Contestație decizie de concediere. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie și
conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 3: Ligia Vâlcu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul Consiliul Local al Comunei de împotriva deciziei civile nr. 773/R/M din 25 iulie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru contestatorul Consiliul Local al Comunei de și intimatul
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici probe de administrat, instanța - în temeiul art. 150 Cod pr. civilă - constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra contestației în anulare.
Avocat, pentru contestator, solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și motivată, învederând că intimatul a fost angajat în funcția de consilier juridic al Consiliului Local de, printr-o hotărâre a Consiliului Local, nr. 40/2004, în baza avizelor comisiilor de specialitate.
Același post de consilier juridic a fost desființat în anul 2006, tot printr-o hotărâre a Consiliului Local, de asemenea avându-se în vedere avizele acelorași comisii de specialitate.
Consideră că s-a procedat în mod legal atât la data la care s-a dispus înființarea postului de consilier juridic cât și la data desființării acestuia.
De altfel, consideră că hotărârea prin care s-a dispus desființarea postului de consilier juridic, nu a fost atacată în termenul legal, acest act fiind în continuare în ființă, producând efecte juridice.
Consideră că instanța nu putea analiza hotărârea de consiliu local prin care s-a desființat postul, neavând competența de aoa naliza. Aceasta era de competența instanței de contencios administrativ. Cu toate acestea, cu încălcarea normelor de competență materială, instanța a apreciat, eronat, că hotărârea consiliului local este nelegală și a dispus reintegrarea pe post a intimatului de astăzi precum și plata salariului datorat până la reintegrare.
Solicită, în concluzie, admiterea contestației în anulare, anularea deciziei pronunțate în recurs și, rejudecând cauza, admiterea recursului.
Intimatul G, solicită a se respinge contestația în anulare ca nelegală și nefondată, precizând că hotărârea consiliului local la care face referire reprezentantul contestatorului a fost dată pe cale administrativă, or, în cauză era necesară emiterea unei decizii de desfacere a contractului de muncă. Acest lucru nu s-a petrecut, astfel că, instanța de recurs a pronunțat corect hotărârea, având competență materială.
Avocat, în replică, învederează faptul că atâta vreme cât postul a fost înființat prin hotărârea consiliului local, tot printr-o asemenea hotărâre putea fi și desființat.
Intimatul, în replică, consideră că în cauză nu este în discuție postul ci persoana care a fost angajată în postul respectiv, iar pentru aceasta era necesară emiterea unei decizii de desfacere a contractului de muncă, pe care însă Consiliul Local nu a emis-
CURTEA
Constată că prin cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul Consiliul Local al Comunei de, Județ B, înregistrată la Curtea de APEL BRAȘOV în 9 decembrie 2008, s-a solicitat anularea deciziei civile nr. 773/25.07.2008 a Curții de APEL BRAȘOV în sensul art. 317 alin. 1 pct. 2 și art. 318 alin. 1 Cod pr. civilă.
Se susține că instanța de recurs, prin decizia nr. 773/2008 a respins recursul declarat de recurentul pârât Consiliul Local al Comunei de în mod nelegal, cu încălcarea regulilor de competență materială a instanței. Astfel, deși contestatorul Gar enunțat la capătul de cerere privitor la anularea hotărârii de consiliu local prin care se desființase postul de consilier juridic pe care a fost angajat, instanța dispunând reintegrarea acestuia în funcția de consilier juridic, s-a pronunțat indirect și asupra legalității hotărârii consiliului local, deși acest aspect nu putea fi verificat decât pe calea contenciosului administrativ, de câtre instanța de contencios administrativ.
Totodată, contestatorul susține că instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs prin care se invocă faptul că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut.
Analizând contestația în anulare formulată, Curtea de APEL BRAȘOV constată următoarele:
Prin decizia nr. 773/25.07.2008, Curtea de APEL BRAȘOVa respins recursul formulat de Consiliul Local al Comunei de împotriva sentinței civile nr. 945/2005 a Tribunalului Brașov.
Prin această sentință, Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A admis in parte contestatia formulata de contestatorul G, in contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al Comunei de.
A obligat pe intimat sa-l reintegreze pe contestator in functia de consilier juridic, detinuta anterior desfiintarii postului sau.
A obligat pe intimat sa-i achite contestatorului toate drepturile salariale de care ar fi beneficiat acesta, incepand cu data de 31.10.2005 si pana la data reintegrarii efective, actualizate prin aplicarea dobanzii legale la data platii efective.
A respins petitul privind obligarea intimatului la plata penalitatilor de intarziere de 0, 06% pe zi, calculate la salariile restante.
A luat act de renuntarea contestatorului la petitul privind anularea Hotararii Consiliului Local al Comunei de nr.3 din data de 19.01.2006.
A obligat pe intimat sa plateasca contestatorului suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Curtea de APEL BRAȘOVa fost investită cu următoarele motive de recurs:
Recurentul consideră că în mod greșit instanța a analizat primul petit al cererii de chemare în judecată ce avea ca obiect anularea hotărârii Consiliului Local de desființare a postului de consilier juridic, deși competența materială de soluționare a unei astfel de cereri aparține instanței de contencios administrativ.
Astfel, hotărârea instanței prin care s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul avut anterior în condițiile în care s-a luat act de renunțarea la judecata primului capăt de cerere prin care se solicită anularea hotărârii Consiliului Local, este contradictorie.
Analizând recursul formulat, instanța a constatat că nu este fondat.
Sentința respectă principiul disponibilității părților în procesul civil. Astfel, reclamantul a renunțat la judecata primului capăt de cerere prin care solicită anularea hotărârii Consiliului Local prin care se dispune desființarea postului de consilier juridic deținut de reclamant, iar pârâtul nu s-a opus.
Prin urmare, orice critică privitoare la competența materială a instanței de fond cu privire la soluționarea acestui capăt de cerere este de prisos.
Este evident că renunțând la primul petit, instanța a rămas învestită cu pretențiile privind reintegrarea pe fostul loc de muncă și repunerea în situația anterioară.
Într-adevăr pentru a dispune asupra cererii de reintegrare, instanța trebuie să verifice implicit condițiile de legalitate în acre s-a operat desființarea postului, deoarece reintegrarea este consecința directă a unei desființări ilegale de post.
Considerentele instanței de fond pentru care a reținut că se impune reintegrarea reclamantului pe postul de consilier juridic sunt temeinice și legale.
Reclamantul, de bună credință, aflându-se într-o situație de incompatibilitate cu interesele Consiliului Local pe care îl reprezenta în baza contractului de muncă pentru funcția de consilier juridic, a solicitat suspendarea pe o anumită perioadă de timp a contractului de muncă.
Drept răspuns s-a adoptat măsura desființării postului său, sub pretextul că volumul de activitate nu impune existența a două posturi de consilier juridic, unul pentru Consiliul Local și unul pentru instituția Primarului.
Recurentul a considerat că nu poate fi verificată măsura dispusă prin prisma art. 95 alin 2 din Codul muncii. Susținerea nu este temeinică deoarece raportul juridic dintre părți este unul de muncă ce își are izvorul în Contractul Individual de Muncă încheiat între părți astfel încât litigiile ce apar între părți cu privire la derularea acestui contract sunt sub imperiul dispozițiilor Codului Muncii.
Din studiul considerentelor deciziei supuse prezentei căi extraordinare de atac rezultă că instanța de recurs a soluționat toate motivele de recurs chiar dacă nu le- enunțat în considerentele hotărârii, în forma și ordinea în care au fost enunțate de recurent în motivele de recurs.
Astfel, se reține că și motivul de recurs despre care în contestația în anulare se menționează că nu a fost analizat, respectiv "s-a dat mai mult decât s-a cerut", a fost analizat, reținându-se că este neîntemeiat, considerentele pentru care instanța a respins recursul fiind prezentate raportat la toate motivele de recurs care sunt indisolubil legale și vizează de fapt același motiv de recurs reglementat, expres de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, "nelegalitatea sentinței".
Prin urmare, nu se poate reține incidența art. 318 alin. 1 teza a II-a ca motiv de contestația în anulare, deoarece nu s-a săvârșit o omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate.
În ceea ce privește motivul contestației în anulare prevăzut de art. 318 alin. 1 Cod pr. civilă:"greșeala materială", instanța constată că nu poate fi reținut în cauză. Din motivarea contestației în anulare se desprinde critica deciziei nr. 773/2008 pentru aspecte ce tin de nelegalitatea ei, or acestea nu pot fi analizate în cadrul unor căi extraordinare de atac.
Noțiunea de " greșeli materiale" din conținutul normei legale invocate, art. 318 Cod procedură civilă este înțeles greșit de contestator. Acesta, de fapt, invocă o greșeală de judecată pe care pretinde că instanța de recurs ar fi săvârșit-o constând în aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 92 din Legea 19/2000 și nu o greșeală materială.
Pentru ca eroarea materială să constituie motiv de contestație în anulare, în înțelesul art. 318 Cod procedură civilă, ea trebuie să existe și să poată fi sesizată în mod concret, în dosarul în care s-a dat soluția cărei anulare se cere.
Ca urmare, eroarea trebuie să fie evidentă și săvârșită de instanță, datorită omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Greșeala materială se apreciază astfel în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii.
Acesta este sensul urmat de legiuitor la redactarea acestui motiv de contestație în anulare, care are o interpretare restrictivă față de aria sa limitată de acțiune. O altă interpretare ar crea, prin această cale extraordinară de atac, un veritabil recurs la recurs.
Cu privire la motivul contestației în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 312 pct. 2 Cod pr. civilă, instanța constată că normele e competență materială în soluționarea cererii de chemare în juecată astfel cum a fost precizată după renunțarea contestatorului la judecata petitelor privind anularea hotărârii Consiliului Local au fost respectate de instanțele anterioare care au reținut natura juridică a litigiului de față ca fiind aceea a unui litigiu de muncă dată fiind și calitatea contestatorului de personal contractual în raportul său juridic cu intimatul Consiliul Local.
Faptul că considerentele deciziei de recurs, au fost făcute trimiteri la motivul și temeiul desființării postului contestatorului nu explică o soluționare a unor pretenții privitoare la anularea hotărârii Consiliului Local care a r fi atras competența instanței de contencios administrativ.
Normele de competență materială sunt stabilite sub aspect procesual după obiectul, natura cererii, ori în speță, s-a ținut cont de aceasta respectându-se exact obiectul cererii de chemare în judecată, renunțarea contestatorului la pretențiile privind anularea hotărârii Consiliului Local și natura litigiului dedus judecății.
Prin urmare, instanța va respinge contestația în anulare formulată, ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Consiliul Local al Comunei de, jud., împotriva deciziei civile nr. 773/25.07.2008 a Curții de APEL BRAȘOV.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 8 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. - 15.01.09
Dact. - 16.01.09
2 ex.
Red. recurs - -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu, Ligia Vâlcu
| ← Conflict de muncă. Decizia 848/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 162/2009. Curtea de... → |
|---|
