Contestație decizie de concediere. Decizia 827/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 827/
Ședința publică din 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 3: Marioara
GREFIER
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul, domiciliat în B, calea C nr.325, - 1,. 164, împotriva sentinței civile nr.350/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimata ASIGURĂRI C-N, cu sediul în C N,-, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 26 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.350/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr.24480/19.06.2007 emisă de intimata SC Transilvania SA C
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 24480 din 19 iunie 2007 emisă de C N, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă și a solicitat anularea acestei decizii, rezervându-și dreptul la dezdăunare.
În fapt, reclamantul a motivat că faptele menționate în decizia atacată nu constituie abateri grave și nici nu sunt săvârșite de acesta ci de salariații colaboratorului, Consult care au întocmit polițele de asigurare și dosarele de daune cu niște lipsuri care au fost remediate pe parcurs și de care au avut cunoștință și șefii ierarhic superiori.
Constatările organului de control sunt pur formale, în special cele care se referă la decontarea polițelor emise de colaboratorul menționat, care erau înregistrate în agenție, iar recuperarea banilor nu mai intra în atribuțiile reclamantului.
Reclamantul consideră că în mod tendențios unele greșeli mărunte sunt transformate în abateri grave și că măsura disciplinară luată împotriva sa nu a fost precedată de o cercetare prealabilă corectă, care să fi luat în seamă justificările și susținerile sale și nici bilanțul economic al Agenției 2 din B care a fost pozitiv.
Restrângerea activității prin desființarea Agențiilor nr. 2 și nr. 3 din B, s-a făcut din motive ce nu i s-au adus la cunoștință, iar desfacerea contractului individual de muncă, urmare a restrângerii activității, trebuia să se facă prin acordul părților și nu printr-o sancțiune disciplinară.
Consideră că măsura este discreționară și abuzivă.
Pârâta - Transilvania, C - N, a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea contestației ca nefondată, motivând că în urma cercetării disciplinare s-a constatat că reclamantul a încălcat atribuțiile prevăzute în fișa postului și anume: nu a respectat normele metodologice proprii ale unității și a impus inspectorilor aflați în subordine să încheie polițele de asigurare pentru colaboratori; a permis și a încurajat încheierea retroactivă de polițe RCA; a permis încheierea polițelor RCA pentru comisionare majorată prin agenți persoane juridice; a încheiat convenții parc prin aducerea în asigurare pe aceeași poliță parc a mai multor autovehicule care aparțineau unor persoane juridice diferite; nu a respectat normele metodologice privind eliberarea tichetelor aferente polițelor RCA pe 12 luni pentru care plata se făcea în rate.
În calitate de director al agenției nu a respectat condițiile de asigurare, normele de subscriere și instrucțiunile de încheiere a contractelor de asigurare (art.6.pct.2 paragraf 1 din fișa postului); nu a organizat, coordonat și controlat desfășurarea activității de asigurare în agenție în conformitate cu condițiile de asigurare, tarifele de asigurare, prevederile din de Instrucțiuni și toate normele proprii (art. 6.2 paragraf 2 din fișa postului); nu a efectuat verificări în teren legate de activitatea de asigurări și verificări ale modului în care personalul subordonat a întocmit inspecțiile de risc (art. 6.2 paragraf 7 din fișa postului); nu a respectat normele privind încheierea RCA pentru parcurile auto (pct. 28-30 din Norme).
În cauză s-au administrat probe cu acte și interogatoriu la solicitarea ambelor părți.
Tribunalul, examinând legalitatea și temeinicia deciziei atacate prin prisma motivelor invocate de reclamant, a apărărilor formulate de pârât în întâmpinare, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, a constatat că nu este fondată contestația pentru considerentele de fapt și de drept ce urmează a fi expuse.
În fapt, reclamantul a îndeplinit funcția de director la Agenția B 2 aparținând - Transilvania C -
Așa cum rezultă din fișa postului, reclamantul avea ca atribuții de serviciu, printre altele, organizarea, coordonarea și controlul activității de asigurare în agenția pe care o conduce, în conformitate cu condițiile de asigurare, tarifele de asigurare, prevederile ui de instrucțiuni și toate normele proprii - Transilvania SA; răspunde desfășurarea întregii activități din agenție potrivit normelor și regulamentelor societății; efectuează verificări în teren în tot ceea ce privește activitatea de asigurări, verifică modul în care inspectorii efectuează inspecțiile de risc și efectuează personal inspecțiile de risc atunci când valoarea sumei asigurate a obiectivelor de asigurat depășește competența acestora.
Reținând atribuțiile generale și esențiale din fișa postului, care au incidență cu faptele reținute în sarcina reclamantului, se constată că acesta a încălcat o parte din aceste atribuții, afectând nu numai situația economică a agenției pe care o conduce dar și norme ce țin de credibilitatea, de seriozitatea și imaginea societății de asigurări.
Deși reclamantul a recunoscut săvârșirea abaterilor disciplinare reținute de angajator în decizia contestată, acesta le consideră minore și tendențioase, iar măsura disciplinară abuzivă.
Modul de apreciere făcut de reclamant nu poate fi luat în considerare întrucât încălcarea unor norme legale și chiar a unor norme interne pe baza cărora se desfășoară activitatea unității pârâte, și în general, activitatea de asigurări reglementată de Legea asigurărilor, nu constituie o abatere minoră, nesemnificativă așa cum se susține de către acesta.
Faptele reținute în sarcina reclamantului și necontestate de acesta, sunt dovedite cu copiile polițelor de asigurări și cu celelalte înscrisuri întocmite la subunitatea pe care a condus-
Cu privire la cercetarea disciplinară prealabilă, despre care a susținut că nu s-a făcut în mod corect, susținerea reclamantului nu este întemeiată.
Prin procesul-verbal din data de 11.06.2007, rezultă că s-a instituit comisia disciplinară în cadrul unității, iar reclamantul a fost convocat cu adresa nr. 21613/29.05.2007 pentru data de 6.06.2007.
Prin Nota explicativă din data de 6.06.2007 semnată de reclamant prin care a răspuns la întrebările formulate de comisia de cercetare disciplinară, acesta a motivat că nu se face vinovat de abaterile ce i se rețin în sarcină.
În cauză au fost respectate dispozițiile art.267 din Codul Muncii privind efectuarea cercetării disciplinare prealabile, astfel că este neîntemeiată susținerea reclamantului în sensul că această procedură s-a efectuat cu încălcarea acestor prevederi.
În drept, potrivit art. 263 Codul Muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Abaterile disciplinare săvârșite de reclamant sunt de natură să atragă răspunderea disciplinară a acestuia.
În ce privește aplicarea sancțiunii disciplinare, constituie atributul angajatorului de a aprecia, în raport de gravitatea abaterilor, pe care dintre sancțiunile prevăzute de art. 264 Codul Muncii, urmează să o aplice.
Față de consecințele faptelor reținute în sarcina reclamantului, tribunalul a apreciat că măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă este legală și temeinică, fiind respinsă ca nefondată contestația formulată.
În acest sens a fost exprimată prin vot consultativ și opinia asistenților judiciari în conformitate cu Legea nr. 304/2004 de organizare judiciară.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs contestatorul solicitând desființarea hotărârii judecătorești și, în rejudecare, admiterea contestației formulată împotriva Deciziei nr.24480/19.06.2007 emisă de intimată.
A invocat caracterul netemeinic al hotărârii instanței de fond, fiind dată fără o justă apreciere a probelor cauzei.
În acest sens, a arătat că faptele imputate nu au fost recunoscute de către contestator prin nota explicativă dată cu ocazia cercetării disciplinare prealabile, prin care a răspuns celor imputate de către intimată.
Nu s-au depus dovezi privind afectarea situației economice a agenției sau imaginii acesteia, hotărârea instanței de fond fiind considerată netemeinică întrucât faptele reținute nu sunt abateri de natură să atragă răspunderea disciplinară.
Deasemeni, instanța de fond nu analizat dacă gravitatea abaterilor impunea aplicarea unei asemenea sancțiuni disciplinare severe, recunoscând dreptul discreționar al angajatorului de a lua o măsură disproporționată față de abaterea săvârșită.
Sub aspectul individualizării sancțiunii a considerat asupra caracterului disproporționat față de gravitatea faptelor reținute potrivit regulamentului intern, motivul real al concedierii fiind încetarea activității agenției, ceea ce a condus la concedierea unui număr de 9 angajați.
Recurentul - contestator nu a solicitat repunerea în situația anterioară, întrucât are un alt loc de muncă.
În drept a invocat dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
În cauză au fost administrate înscrisuri noi, respectiv decizia de concediere altor angajați ai societății - intimate, bilanț financiar pe perioada ianuarie - iunie 2007.
Prin întâmpinare, intimata SC Transilvania SA CNa solicitat respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, abaterile disciplinare săvârșite de recurentul - contestator fiind de natură să atragă răspunderea disciplinară a acestuia.
Examinând recursul declarat pe baza motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Din conținutul deciziei nr. 24480/19.06.2007 emisă de intimata SC - Transilvania SA C N, rezultă descrierea faptelor considerate abateri disciplinare pentru care s-a luat măsura încetării contractului individual de muncă al contestatorului începând cu data de 26.06.2007, din funcția de director al Agenției nr. 2 B, în baza prevederilor art. 61 lit.a Codul Muncii.
La baza luării măsuri s-a aflat Raportul de Control întocmit de Serviciul de Control Intern la data de 18.05.2007 privind modalitatea de respectare a obligațiilor prevăzute în fișa postului, normele interne proprii și normele metodologice referitoare la încheierea polițelor de asigurare.
Comisia întrunită în vederea efectuării procedurii de cercetare disciplinară a constatat săvârșirea faptelor de către recurentul - contestator care au condus la concluzia neîndeplinirii sarcinilor prevăzute în fișa postului și normele interne al Transilvania SA, acestea fiind pe larg descrise în procesul verbal încheiat la data de 11.06.2007.
Drept urmare s- propus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al recurentului - contestator, măsură dispusă prin decizia astfel contestată.
De menționat faptul că, urmare a cercetării disciplinare prealabile, contestatorul a relevat împrejurările legate de activitatea agenției, în referire directă la atribuțiile privind verificarea acesteia, modalitatea de îcheiere a contractelor de asigurări, de emitere a polițelor și de încasare a contractelor la scadență.
În legătură cu apărările astfel formulate, intimata constatat modalitatea defectuoasă de respectare a normelor metodologice proprii cât și încălcarea atribuțiilor ce-i reveneau recurentului - contestator potrivit fișei postului, în referire la funcția exercitată de director al Agenției nr. 2
Ca atare, apărările formulate vizând modalitatea concretă de desfășurare a activității au fost înlăturate, rezultând culpa salariatului în săvârșirea abaterilor disciplinare.
De menționat faptul că, potrivit fișei postului recurentului - contestator îi reveneau atribuții specifice în materia organizării, coordonării și controlului activității de asigurare, de desfășurarea întregii activități a agenției potrivit normelor și regulamentelor societății.
Sub aspect probatoriu, la dosarul cauzei au fost depuse polițe de asigurare încheiate de inspectorii aflați în subordinea recurentului - contestator, copii ale contractelor individuale de muncă, răspunsul la interogatoriul al intimatei.
Apărările la fond ale recurentului - contestator în sensul că nu poate fi ținut răspunzător de faptele altor persoane care nu au depus polițele și nu au făcut decontările conform contractelor încheiate, nu pot fi reținute față de atribuțiile ce-i reveneau potrivit funcției ocupate și fișei postului (de organizare, coordonare și control activității de asigurări a agenției).
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunii, dispozițiile art. 263 Codul Muncii acordă prerogativa disciplinară angajatorului, acesta având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Este adevărat că prin lege sunt prevăzute împrejurările privind gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, pe care angajatorul le are în vedere la stabilirea sancțiunii disciplinare (art.266 Codul Muncii ).
Însă stabilirea unor asemenea împrejurări cade în sarcina angajatorului care dispune de prerogativa disciplinară iar, așa cum a arătat și instanța de fond, abaterile disciplinare reținute ca săvârșite de contestator sunt de natură să atragă răspunderea disciplinară a acestuia.
Faptul emiterii de către intimata - angajatoare și a altor decizii de aplicare ale sancțiunilor disciplinare pentru alți angajați, nu atrage în mod cert și absolut concluzia existenței altor temeiuri vizând încetarea activității agenției, ca motiv al conducerii.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 al.1 Cod procedură civilă, urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 350/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în B, calea C nr.325, - 1,. 164, împotriva sentinței civile nr.350/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.350/19.05.2008.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /19.01.2009
:DC/ 2 ex/21.01.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Viorica Mihai Secuianu, Marioara
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 136/2008. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 190/2010. Curtea de... → |
|---|
