momentul în care contestatorul a luat la cunoștință de decizia 62/12.01.08.2007, împrejurare ce se coroborează cu întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv emiterea anterior a deciziei de suspendare a raportului de muncă, decizia 34/10.05.2007, apărările formulate de către angajator pe parcursul soluționării cauzei precum și actele depuse la dosar.
Astfel, probatoriul administrat în cauză relevă că inițial, angajatorul a emis decizia nr. 32/12.04.05.2007 prin care, începând cu data de 07.05.2007 se acordă termenul de preaviz contestatorului, urmând ca de la 25.05.2007 să înceteze contractul de muncă al acestuia în temeiul art.65 al.1 Codul muncii.
Aceasta este decizia ce se comunică contestatorului la nivelul lunii mai 2007 pentru care se face dovada la instanța de fond, aceleași dovezi fiind exhibate de angajator cu prilejul soluționării recursului și, pretins a fi doveditoare pentru tardivitatea contestației împotriva deciziei emise la 01.08.2007, decizie ce formează obiectul cauzei de față.
Întrucât desfacerea contractului de muncă a survenit în perioada în care contestatorul se afla în concediu medical, acesta a emis decizia 34/10.05.2007, decizie prin care a fost suspendat contractul individual de muncă al contestatorului, decizia prin care se recunoaștere suspendarea de drept a contractului de muncă în condițiile art. 73 al.1 Codul muncii, recunoscându-se implicit ineficiența primei decizii de desfacere a contractului de muncă din punct de vedere juridic.
Ori, este fără îndoială că toate aceste acte nu fac dovada decât unui comportament culpabil al angajatorului privind îndeplinirea obligațiilor legale privind emiterea și comunicarea deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Atâta timp cât angajatorul nu face dovada comunicării deciziei în termenul prevăzut de lege, nu se poate reține excepția tardivității formulării contestației de către angajat împotriva deciziei emise de către angajator cum, greșit se susține în recursul promovat în cauză, contestația promovată împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.62/12/01.08.2007 fiind în termenul prevăzut de lege.
cele de mai sus și înlăturând motivele de recurs invocate ca nefondate, hotărârea primei instanțe urmează a fi menținută în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intimata - ROMANIA SRL, împotriva sentinței civile nr. 526 din 28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehn.2 ex/26.09.2008
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Tamara Carmen
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 964/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1150/2008. Curtea... → |
|---|
