Contestație decizie de concediere. Decizia 786/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 786
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect contestație decizie de concediere privind recursul declarat de SC "" SRL H, împotriva sentinței civile nr. 248/26.08.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, intimată fiind (fostă ).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurentă, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen, s-a comunicat intimatei duplicatul motivelor de recurs, intimata a depus la dosar, prin serviciul de registratură, întâmpinare, duplicatul acesteia nefiind comunicat recurentei. S-a solicitat judecata în lipsă.
S-a dat citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta a fost declarat în termen și motivat.
Se înmânează reprezentantului recurentei, avocat, duplicatul întâmpinării.
Avocat precizează că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și casarea sentinței primei instanțe. Instanța de fond nu a avut în vedere că această contestație nu are obiect întrucât, contestatoarea nu a primit o decizie de desfacere a contractului individual de muncă, iar potrivit art.75 din Codul Muncii " decizia de concediere produce efecte de la data comunicării". Contestatoarea nu s-a mai prezentat la serviciu din data de 01.01.2008, pe motiv că urma să plece la muncă în străinătate, nu a mai semnat condica de prezență, nu i s-a întocmit stat de plată, iar după 9 luni, la data de 30.09.2008, a afirmat că a aflat că i s-a desfăcut contractul de muncă motiv pentru care, la data de 08.10.2008 a formulat contestație, solicitând reintegrarea în muncă, plata drepturilor salariale și a contribuțiilor datorate la bugetul statului.
Este evident că această culpă îi aparține contestatoarei în condițiile în care nu s-a mai prezentat la muncă timp de 9 luni de zile.
În mod nejustificat prima instanță s-a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes a contestatoarei în promovarea acțiunii.
Potrivit disp. art. 74 alin. 1 din Codul Muncii decizia de concediere se comunică în scris, iar conform art. 75 din Codul Muncii decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului, astfel că, nu există dovada concedierii, fapt confirmat și de contestatoare care a precizat că nu a primit niciodată decizia de desfacere a contractului de muncă, în timp ce angajatorul a făcut dovada că aceasta nu s-a,ai prezentat la serviciu din data de 01.01.2008.
În condițiile în care contestatoarea nu a primit decizia de desfacerea contractului de muncă nu avea nici un interes să formuleze contestație, mai ales după 9 luni de neprezentare la serviciu.
În concluzie, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii Tribunalului Vaslui, pentru motivele arătate.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 8.10.2008 și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vaslui, contestatoarea (fostă ) a chemat în judecată pe intimata C"" SRL solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie anulată decizia nr. 1 din data de 1.01.2008, prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă drept urmare a presupusei sale demisii și să se dispună reintegrarea sa în postul deținut anterior emiterii deciziei contestate.
Totodată, contestatoarea a solicitat ca intimata să fie obligată la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate de la data emiterii dispoziții până la data pronunțării hotărârii, precum si obligarea la virarea către stat a tuturor contribuțiilor aferente acestor sume.
În motivare, contestatoarea a arătat faptul că începând din luna noiembrie a anului 2005 fost salariata societății intimate în temeiul unui contract individual de muncă, nebeneficiind de concediu de odihnă până în luna septembrie a anului 2008.La data de 6.09.2008, cu încuviințarea asociatului unic al societății intimate, a plecat în concediu de odihnă, iar la data de 30.09.2008, cu surprindere, de la salariații Oficiului H al ITM a aflat faptul că în evidentele acestora apare că i-a fost desfăcut contractul individual de muncă prin demisie începând cu data de 1.01.2008, deși nu si-a manifestat niciodată voința nici verbal, nici în scris, în acest sens.
În dovedire, contestatoarea a depus contractul individual de muncă nr.- încheiat între ea si societatea intimată.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția tardivității formulării contestației raportat la împrejurarea că, de la data de 3.01.2008, când i-a fost înmânată decizia, până la data formulării contestației, 8.10.2008, s-a depășit cu mult termenul de 30 zile prevăzut de lege pentru formularea contestației.
Această excepție a fost respinsă de către instanță la termenul din data de 19.02.2008, întrucât intimata nu a făcut dovada comunicării către contestatoare a dispoziției atacate, fie prin luare de semnătură, fie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Totodată, la termenul din data de 19.02.2009 intimata a invocat si excepția inadmisibilității acțiunii, care a fost unită cu fondul cauzei, pe considerentul că decizia în litigiu nu poate fi atacată în justiție atâta timp cât nu a fost comunicată contestatoarei, precum si cea a lipsei de interes, care a fost respinsă la același termen de judecată pe considerentul că contestatoarea justifică existența unui interes legitim în promovarea prezentei acțiuni.
La termenul de judecată din data de 19.02.2008, contestatoarea si-a restrâns obiectul acțiunii,în sensul că a solicitat plata drepturilor salariale indexate, majorate si actualizate de la data de 1.08.2008 până la data pronunțării hotărârii judecătorești.
Prin sentința civilă nr.248/26.02.2009, Tribunalul Vasluia respins excepția inadmisibilității contestației, a admis contestația formulată de contestatoarea (fostă ), a anulat decizia nr.1 din 1 ianuarie 2008, emisă de către intimată, a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei, intimata fiind obligată la plata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale indexate, majorate și reactualizate de la data de 01.08.2008 și până la pronunțarea prezentei hotărâri,la achitarea contribuțiilor la bugetul consolidat pentru perioada 01.08.2008 - și până la pronunțarea prezentei hotărâri aferente salariului contestatoare și cheltuielilor de judecată (onorariu avocat) suma de 1.000 lei.
Prin aceeași hotărâre s-a respins capătul de cerere intimatei de acordare a de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, prima instanță a retinut faptul că aceasta este neîntemeiată deoarece necomunicarea deciziei nr.1/2008, decizie contestată în prezenta cauză, nu constituie o condiție specială de exercitare a dreptului la acțiune.
În ceea ce privește fondul cauzei, din coroborarea probelor administrate în cauză prima instanță a retinut faptul că (fostă ) a fost angajata intimatei C"" L, în calitate de vânzător, în temeiul contractului individual de muncă nr. - înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă
În executarea acestui contract individual de muncă, contestatoarea si-a îndeplinit atribuțiile asumate prin încheierea contractului individual de muncă mai sus arătat până la sfârșitul lunii august 2008, fiind remunerată în raport de munca depusă inclusiv pentru perioada ianuarie- iulie 2008.
Dovadă a faptului că contestatoarea lucrat în cadrul unității intimate până în luna august 2008 stă tocmai adeverința nr. 17/27.04.2008 eliberată chiar de societatea intimată prin care aceasta atestă faptul că contestatoarea a lucrat în cadrul societății în lunile ianuarie-martie 2008.
Contrar susținerilor intimatei potrivit cărora contestatoarea si-ar fi dat demisia la sfârșitul anului 2007, prima instanță a reținut că societatea intimată nu a fost în măsură să depună ca probă notificarea scrisă a acesteia prin care ar fi solicitat încetarea raporturilor de muncă prin demisie.
În consecință, în temeiul disp. art. 79 din Codul Muncii, instanța de fond a reținut ca fiind întemeiată contestația formulată, a dispus anularea deciziei contestate și reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior emiterii deciziei contestate, obligarea intimatei la plata către contestatoare a unei despăgubiri constând în drepturile salariale indexate, majorate si actualizate de la data de 1.08.2008 până la data pronunțării prezentei decizii, precum si la plata contribuțiilor la bugetul consolidate al statului pentru perioda ianuarie-iulie 2008, contribuții aferente salariului încasat de contestatoare în cuantum de 461 lei.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs SC "" SRL H, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Prima instanță nu avut în vedere faptul că acțiunea formulată nu a avut obiect, întrucât decizia contestată nu a fost niciodată comunicată contestatoarei.
În speță, recurenta arată că intimata nu s-a mai prezentat la locul de muncă din data de 01.01.2008, pe motiv că pleacă în străinătate, nu a mai semnat condica de prezență și nu i s-a întocmit stat de plată, iar după nouă luni de inactivitate afirmă că la data de 30.09.2008 a aflat că i s-a desfăcut contractul de muncă, motiv pentru care a promovat prezenta contestație.
Se mai invocă faptul că în mod greșit prima instanță a respins excepția inadmisibilității și lipsei de interes a contestatoarei.
Se mai arată că în mod eronat instanța a dispus reintegrarea în muncă a contestatoarei, deși aceasta nu a primit niciodată decizia de desfacerea contractului de muncă și deci nu poate invoca faptul că i s-a desfăcut în mod nelegal contractul de muncă.
Recurenta mai arată că instanța a reținut fără a avea dovezi în acest sens că intimata ar fi fost remunerată de către angajator și pentru perioada ianuarie-iulie 2008.
Se mai arată că în mod greșit instanța de fond nu a admis proba testimonială pentru a se clarifica dacă reclamanta s-a mai prezenta sau nu la serviciu începând cu data de 01.01.2008.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de SC "" SRL H, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin contractul individual de muncă încheiat sub nr.7/-/23.03.2006 la. I, intimata (fostă ) a fost angajată de către C"" SRL, începând cu data de 01.01.2006, pe postul de vânzător.
Prin dispoziția nr.1/01.01.2008, înregistrată la. I sub nr.143/14.01.2008, recurenta a dispus încetarea contractului de muncă al intimatei, începând cu data de 01.01.2008, în temeiul disp.art.79 alin.7 din Codul Muncii.
Se reține că în mod corect prima instanță a constatat nulitatea absolută a acestei dispoziții, care nu a avut la bază o notificare scrisă a intimatei, comunicată angajatorului, pentru a reprezenta un act unilateral de voință salariatei în sensul încetării contractului său de muncă.
În acest sens, art.79 alin.1 din Codul Muncii prevede că intenția salariatului de demisiona trebuie să îmbrace forma scrisă, ca o condiție ad validitatem a acestui act, tocmai pentru a se asigura protecția deplină a drepturilor sale.
Curtea mai reține că, în urma controlului efectuat de către I la societatea recurentă, prin Anexa nr.1 la procesul-verbal nr.-/20.10.2008, s-a consemnat faptul că: "Angajatorul nu a putut pune la dispoziție cererea de demisie a salariatei și nici nu a putut dovedi că salariata ar fi luat cunoștință de decizia de desfacere a contractului de muncă."
În consecință, nu se pot reține susținerile recurentei în sensul că acțiunea formulată de către intimată nu ar mai fi avut obiect, întrucât decizia contestată nu ar fi fost niciodată comunicată contestatoarei.
Astfel, prin nerespectarea disp.art.79 alin.1 din Codul Muncii, încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei s-a dispus de fapt din inițiativa angajatorului, reprezentând o concediere, astfel cum este definită de disp.art.58 alin.1 din Codul Muncii.
Având în vedere că această concediere s-a dispus în alte cazuri decât cele limitativ prevăzute de lege, fără respectarea procedurii și condițiilor de formă reglementate de legislația muncii, se reține că în mod corect prima instanță a constatat că prin decizia astfel emisă au fost vătămate drepturile salariatului.
În situația în care intimata nu s-ar mai prezentat la locul de muncă din data de 01.01.2008 și nu ar mai fi semnat condica de prezență, angajatorul avea posibilitatea de a proceda fie la suspendarea, fie la încetarea contractului de muncă al acesteia pentru motive ce țin de persoana sa, desigur cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Având în vedere nelegalitatea măsurii luate de către angajator, măsură care a fost înregistrată la. I, în mod corect prima instanță, dispunând anularea acesteia, a obligat angajatorul, în temeiul disp.art.78 din Codul Muncii, la reintegrarea acesteia pe postul deținut anterior și la despăgubiri egale cu salariile și celelalte drepturi de care intimata a fost lipsită prin emiterea deciziei contestate.
Se mai reține că, prin raportare la temeiul de încetare al contractului de muncă invocat în decizia contestată, în mod corect prima instanță nu a admis în cauză proba testimonială pentru clarificarea aspectului dacă reclamanta s-a mai prezentat sau nu la serviciu începând cu data de 01.01.2008.
Având în vedere disp.art.79 alin.1 din Codul Muncii, singura dovadă admisibilă și concludentă în cauză era notificarea scrisă a salariatului comunicată angajatorului.
Se mai reține că recurenta nu ar avea interes să invoce în cauză faptul că nu ar fi plătit intimatei drepturile salariale pentru perioada ianuarie-iulie 2008, având în vedere faptul că tocmai în considerarea adeverinței de venit nr.17/07.04.2008 și a susținerilor intimatei, aceasta nu a mai fost obligată de către prima instanță și la plata despăgubirilor cuvenite salariatei începând cu data încetării contractului de muncă înscrisă în decizia contestată, 01.01.2008.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, se va respinge recursul formulat de SC "" SRL H, prin reprezentant legal și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de SC "" SRL H, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.248/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /Tehnored.:;
2ex-06.07.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Vaslui:- -;
-.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1799/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 542/2008. Curtea de... → |
|---|
