Contestație decizie de concediere. Decizia 79/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.79/
Ședința publică din 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în G, micro 21,-, - 11,.33, în contradictoriu cu intimata SA G, cu sediul în G,-, -. 23.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-au depus precizări de către contestator.
Contestatorul arată că nu s-au atașat dosarele de fond și de recurs și intimata nu a fost citată la sediul din G,-, -,. 23, motiv pentru care solicită amânarea cauzei.
Curtea constată că intimata a fost citată la sediul indicat de contestator, așa cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare fila 14 dosar.
Contestatorul nu mai susține al doilea motiv de amânare.
Curtea deliberând asupra cererii, dat fiind obiectul sesizării și anume contestație în anulare, ce este o cale extraordinară de atac, în conformitate cu disp. art. 317 și urm. pr.civ. în speță fiind invocate disp. art. 318. proc.civ. când instanța trebuie să constate în principal dacă s-a omis din greșeală să se cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare; față de motivele invocate în contestația în anulare și având în vedere că la dosarul cauzei s-a atașat decizia nr.854/R/2007 a Curții de Apel Galați, curtea apreciază că nu se impune atașarea dosarului de fond, iar în cauză prin atașarea acestui dosar s-ar produce o tergiversare a soluționării cauzei, motiv pentru care respinge cererea contestatorului. Având în vedere că s-a solicitat strigarea cauzei la amânări, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La apelul nominal, la a doua strigare, a răspuns contestatorul, lipsă fiind intimata.
Contestatorul, în susținerea contestației în anulare, solicită proba cu acte și anume actele ce se află depuse în dosarul de fond.
Curtea deliberând asupra cererii formulată de contestator, având în vedere disp. art. 317 și urm. Cod proc. Civ. și constatând că a formulat contestația în anulare în temeiul disp. art. 318. proc.civ. apreciază că administrarea unor mijloace de probă la acest moment nu este posibil întrucât nu s-a stabilit dacă cerințele contestației în anulare sunt sau nu îndeplinite.
Contestatorul consideră că este admisibilă contestația. În cauză este vorba de o greșeală materială, acesta fiind și singurul motiv al contestației în anulare. În literatura juridică se arată că atunci când se constată o greșeală materială, hotărârea se casează și cauza se trimite spre rejudecare. Prin decizia contestată, s-a admis recursul și s-a trimis cauza spre rejudecare la udecătoria Brăila. Nu este vorba de o convenție civilă, se prezumă că este contract individual de muncă. Solicită admiterea contestației.
CURTEA
Asupra contestației în anulare înregistrată sub nr. 1380/44/18.10.2007 pe rolul Curții de Apel Galați formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SA
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.10.2007 pe rolul Curții de Apel Galați contestatorul a formulat în contradictoriu cu intimata SA G contestație în anulare privind decizia civilă nr. 854/27.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-.
A indicat drept motiv al contestației faptul că instanța de recurs a admis cererea, a casat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare la udecătoria Galați.
Și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 317 - 321 Cod procedură civilă.
Prin cererea depusă ulterior, la data de 27.11.2007, contestatorul a depus motivele contestației în anulare astfel formulată, considerând hotărârea instanței de recurs, respectiv decizia civilă nr.854/R/27.09.2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Galați, ca fiind rezultatul unei greșeli materiale motiv prevăzut de art. 318. proc. civ.
A precizat faptul că, obiectul fondului cauzei îl constituie constatarea nulității convenției civile nr. 44630/6.07.1998 și nu constatarea nulității absolute.
Obiectul cererii a fost modificat prin cererea din data de 14.07.2006, modificare consemnată și în încheierea de ședință în care au fost respinse excepțiile invocate de reprezentanții angajatorului.
Deși legal citată intimata SA G nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare în cauză.
Contestația în anulare, astfel cum a fost formulată, este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 854/R/27.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1038/21.05.2007 a Tribunalului Galați.
A fost casată sentința civilă nr. 1038/21.05.2007 a Tribunalului Galați și trimisă cauza spre competentă soluționare la udecătoria Galați.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, instanța de recurs a reținut următoarele:
Așa cum a învederat recurentul și a reținut și prima instanță, principalul obiect al acțiunii este constatarea nulității absolute a actului intitulat "convenție civilă" având nr. 44630/06.07.1998 și anularea acestui act pentru că s-ar fi încălcat prevederile art. 2 din Legea nr. 83/1995 (în prezent abrogată) și că la rubrica executant este semnat în fals deci ar lipsi cauza, consimțământul titularului.
Într-adevăr, la dosarul de fond, la fila 6 se află convenția civilă de prestări servicii, având ca obiect efectuarea unei prestații de către executant constând în consulting, pentru activități permanente care au o durată de până la 3 ore pe zi raportate la program de lucru de 170 de ore.
Nici o prevedere din vechiul Cod al muncii sau din actualul Cod nu au abrogat prevederile Codului civil cu privire la contractul civil de locațiune al lucrărilor reglementat prin disp. art. 1410, 1412, 1413, 1470-1490 Cod civil.
A considerat indubitabil faptul că toate convențiile civile de prestări servicii nu au altă natură juridică decât cea a unor contracte civile, mai exact, a unor contracte de locațiune a muncii și a serviciului.
Există unele asemănări între contractul individual de muncă și convenția civilă de prestări servicii, dar asta nu înseamnă că se pot confunda, întrucât există și deosebiri. Astfel, convențiile civile nu conferă calitatea de salariat prestatorului, el nu beneficiază de salariu, ci de preț, iar activitatea desfășurată nu constituie vechime în muncă (așa cum este precizat chiar și în una din clauzele convenției din speța de față, respectiv faptul perioada lucrată de executant în condițiile prezentei convenții nu constituie vechime în muncă).
În consecință, orice acțiune referitoare la valabilitatea unei convenții civile, indiferent de motivele de nulitate invocate, atrage competența de soluționare a unei instanțe civile de drept comun, respectiv a judecătoriei, potrivit disp. art. 1 pct. 1.civilă.
Cod PenalAtât timp cât există dispoziții speciale în Codul civil referitoare la aceste tipuri de contracte, apreciem că nu devin aplicabile prevederile art. 295 din Codul muncii.
Nu suntem de acord cu punctul de vedere exprimat de către recurent în sensul că se aplică jurisdicția muncii în acest caz, întrucât actul juridic este intitulat, clar și lipsit de echivoc, "convenție civilă de prestări servicii" și, chiar articolul 4 din Legea nr. 83/1995 invocată de recurent, și în vigoare la data încheierii convenției, prevedea că, persoanele care prestează servicii în baza unor convenții civile nu dobândesc calitatea de salariat, nu beneficiază de drepturi de asigurări sociale și nici de cele prevăzute în legislația privind protecția șomerilor.
Față de aceste dispoziții legale, s-a considerat că nu se pot aplica disp. art. 281 din Codul muncii care prevăd că jurisdicția muncii are ca obiect doar soluționarea conflictelor de muncă cu privire la contractele individuale sau colective de muncă.
S-au avut în vedere și disp. art. 69 din Legea nr. 168/1999, care prevăd că nu sunt considerate conflicte de drepturi conflictele dintre unitățile și persoanele care prestează diferite activități acestora, în temeiul altor contracte decât contractul individual de muncă.
Față de situația expusă mai sus, s-a considerat greșită soluția respingerii excepției necompetenței materiale a Tribunalului Galați prin Încheierea din data de 05.05.2006, având în vedere tocmai obiectul dedus judecății și principalul capăt de cerere. Celelalte două capete de cerere depindeau de soluția dată primului capăt de cerere și ar fi atras competențe diferite iar instanța trebuia să pună în discuție disjungerea cererilor și să verifice pentru care dintre ele era competentă material.
Analizând valabilitatea unei convenții civile, s-a apreciat că prima instanță a încălcat normele imperative de competență materială, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3.civilă.
Cod PenalAcest motiv de recurs a fost invocat și de către recurent însă privea o altă competență, a Curții de Apel ca instanță de fond, și a fost depus tardiv, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 303 alin. civilă Cod Penal, care s-a împlinit la data de 09 iulie 2007 iar motivul a fost invocat la data de 21.08. 2007, nefiind vorba de o excepție, așa cum susține recurentul ci de un motiv de recurs de sine stătător, fiind prevăzut ca atare de art. 304 pct. 3.civilă.
Cod PenalOricum, chiar și verificând din oficiu competența tribunalului, pentru motivele arătate mai sus, competența aparține Judecătoriei Galați iar art. 2 din Legea nr. 52/1994 (abrogată în prezent) nu are nici o legătură cu speța de față și cu obiectul acțiunii.
În consecință, față de toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3.pc.civilă a fost admis recursul declarat de recurentul reclamant și casată sentința civilă recurată.
În baza disp. art. 312 alin. 6.civilă Cod Penal, s-a trimis cauza spre competentă soluționare către Judecătoria Galați.
În rejudecare, s-a dispus a se aprecia asupra necesității disjungerii celorlalte două capete de cerere, inclusiv asupra competenței materiale de soluționare a acestora întrucât în recurs nu se poate efectua acest act de procedură.
Potrivit art. 318.pr.civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Contestația în anulare reprezintă așadar, o cale extraordinară de atac, de retractare, a cărei exercitare este posibilă doar pentru anumite cazuri, în mod expres și limitativ prevăzute de lege.
Pentru cazul prevăzut de art. 318 al. 1. pr.civ. invocat și în cauză, privind situația când dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale, textul de lege se referă la acele greșeli formale săvârșite de instanța de recurs ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau materiale din dosarul cauzei, existente la data pronunțării hotărârii.
Ori, în speța de față este evident faptul că nu este vorba despre asemenea greșeli materiale, instanța de recurs pronunțându-se pe baza interpretării și aplicării normelor de competență, în condițiile reglementate de art. 312 al.6 proc.civ.
Drept urmare, pentru motivul invocat de contestatorul pe calea contestației în anulare nu se poate realiza o nouă interpretare a dispozițiilor legale de drept procedural ce au fost reținute de către instanța de recurs.
Dispozițiile art. 318 al. 1. proc. civ. au un câmp de aplicație limitat și trebuie interpretate în toate cazurile în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil recurs la recurs, situație inadmisibilă în sistemul de drept procesual.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 320 al. 3 Cod procedură civilă, va fi respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SA G și privind decizia civilă nr. 854/R/27.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în G, micro 21,-, - 11,.33, în contradictoriu cu intimata SA G, cu sediul în G,-, -. 23.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Februarie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /7.03.2008/: DC/2 ex/11.03.2008
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1448/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 106/2008. Curtea de... → |
|---|
