Contestație decizie de concediere. Decizia 79/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 79/2008
Ședința publică din 11 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președinte Curtea de Apel
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr.1054/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Somai pentru recurentul lipsă și consilier juridic pentru intimata pârâtă A " - " C
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul intimatei depune la dosar motivarea deciziei invocată ca și practică judiciară.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbateri. Reprezentantul recurentului solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea sentinței pentru considerentele expuse în cerere.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
În deliberare se constată că prin acțiunea de dreptul muncii înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Universitatea " " CNs olicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.19.919/20.12.2006 emisă de rectorul universității pârâte;
- să se dispună reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior concedierii sale;
- să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului, începând cu data desfacerii disciplinare a contractului de muncă și până la data reintegrării sale pe funcție;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale a arătat că a ocupat funcția de lector universitar la Facultatea de și Informatică din cadrul universității pârâte, până la data de 20.12.2006, când i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, în temeiul art.116 lit.f din Legea nr.128/1997.
A mai arătat că excluderea sa din cadrul corpului didactic a fost determinată de montarea unor inscripții bilingve în câteva clădiri ale universității și care au fost calificate de către Senatul universității pârâte drept agresare fizică a bunurilor și extremism.
Reclamantul a mai susținut că în baza Hotărârii nr.13405/24.10.2005 a Consiliului de Administrație al universității privind inscripționările în spațiile, s- solicitat în scris denumirea sălilor din cadrul universității, în limba română și în limba în care catedra sau biroul își desfășoară activitatea, pentru a fi supuse aprobării Consiliului de Administrație și că deși facultățile au trimis aceste liste, punerea în practică a hotărârii, respectiv inscripționarea sălilor, a fost tergiversată de către conducerea.
De asemenea a mai învederat că, în data de 8.11.2006, a solicitat conducerii să monteze plăcuțe bi- sau trilingve în clădirile universității și le-a atras atenția că dacă acest lucru nu se va întâmpla până la data de 19.11.2006, când era prezentată în cadrul unei expoziții în clădirea Parlamentului European, ca fiind o universitate multiculturală adevărată, reclamantul împreună cu alte persoane vor începe montarea acestor plăcuțe din resurse proprii.
Conducerea nu a montat aceste plăcuțe iar reclamantul a primit un avertisment din partea rectoratului. În aceste condiții, reclamantul a arătat că în data de 22.11.2006, colegul său a început să monteze plăcuțe în limba maghiară cu textul " interzis" și cu denumirea unor săli, acțiune la care reclamantul nu a participat fiind la ședința de catedră.
În data de 27.11.2006, în cadrul ședinței Senatului, s-a votat excluderea reclamantului și a numitului din cadrul universității fără consultarea reprezentanților liniei maghiare din rectorat și fără informarea prealabilă a Colegiului Senatului. În plus, după ședința Senatului, în cursul serii reclamantul a primit la domiciliu o convocare în baza căreia trebuia să se prezinte, în fața unei Comisii de cercetare, în data de 30.11.2006, ora 16,00, convocare care însă nu a fost semnată, datată și ștampilată.
Prin urmare, reclamantul consideră că măsura disciplinară dispusă împotriva lui este atât nelegală cât și nefondată motiv pentru care se impune desființarea ei.
În drept, a invocat art.267 alin.1 și 2 din Codul muncii și art.115-125 din Legea nr.128/1997 privind Statutul cadrelor didactice.
Pârâta nu a depus întâmpinare conform art.115 proc.civ.
Prin sentința civilă nr.1054/23.04.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Universitatea " " C
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat, după examinarea actelor și lucrărilor, că măsura disciplinară dispusă împotriva reclamantului este una legală și temeinică deoarece acesta se face vinovat de abaterea reținută în sarcina sa.
Astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul deși nu a participat direct, în data de 22.11.2006, la aplicarea inscripțiilor în limba maghiară pe pereții clădirilor aparținând universității pârâte, el s-a asociat public strategiei și acțiunilor colegului său, încurajându-l și susținându-l fără echivoc prin prezența sa la manifestări publice și prin campania de presă pe care a organizat-o în perioada evenimentelor care au avut loc în 22.11.2006.
De asemenea s-a apreciat că prin atitudinea sa reclamantul a încălcat obligația de loialitate față de angajator, răspândind în public, în mod injust, neloial și prejudiciabil neadevăruri despre universitate și despre colegii cadre didactice, incitând continuu la ostilitate și separație etnică în cadrul universității.
Sub aspectul respectării condițiilor de formă prevăzute de art.267 din Codul muncii, se constată că angajatorul a respectat prevederile legale de mai sus, în sensul că reclamantul a fost convocat în scris în vederea efectuării cercetării disciplinare semnând de primire. Faptul că reclamantul a refuzat să se prezinte, la data și locul stabilite, pentru efectuarea acestei proceduri nu este imputabil pârâtei, care și-a îndeplinit obligația prevăzută la art.267 alin.2 Codul muncii. Prin urmare, pârâta a procedat corect efectuând cercetarea disciplinară în absența reclamantului și dispunând în consecință, concedierea disciplinară a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, a susținut că soluția primei instanțe este greșită, întemeindu-se pe o interpretare eronată a dispozițiilor art.267 din Codul muncii.
Astfel, sub un prim aspect, a învederat că rectorul a dispus desfacerea contractului său de muncă fără să-i asigure dreptul la apărare, drept garantat prin Constituția României și prin legislația muncii.
În al doilea rând, a arătat că nu a fost convocat legal pentru a fi audiat la cercetarea prealabilă disciplinară deoarece convocatorul nu a fost semnat, ștampilat și datat, nu purta număr de înregistrare și nu cuprindea mențiunea referitoare la persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea prealabilă.
De asemenea a mai arătat că în hotărârea judecătorească pronunțată nu sunt menționate considerentele pentru care au fost înlăturate susținerile reclamantului referitoare la nulitatea convocării, dreptul la apărare și contradictorialitatea acestor proceduri.
În drept, a invocat art.304/1 proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă, intimata Universitatea " " din CNa solicitat respingerea recursului reclamantului ca fiind nefondat deoarece pârâta a respectat atât prevederile art.267 din Codul muncii, care reglementează procedura cercetării disciplinare, cât și pe cele cuprinse în Titlul VI din Legea nr.128/1997 privind Statutul cadrelor didactice.
De asemenea a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art.120 din Legea nr.128/1997, Comisia de cercetare, numită în condițiile art.119 alin.2 din același act normativ, a înștiințat în scris reclamantul despre audierea sa, stabilită pentru data de 30.11.2006, ora 16,00, pe înștiințare existând semnătura de primire în data de 27.11.2006.
Faptul că semnătura nu aparține reclamantului a fost apreciată de către intimata ca fiind irelevantă sub aspectul valabilității procedurii, neconstituind un viciu de natură să atragă nulitatea convocării reclamantului.
Sub un al doilea aspect, a învederat că susținerile critice aduse de reclamantul recurent deciziei de sancționare și hotărârii primei instanțe vizează doar aspecte formale, nu de fond deoarece acesta nu are argumente care să contracareze pe fond sancțiunea disciplinară care i-a fost aplicată.
Ori, din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă cu claritate că reclamantul, prin comportamentul său necorespunzător, a adus atingere imaginii și prestigiului universității la nivel național și internațional, încălcând prevederile art.115 din Legea nr.128/1997 și ale art.30 alin.6 și 7 din Constituția României.
În drept, a invocata rt.115 proc.civ. art.115-124 din Legea nr.128/1997.
Prin Încheierea din 27.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a dispus, în baza Încheierii nr. 7732/14.11.2007 a, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Curtea de APEL ALBA IULIA, urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de reclamantul.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, conform art. 304/1 proc.civ. și aspectelor critice invocate, precum și din oficiu, în limitele stabilite de art.306 alin.2 proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Primul motiv de nelegalitate invocat de recurent se constată că este nefondat raportat la dispozițiile art.267 din Codul muncii.
Astfel, din înscrisul depus în fotocopie la dosar la fila 30, rezultă că în 27.11.2006 reclamantului recurent i-a fost comunicată convocarea în vederea efectuării cercetării disciplinare pentru data de 30.11.2007, ora 16,00 la sediul rectoratului, în sala de ședință, acesta semnând de primire.
Faptul că ulterior acesta a contestat că a semnat personal convocatorul nu are relevanță juridică în cauză deoarece semnătura aplicată pe înscris face dovada deplină a comunicării lui, până la înscrierea în fals.
Prin urmare, susținerile recurentului potrivit cărora nu a fost înștiințat în mod legal despre data la care va avea loc efectuarea cercetării disciplinare nu pot fi primite câtă vreme angajatorul a dovedit că a respectat dispozițiile art. 267 alin.2 din Codul muncii.
La data de 30.11.2006 Comisia de cercetare a abaterilor disciplinare desemnată în conformitate cu Hotărârea Senatului, a întocmit procesul verbal înregistrat sub nr.20.610/30.11.2006, prin care a constatat că reclamantul și numitul nu s-au prezentat în vederea efectuării cercetării disciplinare, deși au fost legal convocați (28-29).
Prin urmare, constatând absența lor, intimata Universitatea " " Cac onstatat că acest fapt nu este de natură să împiedice angajatorul să delibereze cu privire la sancțiunea disciplinară care va fi propusă conducerii universității pentru a fi aplicată reclamantului (28-29).
Ori, câtă vreme reclamantul a refuzat să se prezinte la convocarea ce i-a fost făcută și să formuleze și să susțină apărări în favoarea sa, acesta nu mai poate ulterior să invoce că i-a fost încălcat dreptul la apărare. Dacă s-ar accepta acest fapt, ar însemna că reclamantul și-a creat un drept în propria sa turpitudine.
Referitor la nevalabilitatea convocării, se constată că aspectele invocate de recurent sunt nefondate deoarece legea prevede forma scrisă a convocării în vederea desfășurării cercetării disciplinare, condiție care a fost respectată de către intimată. De asemenea, se constată că în cuprinsul convocării sunt menționate obiectul, data, ora și locul întrevederii, cerințe prevăzute expres în art.267 alin.2 din Codul muncii, astfel că nici din acest punct de vedere nu există temeiuri pentru a constata nulitatea procedurii de concediere a reclamantului.
Legat de încălcarea contradictorialității procedurii cercetării disciplinare, se constată că aspectele invocate de recurent nu pot fi primite întrucât art.267 alin.3 din Codul muncii prevede clar că, atunci când salariatul nu se prezintă la convocarea făcută în condițiile art.267 alin.2 și nu prezintă nici un temei obiectiv pentru absența sa, angajatorul are dreptul să dispună sancționarea lui, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Cât privește semnătura aplicată pe convocarea comunicată reclamantului în data de 27.11.2006, acesta avea posibilitatea să o conteste dacă a considerat că nu-i aparține. Din moment ce nu a înțeles să uzeze de această procedură, acea semnătura face dovada comunicării convocării, până la înscrierea în fals.
În raport de cele ce preced se constată că hotărârea primei instanțe este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 proc.civ. prezentul recurs urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.1054 din 23 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE: Ana Doriani - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored. /2 ex.
,
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1372/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 271/2009. Curtea... → |
|---|
