Contestație decizie de concediere. Decizia 7798/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 7798
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata - SRL împotriva sentinței civile nr. 191 din 04 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta intimată - SRL C reprezentată prin cons. jr. A, lipsind intimata contestatoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului civil de față.
Cons. jr. A pentru recurenta intimată - SRL C, a solicitat admiterea recursului conform motivelor scrise, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 27 august 2007, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 33102/22 07 2007 emisă de -. SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a acestei decizii și de asemenea să fie obligați pârâții să-i plătească drepturile salariale ce i se cuvin pentru perioada 15 06 - 15 07 2007.
In motivare, s-a arătat că, în fapt, contestatoarea a fost angajată la -. SRL conform contractului individual de muncă nr 6958/12 02 2007 în calitate de gestionar pe durată nedeterminată începând cu data de 25 01 2007 și a desfășurat activitate la societatea intimată până la 16 07 2007 când a fost obligată să părăsească depozitul în care-și desfășura activitatea.
A mai arătat că la 18 07 2007, s-a prezentat la locul de muncă și i s-a pus in vedere din nou să părăsească societatea, refuzând să-i primească o cerere prin care solicita emiterea decizii de desfacere a contractului de muncă.
Contestatoarea a mai arătat că prin adresa nr. 282/21 07 2007 i s-a pus in vedere că la 17 07 2007 i s-a întocmit un inventar în lipsă, iar la 24 07 2007 primit prin poștă decizia de concediere
S-a mai arătat că nu a fost convocată nici verbal și nici in scris, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile.
In drept, și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 263 - 268 din Codul muncii.
La 10 2007 intimata a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea contestației.
S-a arătat in întâmpinare că în perioada 25 01 2007 - 16 07 2007 contestatoarea a fost angajata societății, timp în care a creat un prejudiciu societății de 4352,5 lei reprezentând lipsă la inventarele efectuate in gestiunea reclamantei.
S-a mai arătat că decizia de concediere a fost misă de societate cu respectarea dispozițiilor legale, aceasta a fost convocată la sediul societății pentru a-și lămuri situația profesională, însă nu a dat curs convocării, astfel că s-a încheiat un proces verbal în lipsa salariatei și în prezenta unui martor.
In ceea ce privește plata drepturilor salariale, intimata a arătat că petenta contestatoare este nejustificată în condițiile in care aceasta datorează societății contravaloarea unui prejudiciu în cuantum de 4352,5 lei.
Referitor la faptul că nu s-ar fi respectat termenul de preaviz de 15 zile, intimata a arătat că nu se pune problema unui preaviz in cazul de față, intimata fiind concediată disciplinar.
In drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115-118 cod pr civilă, raportat la art. 268 Codul muncii.
La dosar s-au depus copii de pe următoarele acte: decizia de concediere contestată, procesul verbal încheiat la 26 07 2007, convocarea trimisă contestatoarei cu confirmare de primire,procesul verbal încheiat la 16 07 2007 la Depozitul de materiale de construcții din-,cerere de chemare in judecată a intimatei pentru răspunderea patrimonială și precizare la această acțiune,plângerea penală formulată împotriva contestatoarei cererea prin care contestatoarea a solicitat desfacerea contractului de muncă, contractul individual de muncă al contestatoarei,ștate de plată pentru perioada cât contestatoarea a lucrat la societatea intimată și foi colective de prezentă, fișa postului reclamantei, notă explicativă și extras din contractul colectiv de muncă.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 191 din 4.02.2008 a respins contestația formulată de contestator împotriva deciziei 33102/22.07.2007 emisă de intimata -..
A admis cererea privind plata drepturilor salariale pentru perioada 15.06.2007 -15.07.2007 și a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite pe această perioadă.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele::
Prin cererea de chemare in judecată contestatoarea a solicitat să se dispună anularea deciziei nr. 33102/22 07 2007 emisă de intimată.
Prin aceasta decizie, intimata a dispus concedierea contestatoarei în baza art. 61 lit. a din Codul muncii, reținând că salariata a încălcat atribuțiile de serviciu ce-i revin, specificate expres in fișa postului, contractul individual de muncă, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă ( art. 48 alin 3,6 și 9) și Codul muncii, prin aceea că nu a gestionat corect bunurile societății, și-a însușit sume de bani corespunzător mărfurilor vândute din cadrul societății, nu s-a mai prezentat la serviciu începând cu data de 16 07 2007, fără a anunța in prealabil unitatea și fără a aduce un motiv întemeiat în legătură cu această situație.
Analizând decizia contestată sub aspectul carentelor de conținut obligatorii prevăzute de art. 268 alin 2 Codul muncii, instanța apreciază că, în cauză nu au fost încălcate aceste dispoziții legale, decizia conținând toate elementele prevăzute d art. 268 din Codul muncii sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, se poate observa că decizia cuprinde: descrierea faptei, precizarea prevederilor legale încălcate de salariată, dovada efectuării cercetării disciplinare prealabile, temeiurile de drept, termenul de constatare și instanța la care poate fi contestată.
Nu poate fi reținută afirmația contestatoarei în sensul că decizia de concediere nu a respectat clauzele contractului individual de muncă in ceea ce privește perioada de preaviz în cazul concedierii de 15 zile.
In speță, concedierea contestatoarei s-a făcut disciplinar în baza art. 61 lit. a din Codul muncii, astfel că nu se poate pune problema unui preaviz.
Nu s-a putut reține nici susținerea contestatoarei privind neefectuarea cercetării prealabile,aceasta fiind convocată la sediul societății,așa cum rezultă din convocarea aflată la dosar însă nu a înțeles să se prezinte și să-și susțină apărările.
In cea ce privește cererea privind plata drepturilor salariale cuvenite contestatoarei pentru perioada 15 06 - 15 07 2007 s-a constat că aceasta este întemeiată.
Așa cum a recunoscut și intimata pârâtă contestatoarea a fost angajata -. SRL din data de 25 01 2007 și până la 16 07 2007, când i-a fost desfăcut contractul individual de muncă,în baza art. 61 lit. c Codul muncii.
Potrivit art. 156 Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești a angajatorilor iar conform dispozițiilor art. 163 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Pârâta -. SRL nu a făcut dovada plății drepturilor salariale cuvenite contestatoarei reclamante pentru munca prestată în perioada 15 06 2007 - 15 07 2007 statele de plată depuse la dosar nefiind semnate de contestatoare.
Împotriva acestei sentințe la data de 5 mai 2008 declarat recurs intimata - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul respingerii și a cererii formulată de contestatoare, având ca obiect drepturi salariale în perioada 15 iunie - 15 iulie 2007.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată s-a susținut că în mod greșit prima instanță a admis capătul de cerere în pretenții formulat de către contestatoare, în condițiile în care nu s_a luat în considerare atitudinea procesuală a acesteia, în sensul că s-a recunoscut debitul datorat și s-a renunțat la pretențiile bănești.
S-a arătat că salariul corespunzător muncii prestate în luna respectivă nu a fost achitat în condițiile în care contestatoarea datora societății o sumă de bani reprezentând prejudiciul cauzat în urma gestionării abuzive și în interes propriu a două puncte de lucru, prejudiciu recunoscut și acceptat de către contestatoare, care a înțeles să refuze ridicarea salariului lunar cuvenit în ideea diminuării debitului în sumă de 4.351,55 lei.
Recursul declarat de către intimată este neîntemeiat și se va respinge, avându-se în vedere următoarele considerente:
. art. 156 și 163 din Codul muncii stipulează faptul că: salariile se plătească înaintea oricărei obligații bănești a angajatorilor; plata salariului fiind dovedită prin semnarea ștatelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care atestă plata către salariatul îndreptățit.
În raport de probele administrate în primă instanță coroborate în același timp cu recunoașterea intimatei, este de necontestat faptul că aceasta nu achitat contestatoarei drepturile salariale pentru munca prestată pe perioada 15 iunie - 15 iulie 2007.
Recurenta motivează refuzul plății salariului aferent unei luni către contestatoare pe ideea prejudiciului ce i-a fost creat de aceasta, ca urmare a gestionării defectuoase și în interes propriu a două puncte de lucru, refuz nejustificat în condițiile în care părțile nu au ajuns la un acord, în ceea ce privește compensarea debitelor reciproce.
Pe de altă parte, recurenta a formulat plângere penală împotriva contestatoarei pentru recuperarea prejudiciului în cuantum de 4351,55 lei, astfel încât avea obligația să-i achite salariul restant acesteia.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la atitudinea procesuală a pârâtei, în sensul că aceasta a renunțat la cererea în pretenții, se constată că este neîntemeiat întrucât pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță s-a acordat un singur termen la cererea părților, în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă, lucru care nu s-a realizat, astfel încât în baza prevederilor legale aplicabile, în mod corect s-a admis acțiunea în pretenții.
Față de considerentele arătate se constată că hotărârea Tribunalului Dolj, este legală și temeinică nefiind afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute în dispoz art. 304 pct. 1- 9 Cod pr. civilă, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă recursul declarat de instanța - SRL se privește ca fiind nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata - SRL împotriva sentinței civile nr. 191 din 04 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata contestatoare, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
red. Jud. S
Ex.2//19.09.2008
Jud. fond R
M
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Tamara Carmen
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 4556/2008. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 9483/2008. Curtea... → |
|---|
