Contestație decizie de concediere. Decizia 839/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 839/2009
Ședința publică din 25 iunie 2009
Completul compus din::
PREȘEDINTE: Crețoiu Victor JUDECĂTOR 2: Vesa Nicoleta
- - - JUDECĂTOR 3: Făt Ștefan
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta și pârâta SC SA Sibiu împotriva sentinței civile nr.419/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 18 iunie 2009,ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta " " Sibiu solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale, conform nr.OG116/2006;
- să fie obligată pârâta la plata tichetelor de masă pe ultimii 3 ani, în sumă totală de 5373,60 lei actualizată cu indicele de inflație;
- să fie obligată pârâta să recunoască vechimea în muncă a reclamantei și să-i plătească drepturile salariale pe 24 luni în valoare actualizată;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale a arătat, în esență, că la data de 15.10.2007 i-a încetat contractul individual de muncă, în temeiul art.65 alin.1 Codul muncii, cu un preaviz de 20 zile lucrătoare și că nu a beneficiat de protecția socială de care s-au bucurat alte categorii de persoane, care au desfășurat activități în unități de stat.
A mai arătat că pârâta nu a avut întocmit un program de restructurare și de reorganizare în vederea concedierii colective și că a fost indusă în eroare de către conducerea unității pârâte, cu pensionarea anticipată, pentru ca la pensionarea sa anticipată să beneficieze doar de 3 salarii la nivel negociat deși dacă ar fi existat elaborat un program de restructurare ar fi beneficiat de drepturile prevăzute de nr.OG116/2006.
Prin întâmpinarea depusă, în condițiile art.115 și urm. Cod proc.civ. pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei cu motivarea că societatea pârâtă nu a emis nici o decizie de concediere a reclamantei, întemeiată pe dispozițiile art.65 alin.1 Codul muncii. A mai arătat că într-adevăr a notificat-o pe reclamantă și a încunoștințat-o despre faptul că postul pe care îl ocupă urmează să fie desființat din cauza dificultăților de ordin economic prin care trece societatea reclamantă dar că nu a fost nevoie să o disponibilizeze întrucât aceasta a depus cerere pentru pensionare anticipată care a fost admisă, conform deciziei de pensie nr.-/7.12.2007 (39).
Sub un ultim aspect a arătat că la data de 14.11.2007, data înregistrării acțiunii la Tribunalul Sibiu, reclamanta nu mai avea calitatea de salariată a societății pârâte și că, în aceste condiții, aceasta nu are calitate procesual activă.
Prin sentința civilă nr.419/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea în conflict de muncă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta " " Sibiu și pe cale de consecință:
- pârâta a fost obligată să plătească reclamantei contravaloarea tichetelor de masă pentru perioadele: ianuarie 2005 - ianuarie 2006; iunie - octombrie 2006; ianuarie - februarie 2007, aprilie - 15 octombrie 2007;
- s-au respins ca nefondate celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut sub un prim aspect că excepția invocată de pârâtă, vizând lipsa calității procesual active a reclamantei este nefondată întrucât aceasta a solicitat prin acțiune drepturi salariale ce provin din perioada executării contractului individual de muncă.
Pe fond, a reținut că, în data de 13.02.2007, un număr de 27 de angajați au solicitat conducerii unității pârâte să întocmească documentația necesară și să o comunice organului ierarhic superior pentru a fi depusă la guvern în vederea nominalizării societății pe lista unităților care vor beneficia de nr.OG1042/2006.
Cu adresa nr.494/17.09.2007, pârâta aduce la cunoștința reclamantei faptul că raportul de muncă cu unitatea va înceta în baza rt.65 alin.1 Codul muncii, începând cu data de 15.10.2007, că se află în preaviz începând din data de 17.09.207 și până la data de 12.10.2007 și că va beneficia de toate drepturile salariale prevăzute de contractul individual de muncă.
Anterior expirării termenul de preaviz, reclamanta a depus în data de 10.10.2007 o cerere înregistrată la unitate, sub nr.5300/10.10.2007, prin care solicită să i se întocmească dosarul de pensionare anticipată parțială, începând cu 15.10.2007, și să i se acorde trei salarii compensatorii la nivelul salariului negociat odată cu finalizarea notei de lichidare.
În urma acestei cereri H emite la 7.12.2007, decizia nr.-/2007 privind acordarea pensiei anticipate parțiale.
Cererea reclamantei, vizând plata contravalorii tichetelor de masă, a fost apreciată de către instanța de fond ca fiind întemeiată întrucât, în încheiat la nivel de unitate pe anul 2006-2007, se prevede la art.125 acordarea acestor tichete pentru toți salariații unității, încadrați cu contract individual de muncă, în funcție de posibilitățile financiare ale unității.
De asemenea s-a mai reținut că prin adresa depusă la fila 117, pârâta adus la cunoștința instanței faptul că în perioada noiembrie 2004 - noiembrie 2007 lansat tichete de masă care i-au fost livrate de către România și a căror recepție a fost făcută de către reprezentantul legal al unității, conform Legii nr.142/1998. Totodată cu adresa nr.193/31.03.2008, a adus la cunoștința instanței de fond că tichetele de masă au fost acordate doar în lunile decembrie 2004, februarie - mai 2006, noiembrie - decembrie 2006 și martie 2007, nu și în lunile ianuarie 2005 și ianuarie 2006. În celelalte luni, pârâta a arătat că tichete de masă s-au acordat doar angajaților din cadrul activității de construcții montaj.
În raport de cele de mai sus, instanța a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată și că este îndreptățită la contravaloarea tichetelor de masă pe perioadele reținute în dispozitivul hotărârii.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale solicitate în baza nr.OG116/2006, instanța a constatat că este neîntemeiat deoarece în cazul pârâtei nu au fost întrunite cumulativ cerințele prevăzute de lege pentru a ne afla în prezența unei concedieri colective la nivelul unității.
Referitor la cererea vizând recunoașterea vechimii în muncă și plata drepturilor salariale pe 24 luni, în valoare actualizată, instanța a constatat că și aceasta este nefondată întrucât perioada lucrată de reclamantă, astfel cum este evidențiată în carnetul ei de muncă, constituie vechime în muncă și a fost avută în vedre la pensionare iar perioada de după încetarea contractului de muncă și până la pensionare nu poate fi considerată vechime în muncă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, atât reclamanta cât și pârâta " " Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, reclamanta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii în totalitate a pretențiilor formulate.
Astfel, sub un prim aspect, a învederat că, în mod greșit, instanța de fond a admis doar în parte cererea referitoare la plata contravalorii tichetelor de masă, deoarece a dovedit temeinicia pretențiilor sale și că, în plus de aceasta, deși a admis în parte cererea, nu indicat numărul tichetelor care i se cuvin reclamantei, valoarea fiecărui tichet pe fiecare lună în parte, valoarea totală a tichetelor pe o lună și nici actualizarea valorii acestor tichete în funcție de indicele de inflație, pronunțând astfel o hotărâre care nu poate fi pusă în executare. Tot în acest context, a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere adresa nr.74/25.03.2008 emisă de " România " B din care rezulta că în perioada noiembrie 2004-noiembrie 2007, unitatea pârâtă a lansat comenzi de tichete de masă, tichete care ulterior i-au fost livrate în totalitate. Ori, câtă vreme pârâta nu a administrat dovezi de natură a demonstra contrariul celor menționate în adresa nr.74/2008, deși sarcina probei îi revenea conform art.289 Codul muncii, instanța de fond trebuia să admită în totalitate acest capăt de cerere.
În al doilea rând, a susținut că instanța de fond a greșit atunci când a respins celelalte capete de cerere întrucât din cuprinsul adreselor nr.116/14.02.2007 și nr.111/13.02.2007, depuse la dosar, rezultă că un număr de 27 salariați, deci peste numărul de salariați prevăzut de art.68 lit. a Codul muncii, a solicitat unității pârâte întocmirea documentației necesare și trimiterea acesteia către organele ierarhic superioare în vederea obținerii unei hotărâri prin acre Guvernul României să nominalizeze societatea pârâtă pe lista celor care vor beneficia de nr.OUG116/2006. Pârâta în loc să urmeze procedura prevăzută de art.69 din Codul muncii și de nr.OUG116/2006 a preferat să-i concedieze pe salariați.
În plus, reclamanta recurentă a învederat că a demonstrat cu adresa nr.111/13.02.2007 că la acea dată, pârâta avea mai mult de 10 salariați pentru acre se putea proceda la concedierea colectivă, că angajatorul avea mai mult de 20 de angajați și că îndeplinea cumulativ condițiile impuse de dispozițiile art.68 Codul muncii.
În drept, a invocat art.304 pct.7,9 și 10 Cod proc.civ.
Pârâta " " Sibiu, în recursul său a solicitat modificarea soluției pronunțate de prima instanță, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulată de reclamanta.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, a susținut că admiterea petitului privitor la obligarea pârâtei la plata tichetelor de masă se întemeiază pe o interpretare și aplicare greșite a dispozițiilor aplicabil la nivel de unitate și a probatoriului administrat în cauză.
În acest context arătat că a dovedit cu adresa nr.193/31.03.2008 care au fost perioadele pentru care angajații acestei societăți au beneficiat de tichete de masă, perioadele pentru acre au beneficiat doar anumiți salariați de aceste tichete precum și perioadele în acre nu s-au acordat tichete de masă.
În consecință, acordarea acestor tichete, de către instanță, în perioadele în care nici un salariat al unității nu a primit astfel de drepturi sau în care au beneficiat doar cei care au prestat activități deosebite, este greșită, motiv pentru care se impune înlăturarea acestei obligații.
Recursul nu fost motivat în drept.
Prin întâmpinarea depusă, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă, invocând sub un prim aspect, tardivitatea declarării căii de atac iar sub un al doilea aspect, netemeinicia și inadmisibilitatea recursului.
Astfel, cu privire la tardivitatea recursului pârâtei, intimata reclamantă a susținut că hotărârea primei instanțe a fost comunicată cu societatea recurentă, la data de 11.06.2008, iar recursul a fost înregistrat la data de 23.06.2008, deci peste termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.
Pe fondul cauzei, a arătat că deși pârâta recurentă solicită respingerea acțiunii, recunoaște că a acordat tichete de masă pentru perioadele enumerate în adresa nr.193/31.03.2008. Susținerile recurentei pârâte conform cărora aceste tichete s-au acordat numai în perioadele menționate și doar celor care prestau activități deosebite nu au nici o relevanță, câtă vreme încheiate la nivel de unitate pe anii 2004/2005, 2005/2006 și 2006/2007 prevedea acordarea tichetelor de masă tuturor salariaților unității, angajați cu contract individual de muncă, fără nici o deosebire.
Cum contractele colective de muncă constituie legea părților, conform art.236 Codul muncii, unitatea pârâtă avea obligația să aplice și să respecte întrutotul clauzele cuprinse în conținutul lor.
Intimata pârâtă " " Sibiu nu a depus întâmpinare la recursul declarat de reclamanta.
Prin decizia civilă nr.1027/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-, a fost admis recursul declarat de pârâta " " Sibiu, cu consecința modificării în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta și a fost respins recursul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut următoarele:
Referitor la excepția tardivității recursului pârâtei " " Sibiu, invocată de reclamanta, instanța a constatat că este nefondată deoarece din actele și lucrările dosarului rezultă că față de data comunicării sentinței, 11.06.2008, recursul pârâtei a fost formulat cu respectarea dispozițiilor art.80 din Legea nr.168/1999 coroborate cu cele ale art.101 alin.1 Cod proc.civ. Față de împrejurarea că ultima zi de declarare a acestei căi de atac a căzut într-o zi nelucrătoare, termenul a fost prelungit, în condițiile art.101 alin.5 Cod proc.civ. până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, care a fost în data de luni 23.06.2008.
În consecință, excepția invocată a fost respinsă ca nefondată.
Pe fondul pricinii, s-a constatat însă că aspectele critice invocate de către pârâta recurentă " " Sibiu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, cu modificările ulterioare, " Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
La alin.2 al aceluiași articol se prevede că "Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Art.125 din încheiat la nivel de unitate pe anii 2004, 2005 și 2006-2007, prevede acordarea tichetelor de masă pentru toți salariații societății cu contract individual de muncă, în funcție de posibilitățile financiare ale societății ( 96, 169 și 220).
Din cuprinsul acestor prevederi legale rezultă că acordarea tichetelor de masă are un caracter facultativ pentru angajatorii enumerați la alin.1 al art.1, nu obligatoriu, și se face în funcție de bugetul de venituri și cheltuieli aprobat la nivelul fiecărui angajator, respectiv raportat la situația financiară a fiecărei unități.
În cauză, pârâta recurentă a depus la dosar adresa nr.193/31.03.2008 (124), din care rezultă că, la nivelul acestui angajator, au fost acordate tichete de masă însă numai în perioadele enumerate în cuprinsul adresei și categoriilor de salariați care și-au desfășurat activitatea în domeniul construcțiilor montaj.
Este adevărat că prevederile cuprinse în, nu fac nici o deosebire între salariații unității, impunând doar condiția încheierii contractului individual de muncă, însă Normele de aplicare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevăd posibilitatea ca angajatorii, ținând seama de posibilitățile financiare proprii, să prevadă numărul de salariați care pot primi lunar tichete de masă, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie astfel de tichete precum și criteriile de selecție privind stabilirea salariaților care primesc tichete de masă, ținând seama de condițiile concrete de lucru în care își desfășoară activitatea unele categorii de salariați, de prioritățile socioprofesionale și de alte elemente specifice activității.
Faptul că pârâta a comandat la unitatea emitentă " ROMÂNIA " B, tichete de masă pentru perioada noiembrie 2004-noiembrie 2007 (117), nu dovedește faptul că aceste tichete au și fost acordate integral pe întreaga perioadă de mai sus ci doar că luat măsuri pentru a avea la dispoziție când e nevoie astfel de imprimate emise de unitatea emitentă.
Prin urmare, instanța de fond a interpretat greșit atât dispozițiile legale în materie cât și probele administrate în fața instanței de fond, obligând în mod eronat unitatea, la plata contravalorii tichetelor de masă în perioade în care aceste drepturi fie nu au fost acordate, fie au fost acordate doar angajaților care și-au desfășurat activitatea în domeniul construcții-montaj, astfel că sub acest aspect, se impune modificarea sentinței, în sensul celor solicitate de pârâtă în recursul declarat.
Referitor la recursul reclamantei, Curtea a constatat că față de cele reținute mai sus, criticile aduse de reclamanta recurentă soluției pronunțate, în legătură cu acordarea tichetelor de masă, sunt nefondate urmând să fie înlăturate.
Legat de plata salariilor compensatorii pe ultimele 24 luni, în raport cu vechimea de 34 de ani în câmpul muncii pe care o avea în noiembrie 2004, conform nr.OUG116/2006, și de recunoașterea vechimii în muncă pe perioada celor 24 luni de plată a salariilor compensatorii, se constată că instanța de fond a respins în mod întemeiat aceste capete de cerere, reclamanta neputând beneficia de aceste măsuri de protecție socială câtă vreme societatea pârâtă nu a fost nominalizată în anexele la nr.OUG116/2006.
În plus, nu s-a dovedit că la nivelul acestei societăți comerciale au avut loc concedieri colective, în sensul prevederilor art.68-72 Codul muncii și nr.OUG116/2006, iar în cazul reclamantei încetarea raporturilor de muncă s-a făcut în temeiul art.56 lit.d Codul muncii, aspect necontestat de către aceasta. De altfel, prin însăși cererea nr.536/10.10.2007 de întocmire a dosarului de pensionare anticipată parțială reclamanta solicitat a-i fi plătite cele trei salarii compensatorii stabilite la nivelul salariului lunar negociat de 929 RON (54) tocmai pentru că știa că nu-i sunt incidente prevederile nr.OUG116/ 2006.
În raport de cele ce preced, în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civ. și art. 81 alin.1 din Legea nr.168/1999, Curtea a admis ca fondat recursul declarat de pârâta " " Sibiu și pe cale de consecință, a dispus modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii, în totalitate, a acțiunii formulate de reclamanta în contradictoriu cu această pârâtă.
Pentru aceleași considerente, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea a dispus respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamanta.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare reclamanta, întemeiată pe prevederile art.318 teza 1 și 2 Cod pr.civilă, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei civile atacate, cu consecința pronunțării unei hotărâri de admitere a recursului așa cum a fost formulat.
În expunerea de motive arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra mai multor motive de casare.
Astfel, contestatoarea susține că instanța i-a refuzat administrarea unor probe, în special înscrisuri și nu face referire despre aceasta în conținutul deciziei pronunțate.
În precizările din data de 14.04.2008 a solicitat instanței să întocmească o adresă către societatea pârâtă prin care să solicite a se menționa numărul de tichete de masă livrate în fiecare lună, valoarea unui tichet de masă și valoarea totală pe fiecare lună pentru perioada noiembrie 2004 - noiembrie 2007, dar instanța nu a dat curs acestei cereri care ar fi ajutat la soluționarea corectă a cauzei, iar instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestui motiv de casare.
Pârâtei i s-a pus în vedere să depună la dosar acte privind comenzile pentru livrarea tichetelor de masă și predarea acestora către salariați, dar aceasta nu s-a conformat, iar instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestui motiv de casare.
Fără a analiza motivele de recurs, instanța de recurs a apreciat că instanța de fond a respins în mod întemeiat capetele de cerere privind plata salariilor compensatorii pe ultimele 24 de luni și recunoașterea acestei perioade ca vechime în câmpul muncii.
Prin decizia civilă nr. 167/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr- contestația în anulare a fost admisă, a fost anulată decizia atacată, a fost fixat termen pentru judecarea recursurilor declarate de părți împotriva sentinței civile nr. 419/2008 și a fost obligată intimata să plătească în favoarea contestatoarei suma de 52 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Sibiu reclamanta a solicitat, printre altele, obligarea pârâtei Sibiu la plata contravalorii tichetelor de masă pe o perioadă de 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată.
În acest sens, la cererea reclamantei, instanța de fond a solicitat ROMÂNIA B să comunice dacă în perioada noiembrie 2004 - noiembrie 2007 pârâta a comandat tichete de masă și dacă acesteia i-au fost livrate.
Cum în răspunsul înaintat instanței s-a menționat că pârâta a lansat respectivele comenzi care i-au fost onorate, fără a indica numărul și valoarea tichetelor de masă, prin precizările depuse pentru termenul din 15.04.2008 (fila 230 din dosarul instanței de fond), reclamanta a solicitat instanței întocmirea unei noi adrese prin care să se solicite societății emitente să indice corect numărul tichetelor de masă livrate în fiecare lună din perioada noiembrie 2004 - noiembrie 2007, valoarea unui tichet de masă și valoarea totală a tichetelor pe fiecare lună, numărul și data comenzii efectuate de societatea pârâtă.
Instanța de fond a respins această cerere în probațiune ca neavând relevanță în cauză, fără a motiva mai exact acest lucru.
Împotriva sentinței, prin care cererea i-a fost admisă în parte, reclamanta a declarat recurs, solicitând instanței de recurs, printre altele, să procedeze și la administrarea probei care i-a fost respinsă nemotivat de către instanța de fond.
Respingând recursul reclamantei, instanța de recurs a apreciat că sunt nefondate criticile aduse de aceasta soluției pronunțate în legătură cu acordarea tichetelor de masă, fără însă a analiza și a se pronunța cu privire la motivul de modificare sau de casare invocat de aceasta.
În această situație devin incidente prevederile art.318 teza a II-a Cod pr.civilă potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Față de cele ce preced, Curtea va admite prezenta contestație în anulare, va anula decizia atacată și va fixa termen la 12.03.2009 pentru judecarea recursurilor declarat de părți împotriva sentinței civile nr.419/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Dând eficiență prevederilor art.274 Cod pr.civilă, Curtea va obliga pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 52 lei reprezentând contravaloarea transportului la cele două termene de judecată din 22.01.2009 și 12.02.2009.
Procedând la judecarea recursurilor, la cererea reclamantei, Curtea a efectuat o adresă către " România" B, solicitând informații legate de tichetele de masă acordate de pârâtă salariaților în perioada 2004-2007.
Deliberând asupra recursurilor de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu potrivit prevederilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu reclamanta a solicitat să fie obligată pârâta " " Sibiu la plata drepturilor salariale conform nr.OG 116/2006, la plata tichetelor de masă pe ultimii 3 ani în sumă de 5373,60 lei actualizată cu indicele de inflație, să-i recunoască vechimea în muncă și să-i plătească drepturile salariale pe 24 luni în valoare actualizată și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat, în esență, că la data de 15.10.2007 i-a încetat contractul individual de muncă în temeiul art. 65 alin.1 din Codul Muncii, fără a beneficia de protecția socială de care au beneficiat alte categorii de persoane. Pârâta nu a avut un program de restructurare și de reorganizare în vederea concedierii colective, fiind indusă în eroare de conducere în sensul pensionării anticipate beneficiind doar de 3 salarii negociate, fără a beneficia de drepturile prevăzute de nr.OG 116/2006.
Prin sentința civilă nr. 419/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- acțiunea a fost admisă în parte, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei contravaloarea tichetelor de masă pentru perioadele ianuarie 2005- ianuarie 2006, iunie - octombrie 2006, ianuarie - februarie 2007, aprilie - 15.10.2007, fiind respinse ca nefondate celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî în acest mod prima instanță a reținut că, în data de 13.02.2007, un număr de 17 angajați au solicitat conducerii pârâtei să întocmească documentația necesară în vederea nominalizării societății pe lista unităților care beneficiază de prevederile nr.OG 1042/2006.
La 17.09.2007 pârâta comunică reclamantei faptul că raporturile sale de muncă vor înceta în baza art. 65 alin.1 Codul Muncii începând cu data de 15.10.2007, cu respectarea drepturilor salariale prevăzute de contractul individual de muncă.
În perioada 17.09.2007-12.10.2007 reclamanta se afla în termenul de preaviz, iar la data de 10.10.2007 solicita pârâtei să-i întocmească dosarul de pensionare anticipată parțială începând cu data de 15.10.2007 și să i se acorde 3 salarii compensatorii la nivelul salariului negociat.
Casa Județeană de Pensii H emite la 7.12.2007 decizia nr. -/2007 privind acordarea pensiei anticipate parțiale.
Prima instanță a admis capătul de cerere vizând plata contravalorii tichetelor de masă cu motivația că art. 125 din pe anii 2006-2007 prevede acordarea tichetelor de masă pentru toți salariații în funcție de posibilitățile financiare ale unității.
Restul capetelor de cerere au fost respinse apreciindu-se că nu sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de lege pentru a ne afla în prezența unei concedieri colective la nivelul unității pârâte, iar vechimea în muncă a reclamantei a fost corect evidențiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta cât și societatea pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii tuturor capetelor cererii de chemare în judecată.
În expunerea de motive apreciază că, în mod greșit instanța de fond nu a indicat numărul tichetelor de masă ce i se cuvin, valoarea fiecărui tichet în fiecare lună, valoarea totală a tichetelor și nu a fost actualizată valoarea funcție de rata inflației. Reclamanta a apreciat că tichetele de masă trebuiau să i se acorde integral pe perioada noiembrie 2004-noiembrie 2007, întrucât tichetele i-au fost livrate în totalitate pârâtei pentru această perioadă.
Deși pârâtei i s-a solicitat de un număr de 27 angajați să urmeze procedura prevăzută de art. 69 din Codul Muncii și de OUG116/2006, aceasta a preferat că-i concedieze pe salariați.
Pârâta a solicitat modificarea hotărârii pronunțată de prima instanță în sensul respingerii în totalitate a pretențiilor formulate de reclamantă.
În expunerea de motive arată că, admițând capătul de cerere vizând plata contravalorii tichetelor de masă, prima instanță a interpretat greșit prevederile aplicabil la nivel de unitate, precum și probatoriul administrat în cauză, astfel încât nu s-a ținut cont de perioadele în care toți angajații au beneficiat de tichete de masă, perioadele în care au beneficiat doar anumiți salariați și perioadele în care tichetele nu au fost acordate.
Deliberând asupra recursurilor de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte, aceasta comunicându-i la data de 17.09.2007 faptul că raporturile sale de muncă vor înceta în baza art. 65 alin.1 din Codul Muncii începând cu data de 15.10.2007. în termenul de preaviz, la data de 10.10.2007, reclamanta solicită pârâtei să-i întocmească dosarul de pensionare anticipată parțială începând cu data de 15.10.2007 și să-i acorde trei salarii compensatorii la nivelul salariului negociat. În consecință, la data de 07.12.2007, Casa Județeană de Pensii H emite decizia nr. -/2007 privind acordarea pensiei anticipate parțiale.
La data de 4.11.2007 reclamanta s-a adresat Tribunalului Sibiu solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale conform nr.OG 116/2006, plata contravalorii tichetelor de masă pe perioada 2004-2007 în cuantum de 5373,60 lei sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, recunoașterea vechimii în muncă și plata drepturilor salariale pe 24 luni în valoare actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată.
În mod greșit prima instanță a admis capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioadele ianuarie 2005 - ianuarie 2006, iunie - octombrie 2006, ianuarie - februarie 2007 și aprilie - 15 octombrie 2007.
Potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe posturi de angajator.
La aliniatul 2 al aceluiași articol, se prevede că "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Dând eficiență acestor prevederi legale, așa cum și reclamanta arată, societatea pârâtă a stipulat în art. 125 din încheiat la nivel de unitate pe anii 2004-2007, că tichetele de masă se acordă pentru toți salariații în funcție de posibilitățile financiare ale societății.
Așa cum rezultă din cuprinsul acestor prevederi legale, acordarea tichetelor de masă are un caracter facultativ pentru angajatori, nu obligatoriu, și se face în funcție de bugetul de venituri și cheltuieli aprobat la nivelul fiecărui angajator funcție de situația financiară.
Prin adresa nr. 193/31.03.2008, care corespunde înscrisurilor depuse la dosar de " România" SRL B, emitenta tichetelor de masă și cu adresa societății pârâte din data de 19.05.2009, societatea pârâtă a făcut dovada faptului că în perioada ianuarie - februarie 2006 de tichetele de masă nu a beneficiat nici un angajator, iar în restul perioadelor de acestea au beneficiat doar angajații care purtau activități în condiții deosebite, pe șantier.
Deși prevederile cuprinse în nu fac deosebire între salariații unității, impunând doar condiția încheierii contractului colectiv de muncă, Normele de aplicare Legii nr. 142/1998 prevăd posibilitatea ca angajatorii, ținând seama de posibilitățile financiare proprii, să stabilească numărul de salariați care pot primi lunar tichete de masă, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie tichetele și criteriile de selecție a salariaților care primesc tichete, ținând seama de condițiile concrete de lucru în care își desfășoară activitatea unele categorii de salariați, condiții pe care pârâta le-a respectat în totalitate.
Restul capetelor de cerere au fost respinse în mod corect de prima instanță.
Nu s-a făcut dovada că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ prevederile art. 68-72 din Codul Muncii pentru efectuarea unei concedieri colective. De altfel, aspect necontestat de reclamantă, în cazul său încetarea raporturilor de muncă s-a făcut în temeiul art. 56 lit.d Codul Muncii, iar prin cererea nr. 536/10.10.2007 de întocmire a dosarului de pensionare anticipată parțială, aceasta a solicitat și a primit trei salarii compensatorii stabilite la nivelul salariului lunar negociat de 929 lei, achiesând prin aceasta că nu-i sunt incidente prevederile OUG116/2006.
Câtă vreme societatea pârâtă nu a fost nominalizată în anexele la.OUG nr. 116/2006, reclamanta nu poate beneficia de măsurile de protecție socială prevăzute de acest act normativ, respectiv plata salariilor compensatorii pe ultimele 24 de luni, în raport cu vechimea de 34 de ani în câmpul muncii pe care o avea în noiembrie 2004 și recunoașterea vechimii în muncă pe perioada celor 24 de luni de plată a salariilor compensatorii, pretenții pe care instanța de fond le-a respins în mod întemeiat.
În raport de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin.2 Cod procedură civilă și art. 81 alin.1 din Legea nr. 168/1999, Curtea va admite ca fondat recursul declarat de societatea pârâtă și pe cale de consecință, va dispune modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta " " Sibiu.
Pentru aceleași considerente, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA Sibiu împotriva sentinței civile nr.419/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamanta împotriva pârâtei SA Sibiu.
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva aceleiași hotărâri.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2009.
Președinte Judecător, Judecător,
- - - - - -
Semnează Semnează Semnează
Președinte, Președinte, Președinte,
Grefier,
- -
Semnează,
Grefier șef,
Red.CV Tehnored.IM/ 2 ex 06.08.2009
Jud. M,
Președinte:Crețoiu VictorJudecători:Crețoiu Victor, Vesa Nicoleta, Făt Ștefan
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 105/2010. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1006/2009. Curtea... → |
|---|
