Contestație decizie de concediere. Decizia 607/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 607
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - SRL împotriva sentinței civile nr. 277 din 5.03.2009 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta - SRL și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen,
Instanța constată recursul formulat în termen.
Avocat pentru recurenta - SRL depune împuternicire avocațială la dosar și solicită acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință de conținutul dosarului deoarece azi a încheiat angajamentul cu partea.
Instanța, având în vedere că societatea recurentă a fost citată cu mențiunea de a răspunde la excepție nulității recursului, respinge cererea de acordare termen formulată de către apărătorul recurentei - SRL și lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate acestuia să ia la cunoștință de conținutul dosarului.
La a doua strigare a cauzei se prezintă intimatul, lipsă fiind reprezentantul recurentei - SRL.
Instanța pune în discuția părților excepția nulității recursului pentru nemotivare.
Intimatul arată că lasă recursul la aprecierea instanței.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr. 70/89 din data de 12.01.2009, contestatorul a solicitat constatarea nulității absolute a Deciziei de concediere nr. 28666 emisă pe data de 25 noiembrie 2008 de intimata, reîncadrarea pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere, plata drepturilor salariale restante de la data desfacerii contractului individual de muncă până la data reintegrării efective, plata actualizată a contravalorii indemnizației pentru concediul de odihnă neefectuat proporțional cu perioada lucrată, plata daunelor interese pentru repararea prejudiciului produs în cuantum de 50 lei/zi de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data plății efective, daune morale în cuantum de 400 lei și cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Motivându-și în fapt contestația, a arătat că în perioada 19.09.2008-26.11.2008 a fost angajat al intimatei, în meseria de zidar la punctul de lucru din B.
Întrucât pe data de 15.11.2008 nu a primit lichidarea pentru luna octombrie 2008, pe data de 21.11.2008 a părăsit locul de muncă, venind la V, motivat de faptul că nu avea cazarea asigurată.
Contestatorul a mai menționat că prin Decizia nr. 28666/25.11.2008, intimata i-a desfăcut contractul individual de muncă reținând în mod abuziv că s-ar face vinovat de absentare nemotivată la serviciu, invocând totodată excepția nulității absolute a acesteia, întrucât nu a fost respectată dispoziția prevăzută de art. 267 Codul muncii privind efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. La data de 29.12.2008 a primit o parte din drepturile salariale, dar nu în integralitatea lor.
În susținerea contestației a depus copii de pe seria nr. - emis de SPCLEP V, un răspuns al Inspectoratului Teritorial d e Muncă V, Decizia de desfacere a contractului individual de muncă nr.28666/25.11.2008.
În drept, și-a întemeiat contestația pe dispozițiile Codului Muncii.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
Prin sentința civilă nr. 277 din 5 martie 2009, Tribunalul Vasluia admis excepția nulității absolute a Deciziei nr.28666 din 25 noiembrie 2008 de desfacere a contractului individual de muncă nr. V-, excepție invocată de către contestator și, în consecință, a constatat nulitatea absolută a Deciziei nr.28666 de desfacere a contractului individual de muncă nr. V-, emisă pe data de 25 noiembrie 2008 de intimată.
A admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata - "" SRL.
A obligat intimata să-l reintegreze pe contestator în postul deținut anterior emiterii Deciziei nr. 28666 din 25 noiembrie 2008 și să-i plătească drepturile salariale cuvenite de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.
A obligat intimata să-i achite contestatorului drepturile salariale actualizate cuvenit pentru concediul de odihnă neefectuat proporțional cu perioada lucrată.
A respins capătul de cerere cu privire la acordarea de daune interese în sumă de 50 lei pe zi de întârziere solicitate de contestator.
A luat act de renunțarea la capetele de cerere cu privire la plata daunelor morale în cuantum de 400 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajat la societatea intimată în meseria de zidar în perioada 19.09.2008-26.11.2008, conform contractului individual de muncă v-/07.10.2008.
Întrucât locul de muncă al contestatorului era în B și deoarece intimata nu i-a achitat acestuia lichidarea pe luna octombrie 2008, contestatorul a venit la V, la domiciliul său, neavând cazarea asigurată.
Prin decizia nr. 28666/25.11.2008, i-a desfăcut contestatorului contractul individual de muncă conform art. 61 Codul muncii pentru absențe nemotivate de la locul de muncă.
În ce privește excepția invocată de contestator privind nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 28666/25.11.2008, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.
Art.267 alin.1 Codul muncii prevede, sub sancțiunea nulității absolute, că nici o măsură cu excepția celei prevăzute de art. 264 alin.1 litera a -avertisment- nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data și locul întrevederii.
Textul dă satisfacție cunoscutului principiu al dreptului la apărare. Nerespectarea lui de către angajator se sancționează cu nulitatea măsurii dispuse.
Deși i s-a acordat termen intimatei pentru a-și formula apărarea, aceasta nu a făcut dovada respectării prevederilor art. 267 Codul muncii la emiterea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al contestatorului.
În litigiile de muncă, art. 287 Codul muncii stabilește că sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Art. 76 Codul muncii prevede că acea concediere dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută, urmând să fie admisă excepția invocată de contestator și să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 28666 de desfacere a contractului individual de muncă nr. v- emisă de intimată pe data de 25.11.2008.
Restul pretențiilor solicitate de contestator vot fi admise în parte.
Întrucât instanța a constatat că în speță concedierea lui a fost ilegală, potrivit art. 78 Codul muncii, va obliga intimata să-l reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior emiterii deciziei nr.28666/25.11.2008 și să-i plătească drepturile salariale cuvenite de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă, așa cum acestea au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Art. 141 alin.4 Codul muncii prevede că: "compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă."
Textul integral al art. 141 Codul muncii statornicește mai multe reguli privind acordarea și efectuarea concediului de odihnă. Pentru a-și realiza finalitatea, concediul de odihnă trebuie efectuat, de regulă în același an pentru care se acordă.
Numai în cazurile expres prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil, concediul se acordă în anul următor, trebuind efectuat integral până la sfârșitul acestui an.
Având în vedere necesitatea refacerii forței de muncă prin intermediul concediului de odihnă, compensarea în bani a acestuia este permisă doar când contractul individual de muncă încetează înainte de efectuarea concediului.
Deoarece contractul individual de muncă al contestatorului a încetat ilegal la data de 25.11.2008, acesta neefectuându-și zilele de concediu de care ar fi beneficiat, instanța va obliga intimata să-i achite lui drepturile salariale actualizate pentru concediul de odihnă neefectuat proporțional cu perioada lucrată.
Capătul de cerere solicitat de contestator privind acordarea de daune interese în sumă de 50 lei pe zi de întârziere este neîntemeiat, urmând a fi respins.
Pretențiile solicitate de contestator reprezintă daune cominatorii, care constau într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere sau pentru o altă unitate de timp.
Daunele cominatorii nu se aplică obligațiilor având drept obiect sume de bani și nici pentru obligațiile de a da.
Faptul că intimata nu a plătit contestatorului drepturile salariale la data stabilită în contractul individual de muncă nu exclude culpa angajatorului în achitarea cu întârziere față de data scadenței a acestor drepturi, iar în virtutea art. 161 alin.4 Codul muncii putea cere obligarea la plata dobânzii legale prezumate de lege, și nu daune cominatorii care nu se aplică obligațiilor având ca obiect sume de bani.
Întrucât contestatorul a susținut la ultimul termen de judecată că nu mai insistă în soluționarea capetelor de cerere privind plata daunelor morale în cuantum de 400 lei și plata cheltuielilor de judecată, instanța va lua act de renunțarea la judecată a acestor pretenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, intimata - SRL.
În cererea de recurs se menționează că motivele de recurs vor fi depuse la primul termen.
S-a invocat din oficiu excepția nulității recursului.
Excepția este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 303 alin. 1 Cod proc. civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. 2 al aceluiași articol prevede că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
- SRL a declarat recurs la data de 1 aprilie 2009, iar sentința civilă nr. 277 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost comunicată recurentei la data de 26 martie 2009. De la această dată se calculează termenul de 10 zile, înăuntrul căruia recurenta avea obligația să depună motivele de recurs, termen care a expirat la data de 6 aprilie 2009.
Cum recurenta nu a depus motivele de recurs nici până la data de 26 mai 2009, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod proc. civilă, în condițiile în care nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică, se va constata nul recursul declarat de SRL și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de "" V împotriva sentinței civile nr. 277/05.03.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- -
Grefier,
Red.
Tehnored. /
Tribunalul Vaslui: -,
26.06.2009
2 ex.-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2325/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 792/2009. Curtea de... → |
|---|
