Contestație decizie de pensionare. Decizia 190/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 190
Ședința publică de la 15 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTORI: Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre pronunțare recursul civil declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 707/D/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 707/D/2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respinsă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Bacău a reținut în considerentele hotărârii următoarea situație de fapt și de drept:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Judecătoria Bacău, contestatorul a contestat decizia nr. -/2008, emisă de intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând anularea ei ca neîntemeiată.
În motivarea acțiunii se arată de către contestator că după depunerea actelor la intimată, la data de 28.03.2008 în vederea recalculării pensiei cu luarea în calcul a grupei a II-a, i s-a diminuat pensia cu 30 lei și punctajul de la 0,90177 la 0,85013, deși vechimea în muncă a sporit de la 29 ani 11 luni și 7 zile la 34 ani și 17 zile.
Prin sentința civilă nr. 7208/15.09.2008, Judecătoria Bacăua declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Bacău, unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
Intimata Casa Județeană de Pensii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece punctajul contestatorului a scăzut ca urmare a scăderii stagiului potențial prevăzut de art. 59 din Legea nr. 19/2000.
Din examinarea actelor depuse de părți la dosar, tribunalul a reținut faptul că reclamantul a fost pensionat prin decizia nr. -/10.01.2003, dată la care beneficia, potrivit art. 59 din Legea nr. 19/2000, de un stagiu potențial de 5 ani și 23 de zile.
Decizia contestată a fost emisă ca urmare a cererii contestatorului de luare în calcul și a perioadei lucrate în grupa a II- de muncă, perioadă ce nu a fost avută în vedere inițial.
Ca urmare a cererii contestatorului și a adăugării grupei de muncă pentru perioada 20.08.1977-01.04.1980, a crescut stagiul efectiv realizat de la 29 ani 11 luni și 7 zile la 34 ani 17 zile scăzând în consecință stagiul potențial și punctajul, astfel încât cuantumul pensiei de invaliditate a scăzut de la 525 lei la 495 lei.
Tribunalul arată că, potrivit legii în vigoare la data formulării cererii de către reclamant, singurul beneficiu care îi revine acestuia în urma adăugării perioadei în care a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă, este reducerea vârstei de pensionare, potrivit tabelului nr. 1 din Legea nr. 19/2000- art. 42 și nu modifică punctajul actual.
Potrivit art. III din OUG100/21008 prin care s-au modificat prevederile art. 78 ind.2 din Legea nr.19/2000 se prevedea pentru asigurații ce au desfășurat activități în grupa II-a de muncă, potrivit legislației anterioare lunii aprilie 2001, majorarea punctajelor cu 25%, plata sumelor cuvenite în acest temei urmând a se face eșalonat începând cu octombrie 2009.
Împotriva hotărârii pronunțate de tribunal, ca instanță de fond, a declarat recursul contestatorul, care și-a exprimat, în esență, nemulțumirea pentru diminuarea punctajului și a cuantumului pensiei de invaliditate, ca urmare a luării în considerare a perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă.
În recurs, la cererea instanței, intimata a depus copii de pe deciziile de pensionare emise pe numele recurentului-contestator și buletinele de calcul aferente acestora, precum și o copie de pe Decizia nr. -/18.06.2008, prin care s- stabilit un debit în sarcina contestatorului de 90 lei.
Curtea, examinând hotărârea recurată, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 Cod procedură civilă, precum și dispozițiile legale în materie de pensie, constată recursul nefondat.
Din actele de la dosar rezultă că reclamantul este pensionat prin Decizia -/10.01.2003, decizie prin care s-a stabilit că beneficiază de un stagiu potențial, calculat potrivit art. 59 din Legea nr. 19/2000, ca diferență dintre stagiul complet de cotizare și stagiul realizat efectiv până la data încadrării într-un grad de invaliditate, de 5 ani și 23 de zile.
În martie 2008 reclamantul a solicitat recalcularea pensiei de invaliditate cu luarea în considerare a perioadei în care acesta a lucrat în grupa a II-a de muncă - așa cum rezultă din adeverințele eliberate de angajatori.
Intimata a procedat, pe baza actelor noi depuse de contestator, la recalcularea stagiului potențial, având în vedere și dispozițiile art. 59 coroborate cu dispozițiile art. 42 din Legea nr. 19/2000, împrejurare în care a scăzut stagiul potențial, punctajul realizat și, în consecință, cuantumul pensiei de invaliditate.
Recurentul - contestator își poate valorifica perioada lucrată în grupa a II-a de muncă în condițiile art. 42 alin.1 și 2 din Legea nr. 19/2000, beneficiind de reducerea vârstei standard de pensionare și având dreptul de opțiune stabilit prin art. 64 din același act normativ.
Pentru cele ce preced, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 707/D/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, ca nefondat, cu opinia separată a domnului judecător, care este pentru admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și pe fond a admiterii contestației.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 15.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
GREFIER,
red.sent. /
red.dec. /10.03.
tehnored. /4 ex./10.03.
OPINIA SEPARATĂ A DOMNULUI JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
În cauza de față problema de drept dedusă judecății este de a stabili dacă dispozițiile art. 160 alin.1 din Legea nr. 19/2000 raportat la dispozițiile art. 16 din Legea nr. 3/1977 care se referă la valorificarea bonusului recunoscut de legislația în vigoare până la data de 01.04.2001 cu privire lavechimea în muncă, respectivstagiul de cotizarepentru persoanele care au lucrat cel puțin 5 ani în grupa a II-a de muncă, își găseau aplicabilitate și însituația particularăa reclamantului, deoarecestagiul potențialprevăzut de art. 59 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 șiimplicitșinumărul de puncterealizate șipunctajul mediuanual din prima decizie nr. -/ 10.01.2003 au fost reduse de către pârâtă prin decizia emisă la 23.03.2008, ca urmare a augmentării stagiuluiefectivde cotizare realizat de asigurat prin adăugarea bonusului prevăzut de art. 16 din Legea nr. 3/1977.
Consider că, atât din interpretarea gramaticală cât și din interpretarea teleologică a textelor legale care sunt aplicabile în cauza de față rezultă că, în ceea ce privește determinareastagiului potențialnuse impunea reținerea stagiului aferent grupei a II-a de muncă prev. de art. 16 din Legea nr. 3/1977, cu consecința directă micșorării numărului total de puncte realizate, a punctajului mediu anual și, în final,al valorii pensiei de invaliditate de care beneficia reclamantul din 01.12.2002.
Astfel, dacă se ține seama de semantica termenilor utilizați de legiuitor în art. 59 alin.1 din Legea nr. 19/2000 (interpretarea gramaticală) se observă că actul normativ folosește sintagma "stagiul de cotizare realizat efectiv" și nu exprimarea generică de "stagiu de cotizare realizat".
Or, stagiul realizatefectivnu este sinonim cu stagiul realizat, acesta din urmă, conform art. 14 și 16 din Legea nr. 3/1977, fiind rezultatuladiționăriidintre stagiulefectiv( adică vechimea efectivă, aptică) realizat de persoana care a lucrat în grupa I-a sau a II-a de muncă șibonusul( adaosul) prevăzut de lege ( zece luni pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă și trei luni pentru fiecare an lucrat în grupa a II-a de muncă )pentru stagiul efectiv.
În aceste condiții este limpede că decizia de recalculare a pensiei de invaliditate din 23.05.2008 este nelegală, deoarece a nesocotit dispozițiile art. 59 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, prin mărirea stagiului realizat efectiv de reclamant de la 29 ani, 11 luni și 7 zile ( reținut prin decizia din 10.01.2003) la34 ani și 17 zile, ca urmare a adăugării la acesta a stagiului aferent grupei a II-a prevăzut de art. 14 și 16 din Legea nr. 3/1977 de 4 ani și 3 luni calculat prin raportul la o vechime efectivă a reclamantului în grupa a II-a de muncă de 16 ani 9 luni și 18 zile.
Interpretarea teleologică înseamnă stabilirea sensului unei dispoziții legale, ținându-se seama de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea actului normativ.
În cauza de față aceasta însemnă a hotărî dacă prin sintagma "stagiu de cotizare realizatefectiv", folosită de art. 59 alin.1 din Legea nr. 19/2000, legiuitorul a înțeles sau nu să facă referire și la bonusul prevăzut de art. 14 și 16 din Legea nr. 3/1977 pentru perioadele lucrate efectiv de asigurați în grupele I sau II de muncă.
Consider că răspunsul este negativ deoarece, atât Legea nr. 3/1977, cât și Legea nr. 19/2000 au înțeles să valorifice perioadele în care un asigurat a lucrat în grupele I și/sau II de muncă, respectiv în condiții deosebite și/sau speciale de muncădoarcu scopul de a aducebeneficii, nu și prejudicii acestuia în raport cu asigurații care au lucrat în condițiinormale de muncă.
Astfel, din dispozițiile art. 14 raportat la art. 8 alin.1 și 2 din Legea nr. 3/1977, respectiv din prevederile art. 42, 43, 44 și 1671coroborate cu art. 41 din Legea nr. 19/2000 rezultă că asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă sau în condiții deosebite sau speciale de muncă au beneficiat, respectiv beneficiază atât dereducereavârstei legale de pensionare, cât și demajorareavechimii în muncă, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.Fiind vorba de beneficii și nu de prejudiciieste logic ca acestor 2 facilități să li se recunoască efectele juridice doar în situația în care asiguratul nu își poate valorifica drepturile la una dintre pensiile prev. de art. 40 din Legea nr. 19/2000 numai prin raportare la stagiuefectivde cotizare.
Or, în cauza de față reclamantul îndeplineastagiul de cotizare necesarîn raport cu vârsta - prev. de art. 57 alin.1 din Legea nr. 19/2000 - pentru pensia de invaliditate, chiar dacăs-ar ficonsiderat că nu a lucrat efectiv decât în condiții normale, adică 29 de ani 11 luni și 7 zile, așa cum s- reținut prin decizia din 10.01.2003, deoarece la data ivirii invalidității avea 50 de ani 6 luni și 2 zile, vârstă la care, conform tabelului nr. 3 la care face referire art. 57 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, îi corespunde un stagiu de cotizarenecesarde 22 de ani.
Rezultă, așadar, în opinia noastră că nici din perspectiva interpretării teleologice a normelor legale nu se poate reține că decizia de recalculare a pensiei de invaliditate contestată de către reclamant este legală.
În consecință, considerăm că se impunea admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației cu consecința anulării deciziei din 23.05.2008 emisă de pârâtă.
JUDECĂTOR,
red.op.sep./17.03.
tehnored./17.03.
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 827/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 2537/2008. Curtea... → |
|---|
