Contestație decizie de concediere. Decizia 805/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 805/R/
Ședința publică din 09 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC JUEȚEAN DE URGENȚĂ B, împotriva sentinței civile nr.761/M in data de 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 8 septembrie 2008, când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 9.09.2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 761/S/ 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr- a fost admisă contestația formulată și completată de contestatoarea. în B,-,.3,. 8,. 35 în contradictoriu cu intimatul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENTĂ B prin rep. legal cu sediul în B, Calea B, nr. 22 - 27 și în consecință:
Dispoziția nr. 445/1.10.2007 emisă de intimatul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENTĂ B privind încetarea integrării clinice a contestatoarei
A constatat nulă Hotărârea nr. 17/12 emisă de intimat prin reprezentant legal privind desfacerea contractului de muncă al contestatoarei începând cu 25.10.2007
A dispus reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior emiterii actelor sus - menționate
A obligat intimatul la plata drepturilor salariale cuvenite ca urmare a reintegrării, pe toată perioada pentru care contestatoarea a fost lipsită de ele și până la reintegrarea efectivă.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că contestatoarea a fost angajată în cadrul intimatei Spitalul Clinic Județean de Urgență B la Secția de medicină internă Astra în baza dispoziției nr. 120/01.08.2000, nr. normă integrare clinică în cadrul Secției Interne Astra, unde și-a desfășurat activitatea până la data emiterii dispoziții nr. 445 înregistrată sub nr. 22232/1.10.2007.
Prin Hotărârea nr. 17/12 s-a hotărât că, începând cu data de 25.10.2007 să se desfacă contractul de muncă cu timp parțial, în baza art. 65 (1) și (2) Codul Muncii al contestatoarei.
Această decizie de concediere nu a fost comunicată niciodată contestatoarei conform Codului Muncii, ci a fost depusă la dosarul cauzei în ședința din 5.12.2007 când s-a comunicat de către instanță odată cu celelalte înscrisuri.
În ceea ce privește procesul verbal din 24.09.2007, la pct. 12, se arată "Sesizarea colectivului de medici de la secția clinică interne Astra cu privire la comportamentul dr. și a numeroaselor sesizări ale pacienților și ale altor persoane cu care a intrat în contact, văzând și noul ordin al privind noua structură organizatorică din 13.08.2007, se înțelege integrarea clinică a dr. începând cu 15.10.2007 cu un preaviz legal de 15 zile conform Codului Muncii.
Prin urmare, Hotărârea din 17/12 se constituie ca o decizie de sancționare disciplinară întrucât nu se arată dacă mai sunt și alte persoane în funcție și care trebuie să li se aplice măsura disponibilizării.
Mai mult, deși se susține că, disponibilizarea s-a datorat desființării locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a reorganizării activității s-a constatat că în procesul verbal la poziția nr. 10 s-a aprobat cererea dr. de integrare în ambulatoriul de specialitate interne.
Or, atâta timp cât, contestatoarei i se putea oferi un alt post în cadrul ambulatorului de specialitate internă, instanța nu a apreciat ca legală și temeinică susținerea intimatei și nici faptul că desființarea locului de muncă a avut o cauză reală și serioasă.
Mai mult decât atât, Hotărârea nr. 17/12 este nelegală, întrucât, nu respectă prevederile art. 73 alin. 1 din Codul Muncii, nefiind precizat faptul că, persoanele concediate în temeiul art. 65 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare și nu sunt menționate în mod expres dispozițiile obligatorii prevăzute de art. 74 din Codul Muncii.
Astfel, Hotărârea nu a fost comunicată în scris contestatoarei, nu cuprinde motivele care determină concedierea (se face doar trimitere la proces verbal și ordin fără a se indica ce cuprind) nu este menționată durata preavizului. Hotărârea nu este datată.
Conform art. 75 Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.
Pentru aceste motive în temeiul art. 76 din Codul Muncii, instanța a constatat nulă absolut Hotărârea nr. 17/12.
În ceea ce privește Decizia nr. 445/1.10.2007, prin care s-a dispus concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, instanța a constatat în cuprinsul acestuia se face din nou trimitere la Hotărârea Comitetului director din 24.09.2007 evidențiată în procesul verbal susmenționat primind retragerea integrării clinice a contestatoarei.
Verificând același proces - verbal din 24.09.2007 s-a constatat că aceasta face trimitere la sesizările formulate de persoanele, cu care a venit în contact contestatoarea, colegi și pacienți.
Analizând cuprinsul deciziei de concediere în care se face referire la Hotărârea Comitetului Director din 24.03.2007 și conținutul procesului verbal sus-menționat rezultă că altele au fost motivele ce au condus la concedierea contestatoarei și anume "sesizările primite la conducerea spitalului din partea unor medici care au solicitat "în bloc", retragerea integrării clinice a contestatoarei.
Pentru aceste sesizări contestatoarea a fost sancționată disciplinar măsura fiind contestată în instanță.
Potrivit art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Reducerea activității nu poate fi doar un pretext pentru îndepărtarea unui salariat și, în consecință, desfacerea contractului de muncă poate interveni numai dacă a fost desființat un post ocupat, de natura celui deținut de persoane în cauză.
Se remarcă ca, la propunerea Autorității de Sănătate publică B adresată Ministerul Sănătății Publice se aprobă Ordinul nr.1387/13.08.2007.
La fila 73 se regăsește noua structură aprobată pentru Astra unde, se remarcă că, față de structura anterioară și care rezultă din Ordinul -, la acest pavilion s-a desființat secția de endocrinologie, aceasta devenind un compartiment în cadrul secției trei interne.
Practic, din cele 75 de paturi ale secției interne 15 sunt alocate secției desființate de endocrinologie.
Reclamanta este medic cu specialitatea medicină legală.
În 24.09.2007, s-a aprobat integrarea clinică a unui medic cu specialitatea interne conform celor mai sus arătate.
Din cuprinsul referatului Ministerului Sănătății Publice, la fila 125 din dosar, cu privire la Astra se remarcă ca, în funcție de 1778/2006, privind aprobarea normativelor de personal, care prevăd un post de medic la 12 paturi, autoritatea de sănătate Publică Baa probat la 01.03.2007, un medic cu normă întreaga și 2 medici cu normă (integrare clinică).
Așadar, în cadrul acestui pavilion nu se aplicau normativele de personal, fiind oricum un număr mai mare de medici raportat la numărul de paturi.
Așadar, pe acest criteriu, al existenței unui număr m,ai mare de medici raportat la numărul de paturi din spital, angajatorul nu a luat nicio măsură de concediere până la apariția noului ordin cu noua structură.
În plus pentru a se încadra în prevederile 1778/2006 și normativele de personal aprobate de acesta, Ministerul Sănătății Publice prevede în referatul menționat mai sus că un medic va fi redistribuit în cadrul ambulatoriului de specialitate a spitalului, iar nicidecum că, se impune concedierea vreunui medic din spital.
De asemenea, din preambulul acestui referat al, rezultă clar ca măsurile pentru care s-a dispus această reorganizare au fost generate de necesitatea atingerii indicatorilor de performanță ai spitalului. Or, nu rezultă că a fost vinovată de desființarea secției endocrinologie prin neatingerea acestor indicatori și a slabelor rezultate financiare. Această chestiune îi vizează pe cei din cadrul secției de endocrinologie.
În consecință, s-a apreciat că dispozițiile art. 65 alin. 2 din Codul Muncii și condițiile acolo prevăzute nu se regăsesc în speță, măsura concedieri fiind vădit nelegală.
Un alt motiv de nelegalitate constă în aceea că decizia de concediere nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. d din Cadrul ca obligatorii.
Dispoziția de concediere trebuie să cuprindă lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant.
În chiar referatul Ministerului Sănătății Publice prin care se aprobă propunerea B pentru o nouă structură organizatorică se arată că, pentru a se încadra în prevederile 1778/2006 și normativele de personal aprobate de acesta, un medic va fi redistribuit în cadrul ambulatoriului de specialitate a spitalului, iar nicidecum că se impune concedierea vreunui medic din spital.
La fel, în cuprinsul dispoziției nr. 133/20.08.2007 a, prin care se comunică aprobarea structurii organizatorice a B, la art. 2 se hotărăște ca pentru personalul rezultat ca urmare a reorganizării se vor lua măsuri de redistribuire.
Cu toate aceste, deși este unitate sanitară în subordinea B aceasta nu se conformează nici acestei dispoziții și, în decizia de concediere, nu se face nicio mențiune cu privire la redistribuirea într-o altă muncă.
În privința apărărilor intimatului, cu privire la faptul că contestatoarea a fost angajată doar cu normă, având normă întreagă la Universitatea Transilvania, acesta nu era un motiv care să înlăture aplicarea art. 74 alin. 1 lit. d din Codul Muncii aceasta, cu atât mai mult cu cât, în speță, este vorba despre o integrare clinică a acesteia.
Fără integrarea clinică contestatoarea nu mai poate să își îndeplinească atribuțiile ca angajat - cadru universitar al universității Transilvania, aceasta întrucât conform art. 2 din Metodologia în baza căreia se realizează colaborarea dintre spitale și instituții de învățământ superior medical aprobată prin nr. 140/26.01.2007 se prevede că activitățile de învățământ universitar se desfășoară sub îndrumarea personalului didactic care este integrat în spital.
Fără această integrare clinică contestatoarea se găsește în situația în care nu mai poate să predea ca și cadru universitar, măsura de concediere afectându-i și celălalt loc de muncă.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 78 din Codul Muncii instanța a anulat decizia nr. 445/1.10.2007 emisă de Spitalul Clinic Județean B privind încetarea integrării clinice a contestatoarei.
A dispus reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior emiterii actelor sus arătate.
A obligat pe intimat la plata drepturilor salariale cuvenite ca urmare a reintegrării pe toată perioada pentru care contestatoarea a fost lipsită de ele și până la reintegrarea efectivă.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recursul Spitalul Clinic Județean de Urgență
În susținerea recursul se învederează că instanța de fon a interpretat greșit actul dedus judecății în ceea ce privește pierderea de către contestatoare a locului de muncă de la universitate ca urmare a retragerii integrării clinice, în practică existând cadre universitare care nu sunt integrate clinic.
Se precizează de asemenea, că hotărârea 17/12 și procesul verbal 17/24.09.2007 nu trebuiau a fi comunicate contestatoarei, retragerea integrării clinice a contestatoarei având la bază noua structură organizatorică (reducerea numărului de paturi) și nu sesizările colectivului de medici vizând conduita contestatoarei.
Integrarea unui alt medic în cadrul policlinicii la data de 24.09.2007 a fost o "pură coincidență", specializarea acestui medic fiind de strictă necesitate, arată recurentul.
Se mai precizează că integrarea clinică a unui medic este în strânsă legătură și o consecință a calității lui de cadru universitar, iar contestatoarea a fost înlocuită din activitatea universitară cu un alt medic.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 74 din Codul Muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu anumite elemente, între care și "lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant" (art. 74 lit. d din cod).
Iar conform art. 76 din același act normativ "concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută".
În speță, decizia de concediere a contestatoarei nu face nicio referire la elementele cuprinse în art. 74 lit. d din Codul Muncii și această omisiune atrage nulitatea absolută a dispoziției atacate. Ca urmare, față de acest motiv de drept invocat de contestatoare, examinat și admis de tribunal, instanța de recurs va constata că sancțiunea nulității absolute este incidentă în cauză, sentința atacată este legală, iar recursul nefondat.
Apoi, față de această sancțiune a nulității absolute, celelalte motive de recurs sunt superflue, având în vedere că actul fiind nul pentru lipsa unui element constitutiv, nu mai prezintă relevanță juridică considerentele pentru care a fost adoptat acel drept.
În consecință și față de cele ce preced, reținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul va fi respins, iar sentința atacată va fi menținută.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență B, împotriva sentinței civile nr. 761/S/11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 septembrie 2008.
Președinte, pt. - -, aflată în delegație, semnează vicepreședinte instanță | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./10.09.2008
Tehnoredact./16.09.2008/ 2 ex.
Jud. fond ,
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Daniel Marius Cosma, Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 603/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 832/2008. Curtea de... → |
|---|
