Contestație decizie de concediere. Decizia 805/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 805/
Ședința publică din 31 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimatul TEATRUL " ", cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 257/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul - contestator, domiciliat în G,-, - 2,. 26.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurentul TEATRUL " " avocat și pentru intimatul - contestator avocat ce substituie pe avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată fixat în recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentului apreciază sentința instanței de fond ca fiind nelegală. Instanța nu a făcut o apreciere corectă a probelor administrate în cauză, analizându-le în mod trunchiat. La data emiterii deciziei de concediere numitul avea calitatea de manager al teatrului. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată, acestea urmând a fi solicitate pe cale separată.
Apărătorul intimatului - contestator consideră că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. Persoana care a emis decizia de concediere nu avea calitatea de manager. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată și depune în acest sens chitanța privind plata onorariului pentru apărător.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin cererea cu nr-,înregistrată pe rolul Tribunalului Galați -secția civilă, reclamantul - a solicitat anularea deciziei nr.233/06.10.2008 emisă de pârâta Teatrul " " G, reintegrarea pe postul deținut anterior, obligarea pârâtei la restituirea tuturor drepturilor salariale care i se cuvin cu începere de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
A susținut că a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă pentru săvârșirea unei fapte de care nu se face vinovat.
La data de 09.02.2009,după ce pârâta a depus la dosar întâmpinare și actele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, reclamantul a invocat excepția nulității absolute a actului prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, cu motivarea că semnatarul acesteia nu era legal mandatat pentru a asigura managementul pârâtei Teatrul " ".A susținut că prin sentința civilă nr. 985/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bucureștis -a constatat irevocabil nulitatea contractului de management al d-ului. În lipsa unui mandat valabil decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă este emisă de o persoană care nu poate justifica calitatea de reprezentant al pârâtei.
Probele invocate: acte
de drept- art.263 și urm..
Poziția pârâtei:
A solicitat respingerea acțiunii.
Cu privire la excepția de nulitate a precizat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 985/19.03.2008 irevocabilă prin respingerea recursului, pronunțată de Tribunalul București, instanța de contencios administrativ s-a pronunțat asupra legalității contractului de management nr.38090/2006 privind pe dl.. Dar față de succesiunea actelor normative aplicabile în cauză și față de prevederile art. 30 din Legea 504/2004, contractul de management producea efecte până la data de 29.12.2009.În condițiile în care decizia contestată a fost emisă la data de 06.10.2008, perioadă în care contractul de management era în derulare, consideră că excepția invocată este nefondată. A solicitat să se dea eficiență teoriei funcționarului aparent.
Probele solicitate în apărare de pârâtă: acte
Temeiul de drept invocat de pârâtă: art. 30 din Legea nr. 504/2004, nr.OG 26/2005, nr.OUG 189/2008.
Prin Sentința Civilă nr. 257/11.02.2009 Tribunalul Galația admis excepția nulității absolute invocată de contestatorul -.
A constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 233 din 06.10.2008 emisă de intimata Teatrul " "
A dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate și reintegrarea contestatorului pe locul de muncă avut anterior emiterii deciziei contestate.
A obligat-o pe intimata să plătească contestatorului drepturile salariale cuvenite pe perioada 06.10.2008 și până la reintegrarea efectivă, actualizate la rata inflației cu începere de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la plata efectivă și suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivare instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 233/06.10.2008, în baza contractului de management nr. 38090/27.04.2006, pârâta Teatrul " " prin directorul general a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantului.
Problema legalității și valabilității contractului de management nr.38090/27.04.2006 a fost analizată cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr.985/2008 pronunțată de Tribunalul București,irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia civilă nr. 2623/24.11.2008 a Curții de Apel București - secția a VIII.
Prin hotărârile menționate s-au decis următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului Local G cu nr. 140/17.05.2001 d-nul a fost numit manager al " "pe o durată neterminată. Potrivit art.30 din Legea 504/2004 acest contract de management s-a transformat în contract pe durată determinată de la data de 29.12.2004 până la data de 29.12.2009,iar performanțele manageriale urmau a fi evaluate conform Normelor Metodologice elaborate de Ministerul Culturii la data de 03.02.2006. Între timp procedura de numire și menținere în funcție de director a unei instituții culturale s-a modificat prin OG.26/2005. Potrivit art. 10 alin. 3 și 4 din Ordonanța amintită în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Ordonanței 26/2005 directorul teatrului avea obligația de a prezenta un contract de management în vederea încheierii contractului de management. Acest termen a expirat la data de 22.01.2006.
Pentru îndeplinirea acestei obligații s-a întocmit contractul de management nr. 38090/27.04.2006 (f 55-58),prelungit prin dispoziția nr.2769/04.05.2006 emisă de Primăria
Dispoziția nr. 2769/2006 a fost anulată irevocabil prin sentințele mai sus menționate pe motive de nelegalitate și inoportunitate.
Susținerea că acest contract de management continuă să producă efecte în temeiul art.30 din Legea 504/2004, până la 29.12.2009 nu poate fi primită deoarece în acest domeniu legiuitorul, prin OG.26/2005, a înțeles să insereze o prevedere derogatorie de la art.30 din Legea menționată și să condiționeze ocuparea postului de manager de îndeplinirea anumitor condiții, cu anumite excepții în care d-nul nu este inclus astfel cum prev. la art. 10 alin.2 din OG.26/2005 în varianta inițială și cum s-a decis în mod irevocabil.
Față de aceste considerente,Tribunalul constată că cel puțin cu începere de la data pronunțării sentinței civile nr.985/19.03.2008 de către Tribunalul Bucureștid -nul nu mai avea calitatea de manager al pârâtei și în cunoștință de cauză și efecte nu mai poate invoca teoria funcționarului aparent după data de 19.03.2008.
Concluzionând decizia de concediere din data de 06.10.2008,este emisă în numele " " de o persoană care nu justifică calitatea de reprezentant,iar măsura luată nu poate antrena valabil angajatorul.
Potrivit art. 35 din Decretul-Lege 31/1954 persoana juridică își exercită drepturile și obligațiile prin organele sale. Actele juridice făcute de organele persoanei juridice,în limitele conferite de lege, sunt actele persoanei juridice însăși.
În cauză aceste condiții nu au fost îndeplinite la momentul emiterii deciziei de concediere.
Ca urmare decizia contestată în cauză este lovită de nulitate.
În temeiul disp. art. 78 alin. 2 Codul muncii, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate și reintegrarea contestatorului pe locul de muncă avut anterior emiterii deciziei.
În temeiul disp. art. 78 alin. 1 Codul muncii, a fost obligată intimata să plătească contestatorului drepturile salariale cuvenite pe perioada 6.10.2008, până la reintegrarea efectivă, actualizate cu rata inflației cu începere de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la plata efectivă.
În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligat intimatul să achite contestatorului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimatul, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivare a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr civilă, este motivată sumar și confuz, este lipsită de orice fundament juridic, iar instanța nu a făcut o corectă apreciere a probelor.
Se arată că prin sentința civilă nr. 985/19.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a - Contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 24758/3/CA/2007, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2623/24.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția A VIII- a - contencios administrativ și fiscal - s-a dispus anularea dispoziției nr. 2769/4.05.2006, emisă de Primăria Municipiului G, dar nu a fost anulat și contractul de management nr. 38090/2006 al d-lui, ca urmare acesta avea calitatea de manager, deci și prerogativa disciplinară.
Consideră că atât timp cât actul subsecvent nu a fost anulat de către instanță, acesta își produce efectele.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar, prezent în instanță, prin apărător, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Galați este legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În mod greșit a reținut instanța de fond că la data emiterii deciziei de concediere a contestatorului, dl. nu mai avea calitatea de manager al " ".
Astfel, acesta a fost numit în funcția de director al teatrului prin HCL nr. 140/17.05.2001.
Ulterior acestei date, legislația referitoare la conducerea instituțiilor publice de spectacole și concerte a fost în mod repetat schimbată, procedurile referitoare la numirea în funcție a managerului cunoscând modificări la fiecare apariție a unei legi noi.
Deși prin Legea 504/29.12.2004 se face referire la încheierea unui contract de management, modelul cadrul al contractului este stabilit abia prin HG 87/2006, ulterior datei la care apăruse Ordonanța Guvernului nr. 26/2005, care aducea noi modificări a procedurii de încheiere a contractului de management.
Ca urmare, primul contract de management referitor la conducerea " " s-a încheiat în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 26/2005 la data de 27.04.2006, între dl. - manager și Primăria Mun.
Este vorba de contractul de management nr. 38090/27.04.2006, care avea ca durată 5 ani, începând cu data de 01.05.2006 și până la 01.05.2011.
Ulterior încheierii acestui contract, la data de 04.05.2006 Primarul mun. G emite Dispoziția nr. 2769, prin care decide prelungirea contractului de management al d-lui pentru perioada 01.05.2006-01.05.2011, dispoziție care a fost anulată, așa cum a reținut și instanța de fond, prin sentința civilă nr. 985/19.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a - Contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 24758/3/CA/2007, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2623/24.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția A VIII- a - contencios administrativ și fiscal.
Curtea constată că anularea acestei dispoziții nu produce nici un efect asupra valabilității contractului de management nr. 38090/27.04.2006, întrucât contractul nu este un act subsecvent emiterii dispoziției, ci este anterior acesteia.
De altfel, este și ilogică dispoziția primăriei de "prelungire" a contractului de management, atât timp cât acesta fusese pentru prima încheiat cu câteva zile în urmă și avea o durată de valabilitate de 5 ani.
În consecință, curtea constată că la momentul emiterii deciziei de concediere nr. 233/6.10.2008 în sarcina contestatorului, de către dl., acesta avea calitatea de manager, întrucât contractul de management nr. 38090/27.04.2006, era în vigoare. Ca urmare, excepția nulității absolute a Deciziei nr. 233/6.10.2008 datorată acestui aspect este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, urmând a fi analizat fondul contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul TEATRUL " ", cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 257/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr. 257/11.02.2009 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 31 August 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /29.09.2009
:DC/2 ex/30.09.2009
Fond: //
Asistenți judiciari:/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 81/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 824/2008. Curtea... → |
|---|
