Contestație decizie de concediere. Decizia 8334/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8334
Ședința publică de la 26 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 5147/17.12.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Județeană pentru Tineret D, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-reclamantă avocat ales, cu împuternicire la dosar (fila 15), lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina este la al III-lea termen de judecată acordat pentru pregătire apărare.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru recurenta-reclamantă depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și repunerii clientei sale în toate drepturile avute anterior emiterii deciziei de concediere.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată la data de 02 05 2007 pe rolul Tribunalului Dolj -secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, contestatoarea a solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata Directa Județeană pentru Tineret, să se dispună anularea deciziei nr. 15 din 04.04.2007 emisă de intimată, reintegrarea in funcția avută anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor bănești de care a fost lipsită cu cheltuieli de judecată.
In motivare a arătat că, prin decizia contestată i-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, începând cu data de 04.04.2004, în baza art. 61 lit. a și art. 264 al 1 lit. f codul muncii.
Intimata i-a reținut in sarcină încălcarea cu vinovăție a îndatoririlor de serviciu din Regulamentul Intern și fișa postului, prin aplicarea de tarife inferioare celor aprobate de Direcția Județeană pentru Tineret D conform graficului de tarifare privind costul unui loc de cazare în C, având un comportament necuviincios față de conducerea unității și de colegi și primind cadouri in scopul facilității unor servicii, dăunând prestigiului Direcția Județeană pentru Tineret
A învederat că măsura concedierii sale este nelegală și netemeinică deoarece tarifele pentru toate tipurile de cazare au fost stabilite în funcție de dotări, pentru camerele din corpul B fiind perceput același tarif, ele fiind mult inferioare celor din corpul A iar situația celor trei camere în discuție( cu numerele 28,124 și 224 ) pentru care a perceput tarife inferioare era cunoscută și aprobată de conducere de aproximativ 2 ani, neputându-i-se imputa, ca abatere, o stare de fapt ce era cunoscută de mai mult de 6 luni de zile.
Sub acest aspect, a invocat dispozițiile art. 268 al. 1 codul muncii, angajatorul aplicând sancțiunea disciplinară peste termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
A mai menționat că abaterile privind atitudinea ireverențioasă și prejudiciul adus prestigiului Direcția Județeană pentru Tineret D sunt nefondate, atâta timp cât până la emiterea acesteia a fost evaluată și plătită cu salariu de merit.
Contestatoarea a invocat și nulitatea absolută a deciziei conform art. 268 al 2 lit. c codul muncii, întrucât cu ocazia cercetării disciplinare, nu s-au consemnat clar motivele concrete pentru care au fost înlăturate apărările sale.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea contestației de față ca neîntemeiată argumentând că, în urma controlului efectuat în 08 03 2007 la camerele de cazare din corpul B s-au constatat mai multe nereguli, iar contestatoarea, în calitate de casier - magaziner, a fost convocată să dea explicații, ocazie cu care s-a purtat agresiv, rupând documentele.
In urma cercetării disciplinare s-au identificat o serie de abateri grave săvârșite de contestatoare, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fapt ce a dus la sancționarea sa cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Intimata a menționat că, din procesul verbal de inventariere a camerelor au reieșit neconcordanțe între planul tarifar raportat la dotări și tarifele aplicate de contestatoare pentru anumite persoane, cazările fiind făcute fără aprobarea directorului și cu perceperea preferențială de tarife, fapt ce a prejudiciat intimata, iar din notele explicative ale altor salariați și a persoanelor cazate reiese comportamentul necuviincios la serviciu al contestatoarei.
Prin încheierea de ședință de la termenul din 05.09.2007 instanța a încuviințat proba testimonială solicitată de ambele părți și proba cu interogatoriu contestatoarei solicitată de apărătorul intimatei, probă care s-a administrat la data de 03.10.2007, răspunsurile sale fiind atașate la dosar.
In cauză s-au audiat martorii: și - pentru contestatoare și respectiv, și pentru intimată, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Prin sentința nr.5147 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de contestatoarea domiciliată în C, str. -, nr. 7, -. 3,.15 în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET, cu sediul în C,- bis, jud..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost angajata intimatei cu contract individual de muncă, ocupând funcția de casier în cadrul Direcției Județene pentru Tineret D, până la data de 04.04.2007 când i-a fot desfăcut disciplinar contractul individual de muncă în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. a coroborate cu art. 264 al 1 lit. f din codul muncii, prin emiterea deciziei nr. 15/04 04 2007, ce formează obiectul contestației de față.
La aplicarea măsurii concedierii disciplinare, intimata a reținut in sarcina contestatoarei săvârșirea cu vinovăție a mai multor abateri disciplinare, care au fost descrise în cuprinsul deciziei, în aceasta menționându-se de asemenea prevederile din regulamentul intern și fișa postului încălcate de contestatoare, temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea, termenul și instanța la care sancțiunea putea fi contestată, precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei formulate la cercetarea disciplinară prealabilă Faptele reținute în sarcina contestatoarei au constat în aplicarea de tarife inferioare celor aprobate de conducerea Direcției Județene pentru Tineret conform graficului de tarifare din 01.10.2006 privind costul locului de cazare în Baza Turistică Școlară C, refuzul nejustificat al contestatoarei de a îndeplini sarcinile și obligațiile de serviciu, atitudinea ireverențioasă la adresa colegilor, conducerii și persoanelor cazate precum și solicitarea sau primirea de cadouri, în scopul facilitării unor servicii.
Aceste fapte au fost constatate în urma raportului de analiză întocmit de directorul adjunct al unității intimate, la data de 09.03.2007. În vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, a fost desemnată o comisie în acest sens, iar contestatoarea a fost convocată inițial, pentru data de 09.03.2007, însă, conform procesului verbal încheiat la această dată ( fila 97), a refuzat să răspundă la întrebările formulate de membrii comisiei desemnate în acest sens.
Intimata a dispus o nouă convocare, pentru data de 29.03.2007(fila 112), apărările contestatoarei fiind consemnate în procesul verbal încheiat la aceiași dată.
Pentru anumite camere, în care erau cazate aceleași persoane de o perioadă mai lungă de timp, contestatoarea a perceput tarife inferioare celor stabilite prin graficul din octombrie 2006 de către conducerea unității, aspect confirmat și de martorii audiați în cauză. Această stare de fapt rezultă din chiar recunoașterea contestatoarei, care - atât în cererea de chemare în judecată, cât și în răspunsul la interogatoriu - a arătat că alături de ceilalți colegi, încasa tarife inferioare pentru anumite camere și persoane ( clienți ), însă cu știința, aprobarea și chiar la îndemnul conducerii.
Această susținere a contestatoarei, chiar și dacă ar fi reală, nu atrage exonerarea sa de răspunderea disciplinară. Dimpotrivă, executarea unei recomandări sau a unui ordin vădit nelegal, în contradicție cu dispozițiile conducerii, atrage răspunderea disciplinară, cu atât mai mult cu cât contestatoarea a avut tot timpul reprezentarea faptului că încalcă aceste dispoziții.
Fapta constând în încasarea unor tarife inferioare, preferențiale, față de cele aprobate prin hotărârea conducerii din 01.10.2006, a fost săvârșită în mod repetat de către contestatoare, în baza unei rezoluții delictuale unice, începând cu această dată și până la data controlului realizat de către conducerea instituției, prin directorul adjunct, concluziile fiind consemnate în raportul întocmit de acesta la data de 09.03.2007 ( fila 93 ).
Ca urmare, fapta contestatoarei a fost săvârșită într-o formă continuată, ultima acțiune a acesteia fiind constatată la data întocmirii raportului de analiză menționat anterior, dată de la care se calculează și termenele de prescripție prevăzute de art. 268 alin. 1 codul muncii. În consecință, instanța a constatat neîntemeiată excepția prescripției aplicării sancțiunii invocată de către contestatoare.
În ceea ce privește celelalte abateri reținute de către intimată, respectiv refuzul nejustificat al contestatoarei de a îndeplini sarcinile și obligațiile de serviciu, atitudinea ireverențioasă la adresa colegilor, conducerii și persoanelor cazate și solicitarea sau primirea de cadouri, în scopul facilitării unor servicii, instanța reține că:
Potrivit art. 287 codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
În decizia contestată se reține de către intimată că fapta de a refuza, nejustificat de a îndeplini sarcinile și obligațiile de serviciu" se întemeiază pe refuzul contestatoarei din data de 09.03.2007, de a oferi explicații cu privire la activitatea desfășurată, folosind un limbaj neadecvat. Refuzul contestatoarei a fost consemnat într-un proces verbal ( fila 97) încheiat la 09.03.2007, dată la care fusese inițial convocată contestatoarea pentru a da note explicative, așa cum s-a reținut anterior.
Pentru angajarea răspunderii disciplinare a angajatului este necesar ca abaterea să constituie o faptă în legătură cu munca sa. Convocarea în vederea efectuării cercetării disciplinare are semnificația unei informări a salariatului cu privire la fapta ce i se impută și nu reprezintă un ordin al superiorului ce trebuie adus la îndeplinire. Singura sancțiune pentru lipsa salariatului la cercetarea prealabilă este prevăzută în art. 267 alin. 3 codul muncii, ce dă posibilitatea angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară fără a mai efectua cercetarea.
Ca urmare, refuzul contestatoarei de a prezenta apărările și dovezile sale, în data de 09.03.2007, în cadrul cercetării disciplinare prealabile, nu constituie o abatere în sensul art. 263 alin. 2 codul muncii și, în consecință, nu poate atrage răspunderea disciplinară.
Nici celelalte două fapte reținute ca abateri disciplinare nu au fost probate în cauză.
Astfel, atât martorii propuși de contestatoare, cât și martorii propuși de intimată, au arătat că nu au văzut sau auzit, în mod direct, ca aceasta să fi primit sau solicitat cadouri sau alte foloase de la clienții unității turistice intimate. Martorii intimatei au declarat că ar fi auzit unii clienți, precum și parte a personalului - femei de serviciu și paznici - relatând că, pentru serviciile sale, contestatoarea percepea, cadouri". Aceste declarații, privind fapte sesizate de martori, în mod indirect, sunt apreciate de instanță ca subiective, ele nefiind susținute de sesizări sau declarații scrise, înregistrate la unitatea intimată.
În ceea ce privește comportamentul contestatoarei față de colegi și superiorii ierarhici, martorii contestatoarei au arătat că aceasta avea un comportament adecvat. Martora, propusă de intimată, a menționat că nu cunoaște comportamentul contestatoarei, cunoscând însă din relatările personalului hotelului că avea - față de acesta - o atitudine jignitoare. Martorul, audiat la propunerea intimatei, a declarat că, într-adevăr, contestatoarea avea un comportament necorespunzător față de restul personalului, precum și față de persoanele din conducerea unității, comentând și neexecutând întotdeauna ordinele acestora. Cu toate acestea, același martor, a declarat că își începea activitatea la orele 16, când contestatoare își înceta activitatea.
Instanța a reținut aceste declarații, percepția martorei fiind formată indirect, din relatările unor terțe persoane, iar în ceea ce îl privește pe cel de-al doilea martor, neavând o activitate concomitentă cu cea a contestatoarei, nu se poate reține că ar fi putut avea o reprezentare obiectivă și, de asemenea, directă asupra conduitei acesteia.
Instanța a constatat astfel că, dintre faptele reținute de către intimată, refuzul contestatoarei de a prezenta apărările și dovezile sale, în data de 09.03.2007 nu reprezintă abatere disciplinară, iar comportamentul necorespunzător și solicitarea de a primi cadouri nu au fost probate de către intimată și, ca urmare nu pot constitui suport pentru aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 264 alin. 1 lit. f codul muncii și anume desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei.
Împotriva sentinței a formulat recurs contestatoarea reiterând motivele din contestația formulată la instanța de fond, respectiv că, tarifele de cazare au fost stabilite în raport de dotări, iar pentru camera nr. 28, unde locuia de 2 ani aceeași persoană situația era cunoscută atât de fosta conducere cât și de către cea actuală.
Cu privire la eventualul comportament necuviincios și atitudinea ireverențioasă, prin care s-ar fi adus prejudicii prestigiului instituției recurenta a arătat că prin probele administrate nu s-au probat aceste acuzații, reținute de intimată prin decizie.
Recursul este nefondat.
Verificând criticile formulate în recurs, în raport de probele administrate se constată că recurenta contestatoare a săvârșit abateri repetate grave atât de la disciplina muncii cât și de la regulile stabilite prin contractul individual de muncă și regulamentul de ordine interioară.
Astfel, prin raportul de analiză, întocmit de directorul adjunct al unității intimate au fost reținute în sarcina contestatoarei aplicarea unor tarife inferioare de cazare pentru camerele din Baza Turistică Școlară C, refuzul nejustificat al contestatoarei de a îndeplinii sarcinile și obligațiile de serviciu, atitudinea ireverențioasă la adresa colegilor, conducerii și persoanelor cazate precum și solicitarea sau primirea de cadouri, în scopul facilitării unor servicii.
Prin probele administrate, intimata a dovedit, potrivit cerințelor prevederilor art.287 din codul muncii, încălcarea de către contestatoare a îndatoririlor de serviciu, prevăzute de art.25, pct.1, 3 și 4 din Regulamentul Intern și art. 9 lit. b, pct. u din fișa postului, constând în aplicarea de tarife inferioare celor aprobate de conducerea unității, la camerele de cazare.
Această stare de fapt a fost recunoscută de către contestatoare.
Susținerea recurentei că aplicarea unor tarife mai mici de cazare pentru unele camere a fost cunoscută de conducerea unității nu este de natură a atrage exonerarea de răspundere disciplinară a acesteia. cu atât mai mult cu cât această faptă a fost săvârșită în mod repetat, iar contestatoarea a avut tot timpul reprezentarea că încalcă dispozițiile graficului de tarifare, aprobat în data de 01.01.2006.
Fapta contestatoarei a fost săvârșită în mod repetat, ultima acțiune fiind constatată la data întocmirii raportului de analiză, din data de 04.04.2007, dată de la care se calculează și termenele de prescripție prevăzute de art. 268, alin. 1 din codul muncii, astfel că excepția prescripției aplicării sancțiunii, invocată atât în motivarea contestației cât și a recursului este neîntemeiată.
Prin probele administrate în cauză au fost dovedite și celelalte abateri disciplinare săvârșite de contestatoare, care privesc refuzul de a îndeplini sarcinile și obligațiile de serviciu, atitudinea ireverențioasă la adresa colegilor, conducerii și persoanelor cazate și solicitarea sau primirea de cadouri.
Faptele săvârșite de contestatore intră în categoria abaterilor grave săvârșite cu vinovăție, care a tulburat profund activitatea intimatei, astfel încât este imposibilă continuarea relațiilor de muncă.
Pe cale de consecință recursul formulat de contestatoare este nefondat și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 5147/17.12.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Județeană pentru Tineret D, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 180/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 170/2008. Curtea de... → |
|---|
