Contestație decizie de concediere. Decizia 826/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 7072/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 826R
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - A
GREFIER -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea - - împotriva deciziei civile nr.6357/R din data de 09.11.2009, pronunțate de Curtea de Apel București Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 4797/2009), în contradictoriu cu intimata, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatoarea - - prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.-/11.01.2010 aflată la fila 18 dosar, intimata, prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.-/10.01.2010 aflată la fila 17 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 26.01.2010 s-a atașat dosarul de recurs nr- (număr în format vechi 4797/2009) al Curții de Apel București Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea/combaterea contestației în anulare.
Contestatoarea - -, prin avocat, solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei civile nr.6357/R din data de 09.11.2009, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 4797/2009), arătând că, comunicarea hotărârii instanței de fond nu s-a făcut și la domiciliul procesual ales, respectiv la sediul societății civile de avocați, care a fost mandatată să reprezinte societatea în instanță, astfel că procedura de comunicare nu a fost îndeplinită, iar termenul în care această hotărârea putea fi atacată, nu a început să curgă. Astfel că, instanța de recurs, dintr-o eroare materială a reținut că încheierea atacată fusese legal comunicată. Cu cheltuieli de judecată.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea contestației în anulare, decizia pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale este temeinică și legală. Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin decizia civilă nr.6357/R/9.11.2009, Curtea de Apel București Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca tardiv recursul formulat de recurenta-intimată - - împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 13.02.2009 de către Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimata-contestatoare; a obligat recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 1000 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut ca, prin contestația înregistrată la data de 22.12.2008 pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, contestatoarea a formulat în contradictoriu cu intimata - - contestație împotriva deciziei de concediere nr.1403/20.11.2008.
În ședința publică din data de 13.02.2009, contestatoarea, prin declarația verbală dată în fața instanței a renunțat la judecată, astfel că instanța a luat act de manifestarea de voință a contestatoarei și făcând aplicarea art.246 al. 1 Cod procedură civilă, a luat act de renunțarea la judecată. În temeiul art.274 alin.3 Cod procedură civilă, a redus onorariul avocatului pârâtei considerat prea mare față de munca îndeplinită de avocat și față de dispozițiile art.246 alin.3 Cod procedură civilă, întrucât renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, la cererea pârâtei a obligat pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată,în cuantum redus de 1000 lei.
Împotriva acestei încheieri de ședință pronunțată în data de 13.02.2009, a formulat recurs motivat recurenta-intimată - -, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie: nelegalitatea măsurii dispuse de instanță în sensul diminuării onorariului avocatului; in considerentele hotărârii mu se regăsește motivarea soluției de admitere a capătului de cerere accesoriu privind cheltuielile de judecată; instanța a încălcat principiul egalității armelor și principiul organizării justiției pe sistemul dublului grad de jurisdicție, instanța a nesocotit principiul oralității consacrat de art.127 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata-contestatoare a solicitat admiterea excepției tardivității declarării recursului și în subsidiar respingerea recursului declarat de recurenta-intimată, menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. astfel cum s-a reținut și în practicaua deciziei.
Examinând actele și lucrările dosarului sub aspectul tardivității declarării recursului, Curtea a constatat că la termenul de judecată din 9.11.2009 a invocat din oficiu excepția de tardivitate a declarării recursului, astfel cum s-a reținut și în practicaua deciziei și reține următoarele:
Astfel, Curtea a constatat că recursul este declarat împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 13.02.2009, hotărâre care a fost comunicată recurentei la data de 27.02.2009, situație ce rezultă din dovada de comunicare a încheierii de ședință aflată la fila 13 din dosarul de fond.
Cum recursul a fost declarat la data de 30.06.2009 conform înregistrării de la Tribunal (fila 2 dosar recurs) a fost depășit termenul de 10 zile, calculat conform art. 101 din Codul d e procedură civilă.
Potrivit articolului 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Având în vedere data comunicării hotărârii instanței de fond și data declarării recursului, precum și dispozițiile art. 101 alin.1 din Codul d e procedură civilă, constatăm că a fost depășit termenul de 10 zile prevăzut, în mod imperativ, de lege.
Sancțiunea nerespectării acestui termen este decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac, conform art.103 Cod procedură civilă, care prevede că: "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei", în speță neexistând vreo dispoziție legală contrară, iar recurenta nefăcând dovada vreunei împrejurări mai presus de voința sa.
Contestatoarea - - a formulat în temeiul art. 318 din Codul d e procedură civilă, contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.6357/R/9.11.2009, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 4797/2009), în contradictoriu cu intimata, pentru următoarele motive:
Hotărârea instanței de recurs este urmarea unei greșeli materiale, care a condus la o impardonabilă eroare judiciară.
În conformitate cu dispozițiile art. 266 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, hotărârea se comunică părților atunci când acestea pot exercita împotriva ei căile ordinare de atac, iar art. 93 din același act normativ impune citarea și comunicarea tuturor actelor de procedură și la domiciliul/sediul ales al părții.
Prin întâmpinarea depusă de subscrisa și aflată la dosarul cauzei, contestatoarea arata ca și-a ales sediul în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la sediul societății civile de avocați care a fost mandatată legal să o reprezinte în fața instanței de judecată.
Prin urmare, câtă vreme comunicarea hotărârii de judecată nu s-a făcut și la acest din urmă sediu, procedura de comunicare nu a fost în mod legal îndeplinită.
Pe cale de consecință, termenul în care putea fi declarată calea de atac împotriva sentinței nelegal comunicate, care, potrivit art. 80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă este de 10 zile de la data comunicării hotărârii, nu a început să curgă.
De aceea, instanța de control judiciar nu a analizat în mod judicios ansamblul probator aflat la dosarul cauzei, fără a observa faptul că încheierea atacată cu recurs nu fusese comunicată si la sediul ales.
De altfel, susținerile referitoare la acest aspect, al declarării recursului în termen legal, au fost cuprinse în motivele de recurs. Instanța de control judiciar nu s-a aplecat însă asupra acestora, nefăcând nicio referire, în cuprinsul deciziei pronunțate de aceasta, la considerentele care au condus la neprimirea acestora.
În concluzie, dintr-o eroare materială instanța de recurs a reținut că încheierea atacată fusese legal comunicată, omițând să verifice dacă părțile aveau domicilii/sedii alese, precum și dacă se îndeplinise, în mod legal, procedura de comunicare la acestea din urmă.
Interpretând dispozițiile procesuale civile în ansamblu și în spiritul edictării acestora de către legiuitor, o soluție contrară nu poate fi admisă.
O dovadă în acest sens este și norma prescrisă de art. 69 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, care conferă posibilitatea avocatului care a asistat partea la judecarea pricinii în fond de a declara calea de atac împotriva hotărârii chiar în baza aceluiași mandat, nefiind necesară încheierea unui nou contract de asistență juridică.
Or, această posibilitate ar fi iluzorie în situația în care comunicarea hotărârii nu s-ar face și la sediul ales, respectiv la sediul formei de exercitare a profesiei de avocat.
Dintr-o eroare materială, instanța de recurs a stabilit tardivitatea recursului pe baza unei comunicări viciat, eroarea materială este esențială, în sensul că aceasta a condus la pronunțarea deciziei atacate prin prezenta; deși susținute și în fața instanței de recurs, aceasta nu s-a pronunțat asupra motivelor dezvoltate prin contestația in anulare.
Se solicita desființarea deciziei civile nr. 6357R, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a -a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în data de 09.11.2009, să se constate că recursul împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul București Secția a -a in ședința publica din 13.02.2009 a fost declarat în termen și să se dispună rejudecarea acestei faze procesuale.
Examinând contestația în anulare, dedusă judecății, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată, urmând aor espinge ca tare, pentru considerentele ce urmează:
In baza rt. 317 din Codul d e procedura civila, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație in anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a parții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinita potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost data de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publica privitoare la competenta. Cu toate acestea, contestația poate fi primita pentru motivele mai sus-arătate, in cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificări de fapt sau daca recursul a fost respins fara ca el sa fi fost judecat in fond.
In temeiul art. 318 din Codul d e procedura civila, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai in parte, a omis din greșeala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
In sensul textului citat, greșeala materiala înseamnă greșeala de ordin procedural, de o asemenea gravitate incat a avut drept consecința darea unei slutii greșite. Trebuie sa fie vorba de acea greșeala pe care o comite instanța, confundând date materiale si care determina soluția pronunțata.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației in anulare sunt greșeli de fapt, iar nu greșeli de judecata, adică de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
În cauza, contestatoare invoca tocmai greșeli de judecata, iar nu greșeli materiale.
Faptul ca instanța de recurs a constatat că recursul este declarat la data de 30.06.2009 conform înregistrării de la Tribunal (fila 2 dosar recurs) si a fost depășit termenul de 10 zile, calculat conform art. 101 din Codul d e procedură civilă poate fi o eroare de judecata, iar nu una materiala, câta vreme s-a considerat ca procedura de comunicare a sentinței primei instanțe nu a fost în mod legal îndeplinită.
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 320 din Codul d e procedura civilă, va respinge contestația în anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarea-recurentă - - împotriva deciziei civile nr.6357/R/9.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
15.03.2010
Jud.:
Jud.fond:
Președinte:Daniela Georgeta EnacheJudecători:Daniela Georgeta Enache, Nadia Raluca Ilie
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 7414/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 165/2010. Curtea de... → |
|---|
