Contestație decizie de concediere. Decizia 7414/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5544/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7414R
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 3: Dragoș A -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de către recurenta, împotriva sentinței civile nr.4700 din data de 01.06.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Compania Națională "Poșta Română" - Direcția Regională de Poștă,având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta personal, legitimată în fața instanței, intimata COMPANIA NAȚIONALĂ " POȘTA ROMÂNĂ " - DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ B, prin consilier juridic, ce depune împuternicire de reprezentare juridică nr.220/SD/13278 din 11.12.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 18.09.2009, de către recurenta, motivele de recurs, ce au fost comunicate și intimatei la data de 06.11.2009. De asemenea, la data de 09.12.2009, intimata COMPANIA NAȚIONALĂ " POȘTA ROMÂNĂ " - DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ B, a depus la dosar, întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea comunică recurentei, un exemplar al întâmpinării.
Recurenta solicită acordarea unui termen pentru lipsă de apărare.
Curtea deliberând, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare pentru lipsă de apărare și din oficiu, invocă și pune în discuția părților excepția nulității recursului, dat fiind data depunerii motivelor de recurs, peste termenul legal.
Recurenta, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocată.
Intimata COMPANIA NAȚIONALĂ " POȘTA ROMÂNĂ " - DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ B, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției nulității recursului, pentru nemotivarea acestuia în termenul legal.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4700 din data de 01.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Compania Națională "Poșta Română" - Direcția Regională de Poștă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în baza contractului individual de muncă nr.220/CD/9977/31.07.2008 între părți s-au născut raporturi de muncă, reclamanta ocupând funcția de oficiant.
S-a constatat că la data de 22.12.2008, pârâta a emis decizia nr.35 prin care a dispus încetarea prin concediere pentru motive care țin de persoana salariatului a contractului individual de muncă al reclamantei în baza art.61 alin.1 lit.a, art.63 și 267 din Codul muncii, în urma cercetării disciplinare prealabile ajungându-se la concluzia ca salariata a săvârșit în perioada 17.09.2008 - 08.11.2008 mai multe abateri disciplinare, respectiv la data de 17.09.2008 a eliberat recomandata - avizată adresa Mobil Natura reprezentantului unității după care a primit-o de la acesta desfăcută, a anulat datele de predare și a păstrat-o până la expirarea termenului de păstrare când a fost observată de către oficiantul superior, la data de 22.10.2008 a refuzat să caute o scrisoare recomandată deoarece clientul a prezentat aviz sau reaviz și a pus la dispoziția acestuia lista actelor F8 pentru a-și caută trimiterea, iar in perioada 03.11. -08.11.2008 a lipsit nemotivat de la serviciu.
S-a considerat că obligațiile de serviciu ale reclamantei sunt cuprinse atât în contractul individual de muncă, în fișa postului și în regulamentul intern, iar despre acestea a avut cunoștință, semnând în acest sens fiecare înscris în parte.
S-a menționat că, în cadrul cercetării disciplinare prealabile, reclamanta a răspuns în cuprinsul notei explicative că își cunoștea atribuțiile de serviciu însă paradoxal, întrebată fiind despre abaterile disciplinare cercetate, ea a afirmat că nu știa că nu are voie să primească înapoi o scrisoare desfăcută, arătând că ar fi avut nevoie ca o colegă de serviciu să-i reamintească atribuțiile ce îi revin pentru că ea le-a priceput mai greu. Le-a mai comunicat persoanelor ce au compus comisia de cercetare că i-a fost greu să se adapteze, aceasta fiind o scuză pentru neregulile depistate în activitatea sa.
De asemenea, lipsa de la serviciu în perioada menționată în decizie nu a fost justificată de către salariata, adeverința medicală nefiind suficientă pentru a produce efectul suspendării de drept a contractului individual de muncă în temeiul art.50 din. Ar fi fost necesar ca reclamanta să prezinte un certificat de concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă pentru a înlătura orice incidența a dispozițiilor art.61 alin.1 lit.a din din acest punct de vedere.
S-a precizat că, apărarea reclamantei nu este de natură aoe xonera de răspundere, repetabilitate abaterilor disciplinare sub scuza neînțelegerii atribuțiilor de serviciu fiind de natură să caracterizeze drept justificată și proporționala măsura adoptată de către pârâtă.
S-a arătat din punct de vedere al condițiilor de formă prevăzute de lege, că decizia contestată respectă dispozițiile art.268 din, respectiv aceasta a fost emisă în termen de 30 de zile de la data la care s-a luat la cunoștință despre săvârșirea abaterilor disciplinare (fapt care s-a întâmplat la data de 02.12.2008) și cuprinde descrierea faptei, prevederile din regulament și contractul colectiv de muncă aplicabile, motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea, termenul în care poate fi atacată decizia și instanța competentă.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal declarat recurs contestatoarea, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, fără a-l motiva.
Motivele de recurs au fost depuse la Curtea de APEL BUCUREȘTI la data de 18.09.2009, recurenta susținând că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Astfel, susține recurenta a data de 22.11.2008 prin Decizia de concediere nr. 35, emisă de Compania Naționala Posta SA, Direcția Regionala de Posta B s-a hotărât in mod abuziv desfacerea contractului meu de munca, fiind astfel privată de sursa mea de subzistenta.
Întrucât respectivul document a fost emis de în disprețul prevederilor legale în vigoare, în termen legal, mi-am fructificat drepturile conferite prin lege promovând contestație la Tribunalul București.
În motivarea contestației am arătat că cele trei fapte pentru care am fost înlăturată din postul de oficiant nu au întrunit cerințele legale pentru a justifica o asemenea măsura severă, acestea nu au fost săvârșite cu vinovăție, nu au perturbat în niciun fel bunul mers al serviciilor poștale, condiții sine qua non pentru abaterile ce pot constitui motive de desfacere a unui contract de muncă.
În contestația am menționat ca intimata a procedat la desfacerea contractului meu de muncă apreciind că următoarele trei incidente o . sa procedeze astfel:
1. faptul ca la data de 17.09.2008 am eliberat recomandata -, avizată, adresata SC MOBIL NATURA SRL, reprezentantului unității, conform listei f8, după care am primit-o de la acesta desfăcută, am anulat datele de predare și am păstrat-o până la expirarea termenului de păstrare;
2. împrejurarea că la data de 22.10.2008 am refuzat să caut o scrisoare recomandata, deoarece clientul meu nu a prezentat aviz sau reaviz și am pus la dispoziția acestuia acta listelor f8 pentru a-și caută trimiterea;
3. în intervalul 03.11.2008-08.11.2008 aș fi absentat nemotivat de la serviciu.
Am combătut acuzele intimatei arătând că: la data de 17.09.2008 destinatarul unei scrisori după ce a primit-o ca urmare a prezentării
unui aviz a procedat la desfacerea și lecturarea ei după care a aruncat-o prin ghișeu și s-a îndepărtat, situație in care am menținut scrisoarea, alte alternative la dispoziția mea fiind acelea de aod istruge sau de aor eturna în starea existentă ori de a formulare aviz cu riscul de a fi suspectata de violarea secretului corespondentei, alternative pentru care nu am optat.
nu a adus probe în dovedirea menținerii scrisorii de către mine in mod intenționat, de coniventa cu destinatarul, deși sarcina acestei probe ii incumba câtă vreme a înscris incidentul printre motivele de desfacere a contractului meu de munca.
Nu a dovedit nici ca urmare a acestei întâmplări activitatea sa ar fi fost grav perturbata sau ar fi suferit prejudicii grave materiale ori de imagine.
La data de 22.10.2008 am refuzat sa caut o scrisoare recomandata
pentru care pretinsul destinatar nu prezentase nici un document justificativ al calității sale, în schimb i-am oferit posibilitatea să verifice documentele personal, la ghișeu publicul fiind numeros.
Considerând acest incident drept o abatere disciplinara gravă avea obligația sa faca dovada ca eu am acționat cu intenție si am perturbat grav bunul mers al prestației Poștei Romane, fapt care nu s-a întâmplat.
În intervalul 03.11.2008-08.11.2008 am fost bolnava aflându-mă în imposibilitatea de a desfășura orice activitate, recomandarea medicala din adeverința fiind în sensul repaosului total la pat și al interdicției de a frecventa locuri aglomerate.
nu a făcut dovada ca absența mea de la locul de munca pe un interval de cinci zile ar fi perturbat grav activitatea sa.
Referitor la temeiurile deciziei emise de (art. 263 alin. 2 raportat la art. 264. alin.l lit. f cu aplicarea art. 61 alin. 1 lit.a coroborat cu art. 63 alin.l și art. 267 Codul muncii raportat la art. 137 alin.l lit.e din Contractul Colectiv de Munca și art. U din Regulamentul Intern), recurenta relevă faptul că în sensul art. 263 alin. 2 CM prin"abatere disciplinara" se înțelege o faptă comisă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune "săvârșita cu vinovăție de către salariat", iar în sensul prevederilor Art. 101 alin.l din Regulamentul Intern desfacerea disciplinara a contractului individual de munca se aplica numai celui care săvârșește "o abatere foarte prin efectul produs asupra bunului mers al activității poștale -".
Așadar, pentru a putea face aplicarea acestor dispoziții la cele trei incidente precizate in Decizia nr. 35, pentru a putea hotărî în baza lor desfacerea unui contract de munca, intimata avea obligația de a dovedi vinovăția mea ca salariat, in absenta existentei acestui element faptele descrise in decizie neputând fi apreciate drept abateri disciplinare.
Pentru a nu ocaziona abuzurile, legiuitorul a prevăzut în dispozițiile legale analizate îndeplinirea anumitor condiții de către faptele săvârșite pentru a se putea trece la aplicarea unei sancțiuni atât de severe cum este aceea constând în desfacerea unui contract de muncă, or în cauză, niciuna dintre aceste cerințe nu a fost întrunită.
Cele trei incidente nu au fost ocazionate de o vinovăție a mea, nu a fost evidențiat un grad extrem de gravitate, nu a fost perturbata activitatea in nici un mod si nici unul dintre aceste incidente nu figurează printre acelea la care face referire expresa art. 101 alin.l din Regulamentul Intern.
Analizând documentele dosarului instanța de fond a făcut referire la faptele descrise într-unul din înscrisurile depuse de intimata și nu la faptele precizate în Decizia nr. 35 apreciind oportunitatea desfacerii contractului de munca exclusiv în baza notei explicative.
Instanța nu a făcut nici o referire la cerințele legale ce trebuia împlinite pentru ca incidentele prezentate în Decizie sa constituie abateri disciplinare si sa justifice astfel aplicarea sancțiunii desfacerii contractului de munca.
Instanța de fond a apreciat în sentința ca Decizia este corecta fiind respectate condițiile prevăzute in art. 268 din CM.
Dispozițiile art. 268 fac referire la motivele pentru care o decizie de desfacere a unui contract de munca este nula absolut.
Prin contestația promovata de mine nu am pretins constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 35, am solicitat anularea acesteia pe motiv de netemeinicie și nelegalitate. Intr-adevar decizia nr. 35 cuprinde: descrierea faptelor, precizarea prevederilor din Statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca -, motivele pentru care au fost apărările paratului -, termenul in care sancțiunea poate fi constatata, instanța competenta la care se depune contestația, temeiul de drept in baza căruia se aplica sancțiunea disciplinara.
În contestația formulata nu a solicitat să se constate că în cuprinsul Deciziei nu se regăsește unul dintre aceste elemente, a solicitat să se constate că temeiul juridic pe care se întemeiază documentul menționat este eronat aplicat.
Sentința prin care a fost soluționat fondul este din motivele mai sus invocate vădit netemeinică și nelegală.
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că la termenul de judecată din 14.12.2009, a fost pusă în discuție, din oficiu, excepția nulității recursului pentru nedepunerea motivelor în termen.
Într-adevăr, potrivit art.303 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Nemotivarea în termenul legal atrage nulitatea recursului, cu excepția cazurilor în care se invocă motive de ordine publică, astfel cum dispun prevederile art.306 alin.1 și 2 Cod procedură civilă.
În speță, hotărârea atacată a fost comunicată recurentei-contestator, potrivit dovezii aflate la dosarul instanței de fond (fila 125) la data de 17.08.2009, termenul pentru depunerea motivelor de recurs, de 10 zile de la data comunicării, calculat, conform art.101 alin.1 Cod procedură civilă, pe zile libere, expirând la data de 28 august 2009.
Prin raportare la această din urmă dată, temeiurile de recurs, formulate la 18.09.2009, au fost depuse mult peste termenul legal,nefiind invocate motive de ordine publică,conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, astfel că excepția invocată va fi admisă și se va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursul, pentru nemotivarea în termen, declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.4700 din data de 01.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Compania Națională "Poșta Română" - Direcția Regională de Poștă
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact: /2ex.
29.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Florentina DragomirJudecători:Florentina Dragomir, Nadia Raluca Ilie, Dragoș
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1330/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 826/2010. Curtea de... → |
|---|
