Contestație decizie de sancționare. Decizia 271/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.271
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 9.03.2009
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - -, cu sediul în G, Șos.-, jud.G, împotriva sentinței civile nr.1299/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în G,-, -.16, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal a răspuns pentru contestator consilier juridic Tiber.-reprezentantul Sindicatului Solidaritatea, lipsă fiind recurenta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul contestatorului arată că în mod corect instanța de fond a admis contestația formulată și a anulat decizia de sancționare emisă, precizând că nu se face vinovat de faptul că din unitate au fost sustrase cele 3 piese din bronz, contestatorul având funcția de electrician și nu de paznic.
Mai invederează că, obligațiile contestatorului erau de a efectua un control periodic, lucru pe care acesta l-a și făcut.
Mai menționează reprezentantul contestatorului, că în acel sector, la momentul respectiv nu se poate acționa decât în echipe de 2 oameni, nici un salariat nu putea să păzească acel sector 8 ore pe zi, întrucât fiecare salariat avea și alte atribuții de îndeplinit.
Solicită respingerea recursului declarat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1299/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- a fost admisă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata - G -.
A fost anulată decizia nr.1472/27.05.2008 emisă de intimată și dispusă restituirea sumelor reținute în baza acesteia.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 08.07.2008, pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata - G -, anularea deciziei nr. 1472/27.05.2008, plata drepturilor salariale, radierea deciziei din evidențele unității și din carnetul de muncă.
Motivându-și în fapt contestația, a arătat că decizia este nulă absolut pentru neindicarea prevederilor din contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern încălcate și că este tardiv emisă raportat la art. 268 din codul muncii.
Cu privire la fondul contestației, a precizat că nu îi sunt imputabile faptele reținute în sarcina sa, întrucât la data respectivă își exercita atribuțiile de serviciu, a fost anunțat că în secție a fost văzută o persoană suspectă și s-a constatat dispariția unor piese, că a procedat la anunțarea personalului responsabil în acest sens. A precizat că este încadrat ca electrician, și nu ca paznic, că a verificat periodic instalațiile/ utilajele din sector, dar că nu prelua atribuțiile personalului de pază.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că salariatul nu a respectat atribuțiile din fișa postului, că nu au supravegheat instalațiile, utilajele, mașinile și celelalte mijloace tehnice încredințate, favorizând în acest fel sustragerea unor piese.
S-au administrat probele cu înscrisuri și martori. Au fost audiați martorii: și.
La dosar au fost depuse: decizia 1472/2008, raport de cercetare, fișa postului, declarație, regulament, alte înscrisuri.
La termenul din 04.09.2008 au fost respinse excepțiile tardivității și nulității absolute.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia 1472/27.05.2008 emisă de intimata - G - contestatorul a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10 % pe o perioadă de o lună pentru că nu și-a îndeplinit îndatoririle de pază a patrimoniului secției, nesupraveghind bunurile ce i-au fost predate pe bază de proces verbal, ceea ce a făcut posibilă sustragerea, de către persoane necunoscute, a 3 piese turnate din bronz, în greutate totală de 285 kg și o valoare de 6666,15 ron, încălcându-și obligațiile stabilite prin fișa postului.
S- considerat că fapta sa intră sub incidența disp. art. 13 al. 2 lit d din ccm, art. 10 din regulament, în sensul că salariații au obligația de a respecta dispozițiile cu caracter obligatoriu emise de conducerea unității, de a asigura supravegherea permanentă instalațiilor, utilajelor, mașinilor și a celorlalte mijloace tehnice încredințate.
Instanța a reținut că măsura sancționării contestatorului, este netemeinică pentru următoarele considerente:
Răspunderea specifică relației de muncă, răspunderea disciplinară intervine ori de câte ori persoana angajată încalcă, prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii.
Răspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:
- existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare;
- fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovăție;
- prin fapta sa salariatul să fi adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activității în unitate;
Contestatorul este încadrat în funcția de electrician și, în afara atribuțiilor specifice acestei meserii, are, potrivit fișei postului obligația de a supraveghea permanent utilajele/ celulele din sectorul unde a fost repartizat. Această atribuție nu trebuie absolutizată. Contestatorul nu îndeplinea funcția de paznic, ci, pe lângă atribuțiile sale de serviciu, trebuia să supravegheze și mijloacele tehnice din sectorul de activitate.
Care sunt, în concret, condițiile în care contestatorul își desfășoară activitatea, locul său de muncă, modul de îndeplinire a obligațiilor rezultă din depoziția martorului. Instanța a reținut că locul de muncă al contestatorului era într-o hală, cu dimensiuni de aproximativ 700m x400 m, că, în acea seară lucra o echipă formată din 4 muncitori, că, potrivit specificului activității lor, trebuiau să efectueze operațiuni în echipe formate din 2 oameni. Față de aceste considerente, este evident că, supravegherea acelor piese din aliaj nu putea fi făcută decât printr-un control periodic, cu atât mai mult cu cât nu exista o vizibilitate bună dintr-un capăt în altul al halei. Fiecare din salariați avea de îndeplinit și alte atribuții, nu putea rămâne în permanență lângă acele piese. În mod obiectiv, nu se putea supraveghea decât sectorul de activitate, așa cum e specificat în fișa postului și nu întreaga secție. De altfel, și în acele îndatoriri ale personalului de pază, semnate de contestator, se menționează că, paza se realizează prin controale periodice.
În plus, această atribuție de supraveghere este una de diligență, contestatorul trebuia să ia toate măsurile pentru a se preîntâmpina o sustragere, dar nu se putea garanta că această sustragere nu va avea loc. Se rețin ca relevante și aprecierile martorilor în sensul că, la acea dată accesul în hală se făcea prin mai multe uși, că ulterior sustragerii au fost luate măsuri de protecție suplimentară a căilor de acces, că, potrivit experimentului realizat cu ocazia cercetării disciplinare s-a stabilit că sustragerea s-a putut face în maxim 5 minute.
Prin urmare, nu se poate reproșa contestatorului că nu a supravegheat piesele de vreme ce, din înscrisurile depuse rezultă că a mai exercitat și alte atribuții, că a efectuat controale periodice, dar că sustragerea s-a produs totuși, într-un interval de timp extrem de scurt.
În consecință, instanța a reținut că nu i se poate reține, din punct de vedere disciplinar nici o culpă în sarcina contestatorului, motiv pentru care va anula decizia.
În temeiul disp. art. 78 din codul muncii, a fost obligată intimata să plătească contestatorului drepturile salariale care au fost reținute în baza deciziei.
Instanța nu poate dispune radierea deciziei din evidențele unității și din carnetul de muncă, solicitare care are nu are un caracter juridic. Decizia a existat, se face doar mențiunea că a fost anulată în baza unei hotărâri judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata - G - considerând-o nelegală pentru următoarele motive:
-obligația de supraveghea permanent utilajele, instalațiile și mijloacele tehnice încredințate nu este o obligație în plus pe care și-a asumat-o intimatul-contestator așa cum a reținut în mod greșit prima instanță, ci o obligație care derivă din însuți contractul individual de muncă a acestuia, fiind în același timp legată implicit de activitatea pe care acesta trebuie să o desfășoare.
-instanța de fond a confundat obligația de pază care revenea intimatului-aceea de a supraveghea mașinile, utilajele și mijloacele tehnice încredințate.
-în mod greșit instanța de fond a reținut că este vorba de o obligație de diligență și nicidecum o obligație de serviciu.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii contestației formulată de contestator ca nefondată.
În drept, a întemeiat cererea pe disp.art.304 pct.9 pr.civ.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf.cu disp.art.3041pr.civ. Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu disp.art.263 al.2 muncii prin abatere disciplinară se înțelege o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de salariat prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorului ierarhic.
Recurenta menționează în motivele de recurs că l-a sancționat pe contestator pentru faptul că nu și-a îndeplinit îndatoririle de pază ale patrimoniului secției.
Ori așa cum a reținut instanța de fond, contestatorul era încadrat în funcția de electrician și în afara atribuțiilor specifice acestei meserii avea potrivit fișei postului obligația de a supraveghea permanent utilajele din sectorul unde a fost repartizat.
De reținut că, intimatul nu îndeplinea funcția de paznic și pe lângă atribuțiile ale de serviciu trebuia să supravegheze și mijloacele tehnice din sectorul de activitate.
Așa cum rezultă și din fișa postului intimatul era încadrat în meseria de electrician și nu paznic și avea obligațiile ce țin de specificul meseriei sale și totodată avea și o obligație conexă activității principale pe care era obligat să o desfășoare la locul de muncă și anume verificarea periodică a instalațiilor, utilajelor din sectorul în care este repartizat, dar asta nu echivalează cu preluarea obligațiilor personalului ce trebuie să asigure paza unității/secției contrar susținerilor recurentei.
De asemenea, instanța de fond a reținut corect că această atribuție este una de diligență întrucât intimatul-contestator trebuia să ia toate măsurile pentru a se preîntâmpina o sustragere, dar nu se putea garanta că această sustragere nu va avea loc.
Este adevărat că potrivit art.16 pct.10 din Regulamentul intern al unității, în scopul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, persoanele angajate sunt obligate să asigure potrivit prescripțiilor tehnice supravegherea permanentă a instalațiilor și utilajelor, mașinilor și a celorlalte mijloace tehnice încredințate și să verifice buna funcționare a dispozitivelor de siguranță.
Dar din analiza și interpretarea corectă a acestui text prevăzut de Regulamentul Intern al unității reiese că această obligație reținută în sarcina intimatului că nu ar fi respectat-o în data de 27/28.11.2007, este una ce privește exploatarea instalațiilor, utilajelor, mașinilor și a celorlalte mijloace tehnice încredințate și nicidecum paza acestora ceea ce face ca acest text să nu devină aplicabil în speța de față, avându-se în vedere și descrierea faptei inserată în cuprinsul deciziei contestate care face referire la neîndeplinirea îndatoririlor de pază a patrimoniului secției.
Nu poate fi justificată aplicarea unei sancțiuni disciplinare fără a fi respectate condițiile prev.de art.263 al.2 muncii.
De altfel, nu se poate reține că există o abatere de la obligațiile de serviciu deoarece conform fișei postului, intimatul contestator avea obligația de a verifica periodic și nu permanent respectivul sector întrucât acesta avea de îndeplinit și alte activități corespunzătoare funcției de turnător formator.
Se mai arată că intimatul nu avea obligația de a garanta faptul că nu se va sustrage nimic din sectorul respectiv ci, doar obligația de a face verificări periodice în acel sector, iar în momentul în care ar fi sesizat nereguli trebuia să anunțe dispeceratul secției care la rândul său trebuia să ia legătura cu firma de pază a unității.
Pentru aceste motive și văzând disp.art.312 al.1 pr.civilă, Curtea urmează a respinge recursul declarat de intimata - G -, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata - -, cu sediul în G, Șos.-, jud.G, împotriva sentinței civile nr.1299/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./10.03.2009
Dact./2 ex/16.04.2009
FOND: -
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 79/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1132/2008. Curtea... → |
|---|
