Contestație decizie de sancționare. Decizia 105/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 105
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurenta - - H împotriva sentinței civile nr. 2584 din 12 XI 2009 Tribunalului Vaslui, intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, intimatul a depus la dosar prin registratura instanței întâmpinare, duplicatul fiind comunicat administrativ recurentei. Prin întâmpinare s-a solicitat judecata în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat. Instanța, verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată i rămâne în pronunțare.
Deliberând,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr-, a chemat în judecată - - H solicitând anularea deciziilor nr. 66 din 12.01.2009, 169 din 19.01.2009 și nr.178 din 20.01.2009, emise de intimată, prin care i s-a aplicat sancțiunea "avertisment" conform art.264 alin.1 lit.a din Codul muncii, precum și plata cheltuielilor de judecată și a unor despăgubiri morale în cuantum de 20 000 lei.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că are calitatea de angajat al - - H, în baza unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată, îndeplinind și funcția de președinte al sindicatului - -. iar aplicarea sancțiunii "avertisment" prin trei decizii diferite este abuzivă. Astfel, a invocat netemeinicia primei decizii, aplicată pentru părăsirea locului de muncă, în condițiile în care a fost surprins deplasându-se către sursa de apă, deoarece toți salariații au dreptul să facă acest lucru, fără a se considera că este nerespectare a programului de lucru sau a regulamentului intern.
În ceea ce privește cea de-a doua decizie de sancționare, contestatorul o consideră nelegală având în vedere că, în virtutea funcției pe care o deține, potrivit dispozițiilor art.35 din Legea nr.54/2003, are dreptul la 3-5 zile de reducere a programului lunar de lucru pentru activități sindicale. Astfel, absența din data de 15.01.2009 este motivată, fiind anunțată prin adresa nr.3 din 14.01.2009, înregistrată la -. - H cu nr. 77 din 14.01.2009. Despre a treia sancțiune arată că a fost aplicată pentru nerespectarea fluxului tehnologic și executarea în mod superficial a sarcinilor de serviciu.
Apreciază că măsurile au fost luate de angajator pe fondul unor dispute între conducerea societății și sindicat, motiv pentru care este îndreptățit să solicite daune morale, pretenția sa fiind justificată prin faptul că sancțiunile repetate i-au creat disconfort psihic și i-au prejudiciat imaginea în rândul colegilor și al membrilor de sindicat,
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că deciziile contestate au fost emise în conformitate cu dispozițiile art.264 alin.1 C. S-a considerat că absențele de la locul de muncă sunt nemotivate și în discordanță cu prevederile din regulamentul de ordine interioară apreciindu-se, astfel, comportamentul contestatorului ca fiind unul necorespunzător, dăunător procesului muncii, sancționarea disciplinară apărând ca o necesitate față de atitudinea abuzivă a acestuia în raport cu societatea.
De asemenea, cu privire la a treia decizie de sancționare, se precizează că la emiterea acesteia a fost avut în vedere referatul nr. 171/19.01.2009 al șefului secției montaj în legătură cu modul de îndeplinire a obligațiilor de serviciu ale contestatorului în calitatea sa de angajat.
La termenul din data de 12.11.2009, instanța, din oficiu a invocat excepția nulității absolute a deciziilor de sancționare contestate.
Prin sentința civilă nr.2584 din 12.11.2009 Tribunalul Vaslui admite excepția nulității absolute a deciziilor nr. 66/12.01.2009, nr.169/19.01.2009 și nr. 178/20.01.2009 emise de către intimata C "", cu sediul în H,-, jud. V, și, în consecință:
Admite, în parte, contestația formulată de către, domiciliat în H,-, jud. V, în contradictoriu cu intimata C "", cu sediul în H,-, jud.
Constată nulitatea absolută a deciziilor nr. 66/12.01.2009, nr.169/19.01.2009 și nr. 178/20.01.2009 emise de către intimata C "".
Respinge capetele de cerere formulate de către contestator privind acordarea de daune morale și cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
Deciziile nr. 66 din 12.01.2009, 169 din 19.01.2009 și nr.178 din 20.01.2009 au fost emise de intimată fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, prevăzută de art.75 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, raportat la art.267 din Codul muncii.
Art. 75 alin 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010 prevede că: "sub sancțiunea nulității absolute, nici o sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile". Prin urmare, nici sancțiunea avertismentului nu poate fi dispusă fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, în conformitate cu prevederile art.267 alin.2-alin.4 din Codul muncii.
Într-adevăr, art.267 alin.1 din Codul muncii nu prevede obligativitatea cercetării disciplinare prealabile în situația în care sancțiunea aplicată salariatului este avertismentul scris, însă cercetarea disciplinară prealabilă este obligatorie și în această situație potrivit art.75 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010.
Aceasta rezultă din dispozițiile art.238 alin.1 și alin.3 din Codul muncii, conform cărora prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal, ce trebuie avut în vedere la încheierea unui contract colectiv de muncă, iar contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs - -, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală.
Motivează recurenta că este greșită impunerea cercetării disciplinare obligatorii anterior aplicării sancțiunii avertismentului scris, în condițiile în care la nivel de societate există încheiat contract colectiv de muncă, și regulament intern drept garanție a unor relații de muncă echitabile și care, nu prevăd această obligație.
Mai arată recurenta că testul art.238 din Codul muncii face referire la drepturi salariale și nicidecum la situația de fapt dedusă judecății, deducându-se că regimul sancționator nu poate fi stabilit decât în limita art.264 lit. a, art.266și art.268 din Codul muncii. Dat fiind caracterul precumpănitor moral al sancțiunii, consideră că nu se impune cercetarea disciplinară pentru faptele de mică importanță cărora li se aplică.
Intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat deoarece toate sancțiunile trebuie să respecte prevederile Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Pentru asigurarea desfășurării în condiții optime și uniforme a raporturilor de muncă, actele normative în materia dreptului muncii prevăd drepturi și obligații minimale, respectiv maximale, care vor trebui respectate la încheierea atât a contractelor colective de muncă, cât și a celor individuale.
Dând expresie recunoașterii dreptului părților raporturilor de muncă la negocierea colectivă a drepturilor și îndatoririlor izvorâte din aceste raporturi, legislația reglementează și condițiile de negociere și de încheiere a contractelor colective de muncă, a clauzelor obligatorii ale acestor contracte, la nivel de unitate, la nivel de ramură și la nivel național.
Prin urmare contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale.
Cu alte cuvinte, faptul că în contractul colectiv la nivel de unitate nu se prevede obligativitatea cercetării disciplinare prealabile sancțiunii avertismentului impune în mod automat aplicarea dispozițiilor Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, art.75 al.1, conform art.238 din Codul muncii, conform cărora "sub sancțiunea nulității absolute, nici o sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile".
Textul art.238 din codul muncii nu se referă numai la drepturi salariale așa cum susține recurenta ci, la toate drepturile salariaților.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.75 al.1din Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010 și nu ale art.267 alin.1 din Codul muncii text ce nu prevede obligativitatea cercetării disciplinare prealabile în situația în care sancțiunea aplicată salariatului este avertismentul scris.
Prin consecință, Curtea constatând nefundat recursul, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ îl va respinge și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - -, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 2584 din 12 11 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Tehnored. -
15.02.2010- 2ex.
Tribunalul Vaslui:
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Daniela
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 317/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 839/2009. Curtea de... → |
|---|
