Contestație decizie de sancționare. Decizia 1372/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1372
Ședința publică de la 4 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu Daniela
- -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 834/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat pentru recurentul și avocat pentru intimata SA - Sucursala B, lipsă fiind recurentul.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- procedura de citare legal îndeplinită;
- în cauză nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Avocat depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 36/04.11.2009; arată că a fost angajată în data de 03.11.2009 și solicită acordarea unui termen pentru pregătirea apărării.
Avocat arată că instanța urmează a aprecia cu privire la cererea formulată, ea fiind pentru fond.
Curtea, având în vedere că la termenul din 7 octombrie 2009 s-a admis cererea recurentului și s-a acordat un nou termen pentru angajare apărător, respinge cererea formulată de apărătorul recurentului și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru recurentul și avocat pentru intimata SA - Sucursala B, lipsă fiind recurentul.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurent, a susținut oral motivele de recurs invocate în cererea scrisă. Astfel, arată că decizia de sancționare s-a întocmit după 6 luni. Mai mult prima instanță nu a ținut cont de probele administrate, de faptul că intimata nu a suferit nici un fel de daune, că daunele au fost plătite la nivelul lor real iar constatările intimatei s-au făcut după 3 săptămâni de la producerea evenimentului, perioadă în care autoturismul a fost folosit. De observat este și faptul că prima instanță dat curs afirmațiilor făcute de intimată prin întâmpinare,care nu sunt conforme cu realitatea. Față de aceste considerente și în raport de probele administrate,solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimată, arată că în dosarele de daune mai mari de 6000 lei, recurentul avea obligația să facă verificări la service în sensul respectării soluției tehnologice dispuse; în speță, nu a fost respectată soluția tehnologică dispusă, respectiv s-a procedat la repararea pieselor și nu la înlocuirea lor,situație în care, evident, costurile sunt mai mici. Recurentul, neefectuând verificări, a încălcat atribuțiile de serviciu, nu a respectat prevederile Circularei nr. III.Mai mult, acesta nu a probe în apărarea sa, nu a dat nicio explicație în nota explicativă. Consideră că sancțiunea a fost corect aplicată, nu este tardivă având în vedere că recurentul s-a aflat în concediu medical și apoi în concediu de odihnă. Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii de la prima instanță.Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 834/D din 15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-, s-a respins excepția tardivității și contestația formulată de contestatorul - în contradictoriu cu pârâta " Asigurarea Românească "- - Sucursala B ca obiect anularea. de sancționare nr. 46/09.11.2007.
În motivarea acestei soluții s-a reținut că:
Excepția tardivității emiterii deciziei, invocată de contestator nu este incidentă în cauză și trebuie a fi respinsă întrucât, dispozițiile art.267 alin.1 din Codul Muncii, prevăd obligativitatea efectuării cercetării disciplinare prealabile pentru toate măsurile de sancționare, cu excepția avertismentului scris; dispozițiile art.50 din Codul Muncii prevăd că pe durata efectuării concediului de odihnă contractul individual de muncă este suspendat de drept, iar art.146, alin.2 din același act normativ, stabilesc care sunt situațiile în care salariatul poate fi rechemat din concediu.
Deci, având în vedere că sancționarea derivă din exercitarea raporturilor de muncă iar procedura de sancționare trebuie realizată tot în cadrul raporturilor de muncă, atâta timp cât aceste raporturi sunt suspendate, se suspendă și termenele privind aplicarea măsurilor de sancționare.
În speță contestatorul s-a aflat în concediul medical și apoi concediul de odihnă, situație recunoscută de aceasta, începând cu 06.07- până pe 3.11.2007, decizia de sancționare fiind emisă la 9.11.2007,în cadrul termenului legal stabilit de art. 268 Codul Muncii.
Art.60 din Codul Muncii, invocat de contestator, nu este incident în cauză întrucât se referă la concediere. Nici nu avea cum să reglementeze situația celorlalte sancțiuni câtă vreme acest articol se regăsește în cap. din Codul Muncii, ce reglementează situația încetării contractului individual de muncă.
Pe fond s-a reținut faptul că, contestatorul s-a aflat în service-ul ce consemnat că a înlocuit aceste piese, întocmind referatul de verificare a autoturismului, după reparație fără a observa că respectivele piese nu fuseseră înlocuite.
Neînlocuirea acestor piese a fost constatată la intimată în urma verificării mașinii din 11.06.2007, la sesizarea asiguratorului, întocmindu-se în acest sens un proces verbal ce a fost înregistrat sub nr. 6623/12.06.2007 ( fl.35).
Potrivit Circularei nr. III - 3414/23.08.2005, pentru a nu fi facturate lucrări ce nu au fost executate, inspectorii de daune au obligația să verifice dacă unitatea reparatoare a respectat soluția tehnică aleasă și dacă operațiile incluse în devizul de reparații au fost executate sau nu (fl.21).
Totodată această circulară stabilește că după efectuarea reparațiilor se va întocmi un referat de verificare a autovehiculului ce trebuie semnat atât de inspectorul de daune, cât și de asigurator.
În speță, soluția tehnică aleasă a fost înlocuirea acestor piese, service-ul nu le-a înlocuit cu toate că în devizul de reparații figurau ca înlocuite iar contestatorul, prin referatul nr. 577/28.05.2007 (fl.49) a constatat că toate lucrările din devizul de reparații au fost executate și a la plata întreaga sumă din deviz.
Astfel, prin îndeplinirea culpabilă obligațiilor de verificare a reparațiilor, fapta contestatorului produs un rezultat dăunător intimatei, constând în efectuarea unei plăți nedatorate.
Susținerile contestatorului, potrivit cărora procesul verbal nr. 6623/12.06.2007 nu îi este opozabil întrucât a fost încheiat în lipsa sa, nu a fost reținut de instanță motivat de faptul că el nu contestă situația reținută prin acest proces verbal, din contra, contestatorul a susținut, fără a face dovada că cele contestate pot fi rezultatul unui accident produs ulterior reperării, că piesele puteau fi înlocuite de asigurat cu unele second-hand sau că, constatarea înlocuirii acestor piese nu se putea face cu ochiul liber.
Pe de altă parte, contestatorul nu-i poate imputa asiguratului însușirea reperaților din referatul de verificare câtă vreme, acest referat nu a fost semnat de asigurat sau de împuternicitul acestuia.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că decizia de sancționare este temeinică și legală, iar faptele reținute s-au produs din vina contestatorului.
Având în vedere că daunele morale solicitate ca urmare a unui tratament șicanator nu au fost dovedite, instanța a respins și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, s-a declarat recurs de către contestator, înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticând hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate în condițiile art. 304 pct.7,8 și 9.pr.civ. recurentul a invocat următoarele:
- probele administrate au fost denaturate prin luarea în considerare doar a declarației martorului pârâtei, declarație luată fără depunerea jurământului, și minimalizarea forței probante a dovezilor sale; astfel, nu s-a avut în vedere că după constatarea făcută de el autoturismul nu a fost imediat verificat de către pârâtă ci a fost folosit trei săptămâni de către asigurat, că nu s-a cauzat nici un prejudiciu și nici nu s-a făcut nici o plată nedatorată.
- interpretarea dată aplicării dispozițiilor art. 50, 60, 146 alin.2 muncii excede legii.
Legal citată, intimata a fost reprezentată în instanță de către apărător care a depus întâmpinare (fl.12-15) solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat justificat de faptul că:
- martorul a rostit formula prev. de art. 193 alin.6 pr.civ. neputând depune jurământ fiind preot;
- verificarea autoturismului s-a făcut în aceeași zi în care s-a înregistrat plângerea asiguratului întocmindu-se p-v 6623/12.06.2007;
- utilizarea autoturismului de către proprietar între data reparației și cea a sesizării neregulilor nu are relevanță asupra existenței culpei sale de a nu verifica operațiunile de reparații făcute de unitatea service.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art.300, 3041, 312.pr.civ. constată caracterul său nefondat față de cele ce se vor expune:
Deși s-au indicat în cererea de recurs ca și temei al acestuia dispozițiile punctelor 7 și 8 ale art. 304.pr.civ. nici una din respectivele situații nu a fost dezvoltată și nici susținută în fața instanței, motiv pentru care nu se va da curs unei analize prin prisma celor două texte.
Referitor la celelalte argumente se constată că încadrarea lor se poate face în cazul prev.de art. 304 pct. 9.pr.civ.
Însă acest motiv nu este incident în cauză în nici una din modalitățile prevăzute de legiuitor ( lipsa temeiului legal, încălcarea ori aplicarea greșită a legii ) întrucât:
- aplicarea art. 193 alin.6 pr.civ. în legătură cu declarația martorului, a fost consemnată în încheierea din 13.05.2009, iar apărătorul recurentului nu s-a opus audierii acestuia în condițiile nedepunerii jurământului prev. de art. 193 alin.1 pr.civ.;
- toată legislația muncii se întemeiază pe principiul consensualismului, dar totodată și pe cel al bunei-credințe conform art. 8 alin.1 din Legea 53/2003 cu modif.; În temeiul acestui principiu, angajatorii nu au numai obligații, ci și drepturi ( la fel de altfel ca angajații, ale căror drepturi, trebuie arătat, că nu sunt absolute așa cum încearcă a acredita ideea recurentul ); un astfel de drept este și cel prevăzut de art. 40 alin.1 lit.e din muncii - constând în dreptul de constata săvârșirea abaterilor disciplinare, de a aplica sancțiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil și regulamentului intern. În considerarea acestui drept și pentru respectarea drepturilor recurentului contestator de a nu fi cercetat disciplinar pe perioada incapacității temporare de muncă cauzată de boală ( 6.07.2007 - 21.09.2007 ) și a concediului legal de odihnă ( 24.09.2007 - 5.11.2007 ) ce nu putea fi întrerupt decât pentru situații strict și limitativ prevăzute de lege ( în care nu se regăsește și situația cercetării prealabile ), intimata angajatoare a emis decizia nr. 46 abia la 9.11.2007;
A da curs solicitării recurentului de a se aplica sancțiunea pierderii dreptului de a mai aplica sancțiunea pentru depășirea termenului prev. de art. 268.muncii pentru emiterea deciziei de sancționare, ar echivala cu a considera ca fiind absolute drepturile angajaților ( în speță cel la concediu și la a nu fi sancționat pe durata cât contractul de muncă îi era suspendat pentru motive medicale ) și neglijabile cele ale angajatorilor; ori acest fapt contravine literei și spiritului Legii 53/2003 cu modif. motiv pentru care corect s-a înlăturat de către prima instanță.
- situația de fapt a fost corect reținută în raport nu numai de probatoriul cu înscrisuri și martori administrat, ci și de poziția procesuală a recurentului contestator care nici în acțiune - fl. 3-4 fond -, nici în precizările de la 7.03.2008 - fl. 13 -, și nici în recurs nu a contestat că într-adevăr nu a verificat dacă reparațiile efectuate la autoturismul - corespundeau sau nu în mod real cu devizul de reparație; astfel, acesta a susținut fie doar că a verificat devizul 1395/22.03.2007 pe baza declarațiilor șefului de atelier și a împuternicitului asiguratului ( fl. 14 ), fie că nu trebuia să o facă din moment ce devizul și declarația asiguratului erau legale ( vezi răspunsurile la cercetarea disciplinară - fl. 25 ); în raport de acestea în mod legal nu s-a dat relevanță răspunsului la interogatoriu de la fl. 186.
- nu prezintă relevanță dacă s-a cauzat sau nu în mod real vreun prejudiciu intimatei ori dacă s-a efectuat vreo plată nedatorată, ci posibilitatea ca aceste consecințe să survină prin nerespectarea culpabilă a obligațiilor de serviciu prev. în circulara III/2005, cunoscută acestuia ( aspect necontestat ). Aceasta întrucât sancționarea încălcării obligațiilor profesionale nu este condiționată și de producerea rezultatelor, ci de starea de pericol pe care atitudinea culpabilă a angajaților ar putea-o avea asupra activității angajatorului; ori din cauză culpa rezultă în contextul deja argumentat. Oricum în cauză s-a înregistrat și un astfel de rezultat acesta constituind un element suplimentar la individualizarea sancțiunii.
- de asemenea, nu prezintă relevanță faptul că deficiențele s-au constatat la două săptămâni de la scoaterea autoturismului din unitatea service din moment ce nu s-a susținut și nici dovedit că în acea perioadă ar fi fost efectuate intervenții de natură a schimba situația constatată prin p-v din 12.06.2007.
În acest context, constatând și că nu sunt alte motive care să fie analizate din oficiu, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 834/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că nu s-au solicita cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 nov. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
a
red.sent.- /
red.dec.rec.-/11.11.
tehnored.MD/ 4 ex/16.11.2009
com.tuturor părților
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu Daniela
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 621/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 79/2008. Curtea de... → |
|---|
