Contestație decizie de sancționare. Decizia 964/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 964/
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta DRUMURI ȘI PODURI C, împotriva sentinței civile nr.1443/6.10.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru intimatul reclamant, lipsă fiind recurenta pârâtă - și Poduri C SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar, prin serviciul registratură, s-au depus concluzii scrise formulate de recurenta pârâtă - și Poduri C SA
Nemaifiind formulate alte cereri, în baza art 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca fiind temeinică și legală, conform considerentelor prezentate în întâmpinare și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.1443/2008 a Tribunalului Covasnaa fost anulată dispoziția nr.33/2008 prin care intimata - și Poduri C SA l-a sancționat pe contestatorul cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă și s-a dispus reintegrarea contestatorului și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale începând cu data de 27.06.2008 și până la reintegrare și la plata bonurilor de masă cuvenite pentru această perioadă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin Dispoziția nr 33/24.06.2008 emisă de societatea intimată, contestatorul a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului său individual de muncă încheiat cu societatea.
Faptele imputate contestatorului, agent de pază angajat al societății, prin cuprinsul Dispoziției de sancționare constau in:"interzicerea accesului directorului general in incinta sediului societății comerciale, in data de 30.05.2008 si respectiv 01.06.2008, împiedicând activitatea acestuia in conducerea societății".
In vederea efectuării procedurii cercetării disciplinare prealabile impusă de prevederile art 267 alin 1 Codul muncii, societatea intimată a expediat către contestator, prin serviciul fan courier express, o convocare scrisă, fixând in sarcina angajatului obligația de a se prezenta la sediul societății in data de 17.06.2008, orele 8.00.
La dosarul cauzei s-a depus confirmarea de primire a convocatorului, contestatorul recunoscând în răspunsurile date la interogatoriu ca a primit respectiva înștiințare in data de 11.06.2008, însă motivând ca nu s-a prezentat la termenul fixat de societate deoarece tatăl său era foarte grav bolnav, decedând in ziua de 18.06.2008 (împrejurare dovedită cu certificatul de deces depus la dosar).
Deși gravitatea respectivei împrejurări este de netăgăduit, contestatorul avea posibilitatea să înștiințeze angajatorul despre aceasta situație, să solicite reprogramarea termenului fixat pentru ascultarea sa de către comisia de cercetare.
Contestatorul nu a procedat astfel, ca urmare instanța a apreciat ca in speță nu operează sancțiunea nulității absolute invocată de parte.
Procedând la analizarea pe fond a temeiniciei actului sancționator, instanța a reținut, din declarațiile martorilor audiați și din actele depuse la dosar, că în zilele de 29 si 30 mai 2008 avut loc, in incinta unității intimate o mișcare de protest spontană, la care au participat toți salariații, aceștia fiind nemulțumiți de negocierile anuale obligatorii desfășurate între organizația sindicală și patronat in legătura cu salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si condițiile de muncă ale salariaților.
In acele zile, angajații nu au lucrat, ci s-au adunat in curtea unități, în fața clădirii principale, așteptând răspunsuri de la conducerea societății în legătura cu revendicările lor salariale.
Contestatorul, angajat in calitate de agent de paza la societatea intimata a intrat in de serviciu in data de 30 mai 2008 la ora 15, încheindu-și serviciul a doua zi, in 1 iunie, la ora 7 dimineața. Potrivit declarațiilor martorilor, angajați ai intimatei, programul de serviciu al tuturor angajaților se încheie la ora 15.00.
De asemenea, potrivit declarațiilor acestor martori, in zilele de 29-30 mai când s-a desfășurat mișcarea de protest, agenții de pază au fost atenționați de către poliție si de către sindicat să nu permită accesul nici unei persoane in unitate in afara programului, fiind răspunzători de orice incident ce s-ar fi produs din acea cauză.
In ziua de 30 mai, directorul societății intimate împreuna cu, membru in Consiliu de administrație al societății, s-a prezentat la unitate imediat după ora 15.00, însă contestatorul nu le-a permis intrarea.
In răspunsurile date de contestator la întrebările cu nr 5 si 6 din interogatoriu, acesta recunoaște ca in zilele de 30 mai si 1 iunie 2008, când se afla in serviciul de pază, a interzis accesul directorului general in incinta unității, motivând ca a procedat astfel "din dispoziția muncitorilor".
In drept, potrivit art 263 alin 1 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de cate ori constata ca aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este definită de alin 2 din art 263 Codul muncii ca fiind o fapta in legătura cu munca și care constă intr-o acțiune sau inacțiune săvârșita cu vinovăție de către salariat, prin care acesta încalcă normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
In speță, directorul general al societății intimate, în calitate de conducător al unității și sef ierarhic superior contestatorului, avea posibilitatea și dreptul de a pătrunde în incinta societății chiar și în afara orelor de program. Acest drept al directorului este stipulat si de prevederile art 8 liniuța a 3-a din Regulamentul Intern al societății intimate.
Nerespectând acest drept al directorului general de a pătrunde în unitate chiar în afara orelor de program, contestatorul a încălcat prevederile Regulamentului Intern, săvârșind astfel o abatere disciplinară.
Insă, instanța este ținută a verifica vinovăția angajatului in săvârșirea acestei fapte. In acest sens, tribunalul a apreciat ca salariatul, agent de pază al unității a acționat in contextul unei situații aparte, caracterizată de existenta mișcării spontane de protest a tuturor angajaților împotriva conducerii unității, atmosfera acelor doua zile fiind una deosebit de tensionată, conflictuală. Așa fiind, in persoana contestatorului nu poate fi reținuta vinovăția sub forma intenției acestuia de încălcare a normelor Regulamentului intern, de nerespectare a disciplinei muncii ori a atribuțiilor sale de serviciu, ci doar o ușoara culpa caracterizată prin aceea ca angajatul ar fi putut sa prevadă consecințele negative ale faptei sale (consecințe constând in împiedicarea directorului general in a-și exercita prerogativele de manager).
Prin prisma acestui grad redus al vinovăției contestatorului in săvârșirea abaterii disciplinare, precum și ținând cont de împrejurările in care fapta a fost săvârșită, de faptul că salariatul nu a mai fost sancționat anterior, intimata era obligată să realizeze o corectă stabilire a sancțiunii, având in vedere criteriile prevăzute de art 266 Codul muncii.
In considerarea acestor criterii, angajatorul putea aplica salariatului o sancțiune mai ușoară, chiar pe aceea a avertismentului scris, iar nu pe cea mai severă constând in desfacerea contractului individual de muncă.
Așa fiind, constatând ca intimata nu a respectat criteriile prevăzute de art 266 pentru individualizarea sancțiunii, a apreciat Dispoziția cu nr 33/2008 ca fiind nelegală și a dispus in temeiul art 78 Codul muncii anularea acestui act.
In temeiul art 78 alin 2 Codul muncii, tribunalul a dispus reîncadrarea contestatorului in funcția deținută anterior emiterii acestui act sancționator.
Apoi, în temeiul art 78 Codul muncii, societatea intimata a fost obligată la plata de despăgubiri echivalente cu salariul cuvenit contestatorului începând cu data de 27.06.2008 si până la data reintegrării in muncă, precum și la plata echivalentului bonurilor de masă cuvenite salariatului in aceasta perioada de timp, conform art 48 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Tribunalul a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata de daune morale reținând in acest sens ca în speță sunt incidente dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr 40/2007 date de ICCJ in soluționarea unui recurs in interesul legii in aceasta chestiune de drept.
Împotriva hotărârii pronunțată de Tribunalul Covasnaa formulat recurs intimata - și Poduri C SA iar prin motivele de recurs soluția atacată este criticată pe considerentul că nu este conformă cu starea de fapt reținută iar reanalizarea gravității culpei ca act de indisciplină a contestatorului și plasarea faptei în sfera spontaneității în care contestatorul poate fi disculpat de atitudinea sa este lipsită de orice justificare.
Cu opinie majoritară curtea va respinge recursul societății intimate pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția de concediere ce face obiectul contestației se reține că intimatul s-a făcut vinovat de faptul că în data de 30.05.2008 în jurul orei 15,00, și în ziua de 01.06.2008, în calitatea sa de agent de pază la poarta de intrare a sediului societății din Sf.G,-, a interzis accesul directorului general al societății împiedicând astfel desfășurarea activității acestuia.
Astfel cum a reținut instanța de fond din probele administrate în cauză (înscrisuri, interogatorii, martori), rezultă că fapta contestatorului a fost săvârșită în contextul existenței unei mișcări spontane de protest a tuturor angajaților împotriva conducerii unității.
Într-adevăr, la data de 5.05.2008 a început, din inițiativa Sindicatului și Poduri C al cărui membru este și contestatorul, negocierea colectivă anuală obligatorie privind salariile, durata timpului de lucru în condițiile de muncă. Ca urmare a faptului că negocierile nu au fost finalizate, după parcurgerea etapelor prevăzute de Legea 168/1999, inclusiv după declanșarea grevei de avertisment de 2 ore în data de 4.06.2008, Sindicatul a declanșat greva generală la data de 17.06.2008. Societatea a fost înștiințată despre declanșarea grevei generale.
Prin sentința civilă nr.1050/2008 a Tribunalului Covasna rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.932/R/M/2008 a Curții de Apel Brașovs -a respins cererea recurentei - și Poduri C SA prin care s-a solicitat constatarea caracterului ilegal al grevei declanșate la data de 17.06.2008.
În aprecierea gradului de vinovăție în mod corect instanța de fond a luat în considerare atmosfera deosebit de tensionată a celor două zile de grevă iar din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că agenții de pază au fost atenționați de către Poliție și Sindicat să nu permită accesul nimănui, în afara programului.
Sancționarea contestatorului cu cea mai gravă sancțiune pentru o faptă lipsită de consecințe juridice directe și care a fost săvârșită în contextul unei mișcări ample de protest împotriva conducerii unității poate fi interpretată ca o încercare de intimidare la adresa angajaților astfel încât, în mod corect instanța de fond a apreciat că există o disproporție vădită între sancțiunea aplicată și gravitatea faptei, dovedindu-se o ignorare a criteriilor de stabilire a sancțiunii disciplinare prevăzute de art.266 Codul muncii.
În ceea ce privește competența instanței de judecată de a verifica modalitățile de individualizare a sancțiunii disciplinare și respectarea criteriilor prevăzute deart.266 Codul muncii, cu opinie majoritară curtea reține că potrivit art.268 alin.5 Codul muncii decizia de sancționare poate fi contestată sub toate aspectele ce țin de legalitatea măsurii aplicate.
O interpretare contrară ar duce la îngrădirea liberului acces la justiție și ar răpi controlul justiției în una dintre cele mai importante aspecte ale verificării răspunderii disciplinare și ar da posibilitatea angajatorilor de a face abuzuri ce nu pot fi supuse controlului judiciar.
Față de aceste considerente în baza art.312 Cod procedură civilă recursul intimatei va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - și Poduri C SA Sf. împotriva sentinței civile nr.1443/6.2008 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 03 2008.
Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Cu opinia separată a judecătoarei - -
în sensul admiterii recursului și modificării sentinței civile atacate în sensul respingerii contestației formulate de contestatorul.
Președinte,
- -
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu opinia majoritară, apreciez că recursul este întemeiat și în consecință trebuia admis, iar sentința primei instanțe modificată în tot în sensul respingerii contestației formulate de contestatorul.
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, însă a apreciat în mod eronat faptul că sancțiunea disciplinară aplicată contestatorului este mult prea aspră, și nu s-a avut în vedere contextul general în care a fost săvârșită fapta, respectiv starea de grevă în care se aflau angajații unității - și Poduri C SA, la acea dată.
Fapta reținută de unitatea angajatoare în cuprinsul dispoziției de desfacere a contractului nr. 33/2008, ce face obiectul prezentei contestații, a fost aceea că a interzis accesul directorului general în incinta societății comerciale, în data de 30.05.2008 și în data de 1.06.2008, împiedicându-i activitatea.
În practică s-a stabilit că sancțiunile disciplinare se aplică gradual, în funcție de fapta comisă și de gradul de vinovăție al salariatului. Ori, în speța de față, fapta contestatorului este una foarte gravă, prin care s-au încălcat dispozițiile regulamentului de ordine interioară, și reguli elementare de disciplină a muncii. Contestatorul nu s-a limitat numai la încetarea activității, așa cum se procedează în condiții de grevă, ci în mod abuziv și nepermis, a interzis accesul directorului general în incinta unității. Chiar dacă acest lucru nu a produs consecințe juridice directe, pentru calificarea faptei ca fiind abatere disciplinară, nu este neapărat necesară, existența unui prejudiciu, fiind suficient aspectul nerespectării normelor de conduită și disciplină a muncii.
În ceea ce privește depozițiile martorilor, avute în vedere de instanțe, depoziții din care rezultă că poliția și liderii de sindicat l-au atenționat pe contestator să nu permită accesul în incinta unității, nici unei persoane, nu pot fi avute în vedere. Acest lucru nu trebuia înțeles și interpretat în mod radical, pentru că nu se putea pune problema astfel cât timp era vorba de directorul unității. Nu pot fi avute în vedere nici circumstanțele în care s-a săvârșit fapta, și anume starea tensionată de grevă în care se aflau angajații, întrucât acțiunea contestatorului a depășit cu mult limitele în care acționează un salariat în condiții de grevă.
În ceea ce privește competența instanței de judecată de a verifica modalitățile de individualizare a sancțiunii disciplinare, este firesc că tocmai acest lucru se analizează în cadrul unui proces, însă este nepermis ca atunci când se constată că abaterea disciplinară există, aceasta să rămână și sancționată pentru motivul că sancțiunea aplicată este prea aspră.
Pentru toate aceste considerente, consider că recursul promovat în cauză de recurenta - și Poduri C SA, este întemeiat și în consecință, sentința primei instanțe trebuia modificată în tot în sensul respingerii contestației formulată de contestatorul.
Președinte,
- -
Red.op.maj.: CȘ/16.12.2008
Red.op.sep.: NG/17.12.2008
Dact: MD/17.12.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1242/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 7799/2008. Curtea... → |
|---|
