Contestație decizie de concediere. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 83/
Ședința publică de la 11 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de contestatorul, domiciliat în,-, jud. V și intimata SRL, cu sediul în,-, împotriva sentinței civile nr. 555/05.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V, având ca obiect "contestație decizie de concediere" împotriva deciziei numărul 48/10.10.2006 emisă de societatea angajatoare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul contestator personal, recurenta intimată SRL prin administrator asistat de avocat -, lipsă fiind intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursurile sunt la al doilea termen de judecată, legal motivate și sunt scutite de taxă judiciară de timbru, după care:
Curtea a procedat la legitimarea recurentului contestator în baza CI seria - - eliberată la 22.01.2004 de Poliția Municipiului Focșani, CNP - și a reprezentantului recurentei intimate SC SRL prin administrator, posesor a CI seria - nr. - eliberat de Poliția Municipiului Focșani la 29.09.1998-CNP -.
Întrebat fiind recurentul contestator la ce dată i-a fost comunicată decizia de concediere, acesta precizează că societatea nu i-a comunicat niciodată o astfel de decizie.
Apărătorul recurentei intimate depune la dosar opis și acte anexă. Susține că decizia nr. 48 fost emisă la data de 10.10.2006 și s-a luat act că din 01.12.2004 a încetat contractul individual de muncă al contestatorului prin acordul părților. Precizează că recurentul contestator a avut contract individual de muncă încheiat, de către el personal, la data de 27.06.2003 și comunicat la Inspectoratul eritorial d e Muncă
Recurentul contestator apreciază că se impune o verificare a susținerilor apărătorului recurentei intimate, respectiv dacă decizia de concediere a fost făcută cu acordul ambelor părți și dacă această decizie a fost comunicată în termen legal. Depune la dosar acte semnate ulterior pentru conformitate precizând că acestea le deține și administratorul societății. Învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Întrebat fiind administratorul societății care este persoana care a emis decizia de concediere, acesta precizează că societatea și-a încetat activitatea în anul 2006 acest lucru fiind comunicat și Inspectoratului Teritorial d e Muncă Actele au fost întocmite de contabilul societății, recurentul contestator, care personal și-a întocmit și emis și propria decizie, iar decizia a fost dată la cererea -ului nefiind înregistrată în registrul salariaților.
Apărătorul recurentei intimate precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și, nemaifiind cereri de formulat, acordă părților cuvântul în dezbateri.
Recurentul contestator, în susținerea motivelor de recurs, referă că s-a trezit cu contractul de muncă desfăcut fără a se emite o decizie sau fără a se încheia un act între părți prin care să se stabilească că i-a încetat contractul de muncă în baza acordului bilateral. La ribunalul Vrancea, urmare plângerii penale formulată de administratorul societății, a fost cercetat pentru fals și uz de fals.
Curtea, pune în discuția părților aspectul că prin motivele de recurs contestatorul a formulat o cerere nouă față de acțiunea promovată inițial, respectiv repunerea părților în situația anterioară.
Recurentul contestator susține că deși era directorul firmei nu a cunoscut despre decizia de concediere și față de motivele de recurs apreciază că se impune admiterea acestuia și repunerea sa în drepturi.
Apărătorul recurentei intimate susține că recurentul contestator avea cunoștință de decizia de concediere deoarece, în calitatea sa de director al firmei, acesta era de fapt persoana care semna toate actele societății, facturi, procese-verbale, fișe protecția muncii și apreciază că nu poate formula cereri noi în recurs.
Recurentul contestatorsolicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, repunerea sa în drepturi, obligarea angajatorului să-i recunoască vechimea în muncă prin actele pe care acesta le-a transmis la. V pe perioada stabilită 2004-2006 până la emiterea deciziei contestate, cu acordarea tuturor drepturilor bănești cuvenite.
Apărătorul recurentei intimateapreciază că solicitările recurentului contestator sunt diferite de motivele descrise în cererea de recurs, acesta solicitând drepturi aferente perioadei 2004-2006, aspect față de care instanța nu se mai poate pronunța avându-se în vedere că se constată autoritate de lucru judecat. Astfel, pretențiile contestatorului sunt neîntemeiate.
Decizia emisă de societate în ceea ce-l privește pe contestator este întemeiată pe dispozițiile art. 55 lit. b Codul muncii, prin acordul părților, fiind o decizie de încetare a contractului de muncă nu de concediere astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 78 Codul muncii.
Pentru motivele expuse solicită respingerea recursului declarat de contestator ca nefondat.
În recursul declarat de societatea intimată, apreciază că deoarece nu s-a făcut dovada măsurilor unilaterale dispuse de către angajator motivat de faptul că decizia de încetare a contractului de muncă este întemeiată pe dispozițiile art. 55 lit. b din Codul muncii și că persoana care a pretins acest lucru trebuie să facă dovada susținerilor sale, pentru motivele invocate în cererea de recurs solicită admiterea recursului declarat de societatea recurentă-intimată, casarea hotărârii recurate și pe fond, respingerea contestației, fără cheltuieli de judecată.
În recursul societății intimate, recurentul contestator solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile înregistrate sub nr. 2291/91/06.12.2007 la Curtea de Apel Galați secția conflicte de muncă și asigurări sociale;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr. 2291/20.08.2007 la ribunalul Vrancea contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimatele SC SRL și Inspectoratul Teritorial d e Muncă V, anularea Deciziei nr. 48/10.10.2006 prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă din data de 01.12.2004.
În motivare a arătat ca prin decizia de mai sus i-a fost desfăcut contractul de muncă, consemnându-se ca măsura s-a luat în baza acordului părților, acord care, în realitate nu a existat.
Prin sentința civilă nr. 555/05.10.2007 Tribunalul Vranceaa admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC SRL împotriva deciziei de concediere nr. 48 din 10.10.2006.
A fost anulată decizia nr. 48/10.10.2006 înregistrată la Inspectoratul eritorial d e Muncă la nr. 16854/10.10.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 48/10.10.2006 emisă de SC SRL s-a dispus desfacerea contractului de muncă din data de 01.12.2004 încheiat între aceasta și reclamantul, prin acordul părților.
Pârâta SC SRL nu a depus întâmpinare și nu a făcut dovada că a existat între părți un acord cu privire la încetarea contractului individual de munca al reclamantului, având în vedere că în conformitate cu disp. art. 237 din Codul muncii sarcina probei revine angajatorului în conflictele de munca.
Față de cele de mai sus, instanța a admis cererea și a anulat decizia contestată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul considerând-o nelegală.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la acordarea drepturilor salariale aferente perioadei 10.10.2006 până în prezent.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul obligării intimatei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 10.10.2006 și până în prezent.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata SC SRL considerând-o nelegală.
A arătat că decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă cu acordul contestatorului.
Mai mult, acordul contestatorului este o recunoaștere a faptului că el singur a întocmit în fals un document recunoscut de instanța de fond drept contract de muncă.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica recurentului adusă hotărârii instanței de fond referitor la neacordarea drepturilor bănești aferente perioadei 10.10.2006 și până în prezent nu poate fi reținută deoarece nu a făcut obiectul judecării cauzei la fond așa cum rezultă din petitul acțiunii.
Or, potrivit dispozițiilor art. 312 în referire la art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, în recurs nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
În consecință, în recurs se pot formula critici numai cu privire la modul în care judecătorii de fond nu au aplicat legea în soluționarea pricinii sau cu privire la situația de fapt reținută în raport de probele administrate.
Mai mult, greșelile se consideră a fi săvârșite de către instanța a cărei hotărâre se atacă, trebuie să poată fi încadrate în unul din cele 9 motive de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Așadar, nu poate fi primită cererea reclamantei de a se acorda drepturi salariale aferente perioadei 10.10.2006 și până la pronunțarea hotărârii ca urmare a reintegrării, deoarece aceasta a fost făcută pentru prima oară în recurs.
În ceea ce privește recursul declarat de SC SRL, apreciem că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 55 lit. b din Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea.
În cauză, recurenta nu a făcut dovada că a existat între părți un acord cu privire la încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, deși în conformitate cu dispozițiile art. 287 din Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului acesta fiind obligat să depună dovezile în apărare până la prima zi de înfățișare.
Așadar, nici la judecata în fond nici la judecata în recurs recurenta nu a depus înscrisuri din care să rezulte acordul contestatorului cu privire la încetarea raporturilor de muncă dintre părți.
Afirmația recurentei că intimatul contestator ar fi întocmit în fals contractul individual de muncă este combătută de probele administrate în cauză.
Așa cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 7185/27.05.2003 la Inspectoratul eritorial d e Muncă V acesta s-a încheiat între SC SRL reprezentant legal în calitate de angajator și în calitate de angajat în funcția de director pe o perioadă nedeterminată începând cu 27.06.2003.
Prin urmare, la data încheierii contractului individual de muncă al contestatorului, societatea recurentă a fost reprezentată legal de și nu de contestator așa cum susține recurenta.
Nu are relevanță în cauza dedusă judecății susținerea recurentei că s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva contestatorului pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual și uz de fals, având în vedere obiectul dedus judecății.
În atare condiții, criticile formulate de recurentă nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă și, prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se vor respinge recursurile declarate de contestator și intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de contestatorul, domiciliat în,-, jud. V și intimata SRL, cu sediul în,-, împotriva sentinței civile nr. 555/05.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
: -
: 2 ex.//11 Martie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 470/2008. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 490/2009. Curtea de... → |
|---|
