Contestație decizie de concediere. Decizia 840/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 840/
Ședința publică din 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata SC SA, cu sediul în com., jud. V, împotriva sentinței civile nr.124/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimatul - contestator, domiciliat în com. sat, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 31.08.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 2 2009.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.124/17 februarie 2009 Tribunalul Vranceaa respins excepția tardivității cererii completatoare.
A admis acțiunea formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr.13 din 04.02.2008, în contradictoriu cu intimata Sc SA.
A constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 13 din 4.02.2008.
A dispus reintegrarea în muncă a contestatorului și a obligat pârâta la plata drepturilor bănești cuvenite acestuia de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective, sume ce se vor reactualiza în raport de rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea, inițial la nr- reclamantul a solicitat anularea deciziei nr.13/04.02.2008 emisă de SC,"SA, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă.
În motivarea contestației pe cale de excepție a invocat nulitatea deciziei pentru lipsa cercetării disciplinare prev.de art.267 al.1 Codul Muncii iar pe fond a susținut că sancțiunea a fost aplicată deși nu se face vinovat de faptele imputate.
Prin întâmpinare, pârâta pe cale de excepție a solicitat respingerea contestației ca tardiv formulată, iar pe fond ca neîntemeiată. Tot ca neîntemeiate, a solicitat să fie respinsă și excepția nulității prev.de art.267 al.1 Codul Muncii, avându-se în vedere că s-a făcut convocarea în vederea cercetării disciplinare fără rezultat, situație în care conform art.267 al.3 Codul Muncii, angajatorul poate aplica măsura disciplinară, fără realizarea cercetării disciplinare.
Prin încheierea din 08 aprilie 2008 Tribunalul a respins excepția tardivității ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.323 din 22 aprilie 2008 Tribunalul Vranceaa admis contestația și a constatat nulitatea deciziei nr.13/4.02.2008 emisă de pârâtă.
A reținut că această decizie nu prevede care dintre reglementările statutului disciplinar, regulamentului intern sau a contractului colectiv de muncă au fost încălcate de reclamant încălcându-se astfel dispozițiile art.268 al.2 lit.b Codul Muncii.
Prin decizia civilă nr.784 R din 11 noiembrie 2008 Curtea de APEL GALAȚIa admis recursul declarat de intimată și a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare reținându-se că prima instanță nu a pus în discuție cele două excepții respectiv lipsa cercetării disciplinare și excepția prev.de art.268 al.2 lit.b Codul Muncii.
În rejudecare cauza a fost înregistrată la nr-.
Contestatorul a formulat cerere de completare a acțiunii solicitând reintegrarea și plata drepturilor bănești.
La termenul din 17.02.2009 au fost puse în discuție părților cele două excepții.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr.13 din 04.02.2008 intimata a hotărât desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantului în temeiul art.264 pct.1 lit.f și art.61 lit.a Codul Muncii reținându-se că acesta a săvârșit o abatere disciplinară constând în refuzul acestuia în calitate de șef secție de a permite accesul președintelui consiliului de administrație în incinta secției și refuzul de a pune la dispoziția conducerii societății un utilaj aparținând intimatei.
Această decizie nu prevede precizarea prevederilor din statutul disciplinar, regulamentul intern sau Contractul colectiv de muncă care ar fi fost încălcate de reclamant. În absența calificării faptei ca fiind o abatere gravă prin statul regulament sau contractul colectiv de muncă și a precizării în decizia de sancționare a prevederilor încălcate decizia este în temeiul art.268 al.2 lit.b Codul Muncii lovită de nulitate absolută.
Așa fiind s-a admis contestația, s-a constatat nulitatea absolută a deciziei și s-a dispus reintegrarea în muncă a contestatorului cu obligarea intimatei la plata drepturilor bănești cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea efectivă, sume ce vor fi reactualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
În raport de această soluție și motivarea ei nu a mai prezentat interes și relevanță a se analiza excepția nulității datorate cercetării prealabile.
De altfel rezultă din actele dosarului că reclamantul a fost invitat prin adresa nr.10/24.01.2008 la sediul societății pentru data de 28.01.2008 dar acesta a refuzat primirea adresei motiv pentru care intimata a procedat potrivit art.267 al.3 din Codul Muncii.
Cu privire la excepția tardivității depunerii cererii de completare a acțiunii s-a reținut că această excepție este neîntemeiată fiind respinsă ca atare întrucât cauza a fost trimisă de Curtea de APEL GALAȚI prin decizia civilă nr.784/11 noiembrie 2008 spre rejudecare la instanța de fond.
În rejudecare instanța reia judecarea cauzei, părțile având posibilitatea să formuleze orice cerere inclusiv cereri de modificare sau completare a acțiunii.
În speță cererea de completare a acțiunii a fost depusă la,la primul termen de înfățișare" din 27 ianuarie 2009 întrucât la primul termen de judecată din 13 ianuarie 2009 contestatorul a solicitat termen pentru apărare încât acest din urmă termen nu poate fi socotit,primul termen de înfățișare" în sensul art.132 cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata SC SA considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității cererii completatoare formulată de contestator în rejudecarea cauzei după casare.
În mod neîntemeiat instanța de fond a reținut că decizia este lovită de nulitate absolută în temeiul art. 268 al.2 lit.b din Codul Muncii.
Astfel, s-a reținut de către instanța de fond că decizia nu cuprinde prevederile din statutul disciplinar, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
În mod nelegal instanța de fond a reținut că în absența calificării abaterii ca fiind gravă printr-un statut disciplinar, regulament intern sau contract colectiv de muncă și cu privire la care să se facă precizări în decizia de sancționare, aceasta este lovită de nulitate absolută.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să se pronunțe și asupra excepției inadmisibilității cererii completatoare iar în subsidiar, a solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii completatoare formulate în rejudecare după casare și respingerea contestației ca nefondată.
În drept, a invocat disp. art.299 și urm. Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica adusă hotărârii instanței de fond conform căreia instanța nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității cererii completatoare, Curtea apreciază că este neîntemeiată.
Este adevărat că instanța de fond nu a analizat și nici nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității cererii completatoare dar acest aspect nu se încadrează în cazurile de casare cu trimitere spre rejudecare conf. art.312 al.5 și 6 Cod procedură civilă.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii completatoare a contestației instanța apreciază că este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare.
Prin cererea completatoare formulată la termenul de judecată din 27.01.2009 contestatorul a invocat de fapt un motiv de ordine publică care poate fi invocat în tot cursul procesului atât de parte cât și din oficiu de către instanță.
Or, prin cererea completatoare contestatorul nu-și completează contestația în sensul art. 132 Cod procedură civilă contrar susținerilor recurentei.
Referitor la ce de-al doilea motiv de recurs conform căruia decizia contestată îndeplinește condițiile de formă prev. de art. 268 al.2 lit.b Codul Muncii, apreciem că nu este întemeiat pentru următoarele considerente.
limitativă a cazurilor și motivelor pentru care poate avea loc încetarea raporturilor juridice de muncă în temeiul voinței unilaterale a angajatorului reprezintă cea mai importantă garanție pentru exercitarea dreptului la muncă.
Reglementarea legală a condițiilor de formă și de fond ale actului prin care angajatorul dispune încetarea contractului individual de muncă, mai ales în ipoteza încetării ca sancțiune disciplinară precum și asigurarea unor elemente de verificare a legalității și temeiniciei măsurii dispuse.
După cum se poate constata prima instanță a rezolvat litigiul cu care a fost investită de contestatorul pe temeiul excepției nulității absolute reținând că decizia de concediere nr. 13/4.02.2008 emisă de intimata SC SA nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de lege.
În acest sens, potrivit art.268 al. 2 Codul Muncii, decizia scrisă privind aplicarea sancțiunii disciplinare emisă de angajator, sub sancțiunea nulității absolute trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prev. la art. 267 al.3, nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică.
Așadar, pentru a fi legală decizia de sancționare trebuie să conțină toate elementele enumerate mai sus, lipsa oricăruia dintre aceste elemente obligatorii atrăgând nulitatea absolută a măsurii dispusă de angajator.
Or, așa cum a reținut și instanța de fond, din conținutul deciziei nr. 13/4.02.2008 nu rezultă elementele necesare privind precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care ar fi fost încălcate de contestatorul.
Sub acest aspect simpla mențiune a prevederilor regulamentului intern cu privire la regulile de disciplină a muncii în societate este lipsită de eficiență atât timp cât nu s-au menționat prevederile încălcate.
Legiuitorul a reglementat ca o cerință distinctă indicarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil și care să fi fost încălcate de salariat.
În aceste condiții, referirile recurentei la aspectele de fond privind descrierea faptei care a fost reținută cu titlu de abatere disciplinară nu mai pot fi examinate, excepția nulității absolute operantă în cauză având caracter peremptoriu.
În concluzie, se apreciază că în mod corect s-a reținut nulitatea absolută a deciziei contestate sub aspectul neîndeplinirii condițiilor de formă prev. de art. 268 lit.b din Codul Muncii.
Față de aceste considerente, se va constata hotărârea primei instanțe legală și temeinică din toate punctele de vedere și, în baza disp. art. 312 al.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata SC SA, cu sediul în com., jud. V, împotriva sentinței civile nr.124/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /22.09.2009
:DC/4 ex/24.09.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 252/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 156/2008. Curtea de... → |
|---|
