Contestație decizie de concediere. Decizia 792/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 792
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect contestație decizie de concediere privind recursul declarat de recurentul Primarul Comunei împotriva sentinței civile nr. 359 din 04.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A pentru intimatul, lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen, intimatul a depus la dosar un înscris, duplicatul acestuia fiind comunicat intimatului la data de 24.06.2009.
Avocat A depune la dosar împuternicire avocațială și note de concluzii scrise pentru intimatul.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat A solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței Tribunalului Iași. Solicită cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanța nr. 45/30.01.2009 în valoare de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 51/99/07.01.2009, a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 1621/20.11.2008 emisă de Primarul com., solicitând constatarea nulității absolute a dispoziției, reintegrarea sa în funcția deținută anterior concedierii precum și plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și a altor drepturi bănești de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că un prim motiv ce determină nulitatea absolută a dispoziției nr. 1621/20.11.2008 îl reprezintă neîndeplinirea procedurii cercetării prealabile astfel cum impun condițiile imperative ale art. 267 ale Codului Muncii.
Totodată a menționat contestatorul că nu au fost respectate prev. art. 268 alin. 2 lit. b și c din Codul muncii, în sensul că nu au fost precizate prevederile din statut, regulament intern sau contract colectiv de muncă ce au fost încălcate de salariat și nici nu au fost menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat.
A mai arătat contestatorul că, deși în realitate atacarea dispoziției emise de primar se poate realiza la Tribunalul Iași, în mod greșit acesta a consemnat că poate fi atacată la Judecătoria Răducăneni.
Un alt aspect criticat de contestator este acela că, deși dispoziția a fost emisă la 20.11.2008, a fost aplicată începând cu data de 10.11.2008.
Prin întâmpinare, Primarul com. a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată susținând că - în realitate - a fost realizată procedura cercetării prealabile, dar contestatorul încearcă să scape de sancțiunea aplicată întrucât nu poate justifica propriile sale abateri de la disciplina muncii impuse de postul pe care l-a ocupat. În final pârâtul lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Prin sentința civilă nr.359/04.03.2009, Tribunalul Iașia dispus:
A admis excepția nulității absolute a dispoziției nr. 1621/20.11.2008, invocată de către contestator.
A admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Primarul com..
A dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă.
A obligat intimatul să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajat pe bază de contract de muncă înregistrat sub nr. 61/01.03.1999 pe perioadă nedeterminată, pe postul de guard.
Prin dispoziția nr. 1621/20.11.2008 emisă de Primarul com., jud. I, a fost încetat contractul de muncă al contestatorului începând cu data de 10.11.2008, în temeiul art. 63 alin. 1 din Codul muncii și art. 71 din Legea 215/2001.
Conform art. 268 alin. 2 lit. b și c din Codul muncii, se prevede sub sancțiunea nulității absolute că în decizie se cuprind în mod obligatoriu "precizarea prevederilor din statutul personal, regulament intern sau contract colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat" cât și "motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării prealabile.
De asemenea, art. 267 alin. 1 prevede "sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură cu excepția celei prev. la art. 264 alin. 1 lit. a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Din înscrisurile depuse la dosar și chiar din conținutul dispoziției contestate, s-a reținut că nu au fost respectate prevederile art. 268 alin. 2 lit. b și c din Codul muncii, în sensul că nu au fost indicate prevederile din statut, regulament sau contract colectiv ce au fost încălcate de salariat și nici nu s-au precizat motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de acesta. Mai mult, nu s-au făcut nici un fel de mențiuni în dispoziția contestată cu privire la aspectele declarate în apărarea sa, de către contestator, din data de 07.11.2008.
De altfel, din documentația prezentată de intimată nu reiese că a fost respectată procedura cercetării prealabile prev. de art. 267 din Codul muncii.
Astfel, comisia care a făcut propunerea de desfacere a contractului de muncă s-a întrunit la data de 11.11.2008, însă nu s-a făcut dovada convocării în scris anterior a salariatului cu precizarea obiectului, datei, orei și locului întrevederii, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile potrivit prevederilor art. 267 alin. 2 din Codul muncii.
Nerespectarea acestor prevederi legale menționate anterior, atrage nulitatea absolută a dispoziției emise de Primarul com., reține instanța.
În ceea ce privește faptul că s-a menționat în dispoziție că poate fi atacată la Judecătoria Răducăneni, acest aspect nu atrage automat nulitatea acesteia ci, eventual o îndreptare către instanța legal competentă să soluționeze cauza, prin declinare de competență.
Pentru toate aceste motive instanța a admis excepția nulității absolute a disp. art. 1621/20.11.2008, a admis contestația în temeiul art. 78 din Codul muncii, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă și a obligat intimatul să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând de la data încetării contractului de muncă, respectiv 10.11.2008, și până la reintegrarea efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Primarul comunei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că, din documentația depusă, rezultă că a respectat dispozițiile legale privind efectuarea procedurii de cercetare disciplinară prealabilă, iar parcurgerea acestei proceduri rezultă chiar din nota explicativă din 07.11.2008 dată de salariat, precum și din referatul nr.1825/11.11.2008.
Ori, atât timp cât contestatorul și-a recunoscut fapta, consideră recurentul, nu se poate susține că dispoziția este nulă pentru că nu conține motivele înlăturării apărărilor acestuia.
De asemenea, neexistând nici o organizație sindicală la care să fie afiliat contestatorul ori un contract colectiv de muncă, nu se poate reține că dispoziția este nulă pentru că nu s-au indicat prevederile din contractul colectiv de muncă încălcate.
Ca urmare, solicită admiterea recursului și respingerea contestației.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 și 304 ind.1 Cod proc.civ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare în termenul procedural.
În recurs a fost depusă adresa înregistrată la Primăria comunei sub nr.1187/06.05.2009, din care rezultă că nu figurează cu aviz de pază pentru desfășurarea serviciului de pază.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
În mod legal a constatat prima instanță că dispoziția de concediere este lovită de nulitate absolută.
Astfel, deși se susține că lipsa convocării la cercetarea disciplinară - așa cum prevăd dispozițiile art.267 alin. 2 din Codul muncii - este acoperită prin nota explicativă a contestatorului din 07.11.2008, se reține că acesta a fost dată anterior dispoziției de numire a comisiei de cercetare disciplinară prealabilă nr.1616/10.11.2008.
Ori, dispozițiile art.267 alin. 2 din Codul muncii prevăd expres că salariatul va fi convocat în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabilede către persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Ca atare, nu era posibilă convocarea salariatului și efectuarea cercetării disciplinare anterior stabilirii de către angajator a persoanei împuternicite (în speță, comisia desemnată prin dispoziția nr.1616/10.11.2008).
Mai mult, cu toate că referatul întocmit de comisia disciplinară este înregistrat la 11.11.2008, iar dispoziția de concediere este emisă la 20.11.2008, încetarea contractului de muncă s-a dispus retroactiv, respectiv de la 10.11.2008, ceea ce nu este admisibil.
De asemenea, Curtea constată că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că nu au fost respectate prevederile (instituite sub sancțiunea nulității absolute) art. 268 alin. 2 lit. b și c din Codul muncii, în sensul că nu au fost indicate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv aplicabil ce au fost încălcate de salariat și nici nu s-au precizat motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de acesta în timpul cercetării disciplinare prealabile. Mai mult, nu s-au făcut nici un fel de mențiuni în dispoziția contestată cu privire la aspectele declarate de către contestator în,nota explicativă" din data de 07.11.2008.
Ori, regulile de disciplină a muncii, în cazul contestatorului, nu sunt cuprinse în art.61 din Codul muncii, la care se face referire în dispoziția contestată. Dimpotrivă, acest text face trimitere la regulile de disciplină a muncii stabilite prin contractul individual/colectiv de muncă aplicabil ori prin regulamentul intern.
Cât privește actul nou depus în recurs, acesta nu poate fi avut în vedere, deoarece încetarea contractului de muncă al contestatorului nu s-a făcut pentru necorespundere disciplinară, ci din motive disciplinare, iar potrivit art.77 din Codul muncii nu pot fi invocate în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele prevăzute în decizia de concediere.
Ca atare, constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor instituite sub sancțiunea nulității absolute de art.268 din Codul muncii, în baza art.312 Cod proc.civ. Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul comunei și va menține sentința atacată, ca fiind temeinică și legală.
În conformitate cu prevederile art.316 cu referire la art.298 și 274 Cod proc.civ. recurentul va fi obligat să plătească intimatului cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Primarul comunei împotriva sentinței civile nr.359/04.03.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
-
Red./ Tehnored. -
13.07.2009 - 2 ex
Tribunalul Iași:
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 607/2009. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 125/2010. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
