Contestație decizie de concediere. Decizia 811/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 811/2008
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.1214/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic pentru intimatul pârât SERV (succesor universal al ) lipsă fiind contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatul pârât SERV
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentanta intimatul pârât SERV solicită pe cale de excepție respingerea contestației ca tardiv introdusă și pe fondul cauzei, respingerea contestației ca nefondată pentru motivele formulate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată reprezentând transportul la instanță, justificate cu Nota de cheltuieli depusă.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr-, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta Regia Autonomă a Ps olicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se dispună anularea deciziei nr.60/7.03.2007 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, în temeiul art.61 lit. a din Codul muncii;
- să se dispună reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior luării acestei măsuri;
- să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului, începând cu data concedierii sale și până la reintegrarea efectivă pe post;
- să fie obligată pârâta la plata daunelor morale în cuantum de 300.000 RON.
În motivarea acțiunii sale, a susținut că desfacerea contractului său individual de muncă este abuzivă deoarece a avut la bază motive josnice, nelegale și netemeinice. A mai arătat că refuzul său de a îndeplini o dispoziție a conducerii unității a fost justificat de faptul că ordinul a fost abuziv și nu a avut în vedere specializarea reclamantului care este doctor în inginerie electrică.
Reclamantul nu și-a motivat în drept acțiunea.
Prin întâmpinarea depusă, conform art.115 proc.civ. pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată față de împrejurarea că fapta reclamantului de a refuza îndeplinirea unei dispoziții a conducerii unității, constând în delegarea sa pe o perioadă de 60 de zile la un obiectiv de investiții, reprezintă a abatere gravă, care justifică pe deplin aplicarea acestei sancțiuni severe.
A mai arătat că anterior concedierii reclamantului, acesta a mai fost sancționat disciplinar, astfel că angajatorul a respectat dispozițiile art.266 din Codul muncii referitor la criteriile de stabilire a sancțiunii.
Prin sentința civilă nr.727/LM/10.07.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta P și pe cale de consecință:
- s-a dispus anularea decizie de concediere nr.64/7.03.2007 emisă de pârâtă și reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior luării acestei măsuri;
- pârâta a fost obligată să plătească reclamantului despăgubiri echivalente cu drepturile salariale cuvenite pe perioada 8.03.2007 și până la reintegrarea efectivă pe post;
- s-au respins celelalte pretenții ale reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că prin dispoziția nr.52/19.02.2007 semnată de directorul regiei s-a dispus delegarea contestatorului, inginer în cadrul Serviciului Investiții Dezvoltare, începând cu 21.02.2007 pe o perioadă de 60 de zile, la de Pești, în vederea urmăririi executării lucrărilor de construcții la obiectivul de investiții " unui generator electric pe conducta de aducțiune baraj - stația de tratare a de Pești".
S-a mai reținut că reclamantul a refuzat delegarea sa pe motiv că la acel obiectiv ne se desfășoară nici o activitate și că deplasarea sa la o lucrare care stagnează nu-și are rostul.
Întrucât acesta a persistat în refuzul său conducerea unității a dispus concedierea reclamantului, în conformitate cu art.61 lit. a din Codul muncii, pe considerentul că acest refuz este nejustificat și că atitudinea reclamantului constituie o abatere gravă de natură a atrage după sine o asemenea sancțiune.
Această măsură disciplinară a fost calificată de instanța de fond ca fiind nelegală deoarece chiar dacă reclamantul avea ca sarcină de serviciu urmărirea lucrărilor de investiții, fiind specializat în domeniul electronic, atribuția de serviciu trebuia privită în corelare cu calificarea profesională a acestuia.
În plus, s-a mai reținut că în perioada cuprinsă între data comunicării dispoziției de delegare și data emiterii deciziei de concediere reclamantul s-a prezentat la locul de muncă executând diferite lucrări curente și că în aceste condiții conducerea unității avea obligația de a analiza în mod obiectiv motivele invocate de acesta în ce privește executarea dispoziției de delegare și nu să declanșeze procedura cercetării disciplinare.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că decizia de concediere a reclamantului este nelegală astfel că în temeiul art.76 -78 din Codul munciia dispus anularea sancțiunii disciplinare cu toate consecințele care decurg din aceasta.
Capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata daunelor morale a fost respins ca nefondat, în temeiul art.269 Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, atât reclamantul - cât și pârâta P, ambii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor sale de recurs, reclamantul a criticat soluția instanței de fond doar sub aspectul respingerii cererii sale de acordare a daunelor morale.
În acest context, a arătat că soluția primei instanțe referitoare la neacordarea daunelor morale solicitate este greșită iar motivarea superficială și deoarece atât jurisprudența internă cât și cea internațională au statuat că patronul poate fi obligat la daune morale în favoarea salariaților atunci când încalcă drepturile acestora.
Ori, din moment ce instanța a reținut nelegalitatea concedierii sale, se impunea ca cei care au dispus această măsură abuzivă și care au adus atingere onoarei, reputației și demnității reclamantului să răspundă și să fie obligați la daune morale. A mai arătat că este singura persoană din cadrul regiei care este licențiat în electronică și telecomunicații, cu doctorat în inginerie electrică și că are o experiență profesională de peste 27 de ani.
În drept, a invocat art.998 Cod civil.
În recursul său, pârâta Pas olicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, cu motivarea că măsura disciplinară dispusă împotriva reclamantului a fost pe deplin justificată.
Astfel, a arătat că din actele și lucrările dosarului, respectiv din contractul de execuție, graficul de eșalonare a lucrărilor și actul adițional la contractul de execuție lucrări, rezultă că la data delegării reclamantului lucrările la obiectiv erau în vigoare și că din cauza refuzului reclamantului, unitatea a fost nevoită să delege o altă persoană care să se ocupe de obiectiv.
De asemenea, a mai susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că angajatorul a dat dovadă de rea credință la emiterea dispoziției de delegare câtă vreme din cauza refuzului nejustificat la reclamantului și a necesității de a urmări lucrările care se desfășurau la obiectiv, angajatorul a fost obligat să numească un alt salariat.
Referitor la criteriile de stabilire a sancțiunii, prevăzute de art.266 din Codul muncii, recurenta pârâtă a învederat că la aplicarea ei a avut în vedere pe lângă împrejurări și gradul de vinovăție, comportarea generală, la locul de muncă, a reclamantului precum și sancțiunile disciplinare aplicate acestuia anterior.
Prin decizia civilă nr.1214/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-, s-a admis recursul formulat de pârâta Regia Autonomă a Pî mpotriva sentinței civile nr.727/LM/2007 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Hunedoara și în consecință s-a modificat hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii în conflict de drepturi formulată de reclamantul - împotriva pârâtei
Totodată, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul - împotriva aceleiași hotărâri.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că în mai multe rânduri reclamantului i s-a schimbat locul de muncă, necontestând aceste măsuri, astfel că trebuia să îndeplinească atribuțiile de serviciu ce-i reveneau, fiind fără relevanță faptul că a refuzat să semneze fișa postului.
În aplicarea dispozițiilor art.39 alin.2 Codul muncii, reclamantul era obligat să ducă la îndeplinire dispoziția nr.52/19.02.2007 prin care s-a dispus delegarea sa la de Pești pentru unui generator electric pe conducta de aducțiune baraj - stația de tratare a de Pești.
Refuzul să a fost apreciat ca nejustificat în condițiile în care a acceptat numirea în noul loc de muncă și drept urmare a fost necesară numirea unui alt inginer care să se ocupe de acest obiectiv.
În drept s-au reținut dispozițiile art.304 pct.9, 312 alin.1 și 2 Cod pr.civilă și art.81 alin.1 din Legea nr.168/1999.
Împotriva acestei dispoziții, contestatorul - a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea ei, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri în acord cu dispozițiile art.318 Cod pr.civilă, având în vedere că decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale.
În expunerea de motive arată în esență că instanța a interpretat greșit unele documente.
Astfel arată că dispoziția nr.24443/19.06.2006 nu există sau dacă există, ea este un fals.
Cu fișa postului din 4.01.2006 a fost de acord, semnând-o, însă cu cea din 4.12.2006 nu a fost de acord, sens în care a refuzat să o semneze.
Susține apoi că nu avea pregătirea minimă de specialitate necesară urmăririi în execuție a lucrărilor de construcții la care a fost delegat prin dispoziția nr.50/19.02.2007; acest lucrări nu erau responsabilitatea P, beneficiarul lucrării nu și-a delegat nicio persoană care să urmărească lucrările, contractul nr.2092/5.04.2006 de derulare a lucrărilor de construcții era expirat din 30.09.2006, iar contestatorul mai susține că nu a primit niciun document oficial în baza căruia să poată efectua urmărirea lucrărilor.
Aceste documente, se arată, nici nu aveau cum să fie primite câtă vreme nu era parte în contractul de execuție.
. faptul că a mai fost delegat la acest obiectiv în lunile decembrie 2006 - ianuarie 2007 însă inutil întrucât constructorul nu s-a prezentat la lucrare.
Deci, în mod greșit, instanța a reținut că lucrările contractului erau în derulare.
Intimata Serv a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea contestației ca tardiv introdusă, iar pe fondul cauzei, respingerea contestației ca nefondată.
În drept invocă dispozițiile art.319, 115-118 Cod pr.civilă.
Potrivit art.137 Cod pr.civilă:
"Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii."
Din această perspectivă, Curtea va analiza mai întâi excepția tardivității contestației în anulare invocată de intimată, prin prisma prevederilor art.319 Cod pr.civilă care statuează că împotriva hotărârilor care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Având în vedere că prin sentința civilă nr.727/LM/2007 a Tribunalului Hunedoaras -a admis în parte acțiunea reclamantului -, cu consecința anulării dispoziției nr.64/2007 și obligarea pârâtei la despăgubiri, iar în recurs, prin decizia nr.1214/2007, această hotărâre a fost radical modificată, se apreciază că această din urmă decizie este susceptibilă de executare în maniera în care s-ar putea vorbi de o eventuală întoarcere a executării.
Ca urmare, termenul de 15 zile prevăzut de art.319 Cod pr.civilă nu este aplicabil speței, iar de la data pronunțării deciziei atacate (5.11.2007) și până la promovarea prezentei cereri (24.06.2008) nu a trecut 1 an.
Așadar, excepția tardivității introducerii contestației în anulare va fi respinsă.
Și pe fond, cererea de față se privește a fi neîntemeiată.
Potrivit art.318 teza I Cod pr.civilă "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale".
In lumina acestui text legal, admisibilitatea contestației în anulare specială are în vedere dezlegarea dată recursului prin săvârșirea unei greșeli materiale în legătură cu aspectele formule ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Este deci vorba despre acea greșeală pe care o omite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Sunt greșeli materiale în sensul legii, de exemplu, respingerea unui recurs ca tardiv, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus în termen sau anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru etc.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, așa cum invocă contestatorul prin cererea de față.
Ceea ce prezintă contestatorul în motivare sunt eventuale greșeli de judecată, de apreciere a probelor și nu greșeli de fapt în sensul amintit mai sus. Legea, în acest context, nu dă posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, întrucât ar deschide calea unui veritabil recurs la recurs, adică ar provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce este inadmisibil.
Ca urmare, prezenta contestația în anulare se privește a fi neîntemeiată și astfel va fi respinsă în consecință.
Ca o consecință a respingerii contestației, în temeiul art.274 Cod pr.civilă, Curtea va obliga contestatorul la plata către intimata Serv Pas umei de 150 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea transportului la instanță a reprezentantului unității (17-18).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.1214/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Obligă contestatorul să plătească intimatei Serv P suma de 150 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /2ex.
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Conflict de muncă. Decizia 2771/2008. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
