Contestație decizie de concediere. Decizia 844/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 844/2009
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor promovate de reclamantul și de pârâta " " SA împotriva sentinței civile nr. 332/LM din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă avocat pentru reclamantul recurent, lipsă fiind pârâta recurentă și reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta reclamantului recurent înaintează instanței împuternicirea avocațială în original, o chitanță în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu avocat, Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a reclamantului dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara la data de 25 iunie 2009 în dosar nr. 1635/P/2008 și Legea nr. 22/18 noiembrie 1969 modificată prin 54/1994 cu anexa la aceasta.
Instanța, față de împrejurarea că nu sunt chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului formulat de acesta în sensul modificării sentinței pronunțate de Tribunalul Hunedoara și admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată. În esență învederează că instanța în mod greșit nu a reținut că a existat un acord al părților pentru încetarea relațiilor contractuale întrucât s-a știut de la început că acesta și-a prezentat demisia și altă persoană va prelua postul. De asemenea arată că a dovedit că din partea societății nu a existat nici o invitație pentru o conciliere. Cu privire la garanția reținută la valoarea de 746 lei, deși în realitate aceasta era de 990 lei, susține că nu a fost restituită de societate reclamantului, iar referitor la plata orelor suplimentare arată că sunt justificate, prestarea acestora fiind dovedită cu martori.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâta " " SA H pune concluzii de respingere, salariile, așa cum s-a dovedit, în perioada octombrie 2006-februarie 2007 fiind reținute în întregime. Referitor la concediul de odihnă prevăzut în luna martie 2007, precizează că nu a fost efectuat de reclamant.
La solicitarea instanței, precizează că reclamantul deși a semnat statele de plată pentru lunile octombrie și noiembrie nu a primit nici un întrucât toate salariile erau reținute, iar pentru lunile decembrie, ianuarie, februarie și martie s-a dovedit că pe statele de plată nu este semnătura reclamantului, un martor recunoscând că el a ridicat chitanțele, dar fără bani.
Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și concluziile expuse în ședință, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă din data de 12.03.2007 și să se dispună emiterea altei decizii in care contractul de muncă să fie desfăcut prin acordul părților,să se facă cuvenitele mențiuni in carnetul de muncă și să fie obligată societatea să- plătească suma de 3636 lei,reprezentând:2000lei salarii neîncasate pe perioada octombrie 2006-martie 2007;440 lei c/val concediu de odihnă neefectuat; 746 lei garanția reținută și nerestituită;450lei c/val ore suplimentare,inclusiv sâmbete și duminici.
S-au cerut și cheltuieli de judecată.
In fapt, reclamantul a arătat că a fost angajată la societatea pârâtă și că în mod nelegal i s-a desfăcut contractul individual de muncă întrucât făcut in luna martie cerere pentru încetarea raporturilor de muncă,începând cu luna aprilie 2007,care nu a fost luată în considerare.
Menționează că solicitat drepturile salariale neîncasate pe perioada octombrie 2006 -martie 2007 deoarece deși și-a desfășurat normal activitatea nu le-a încasat iar din concediul de odihnă aferent anului 2006 nu efectuat decât o zi.
Referitor la cererea pentru restituirea garanției,reclamantul arată că i- fost reținută garanția începând cu luna iunie 2006 și nu i- fost restituită la data încetării raporturilor de muncă.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, întrucât contractul individual de muncă al reclamantului a fost desfăcut pentru absențele nemotivate de la serviciu din perioada 16.02-12.03.2007, iar la aplicarea sancțiunii disciplinare a fost respectată procedura prealabilă legală.
De asemenea se menționează că nu corespunde adevărului susținerile reclamantului că solicitat încetarea raporturilor de muncă prin acord,deoarece după terminarea concediului medical de la data de 16.02.2007 și până la data de 12.03.2007 acesta nu s- mai prezentat la serviciu.
În ce privește garanția reținută,pârâta arătat că reclamantul în calitate de agent comercial încasat suma de 1039,31 lei pe care nu i- mai decontat,astfel ca avut lipsă în gestiune la data încetării raporturilor de muncă.
Prin sentința civilă nr.332/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost admisă in parte. A fost menținută decizia contestată, pârâta fiind obligată să-i achite reclamantului suma de 1971 lei drepturi salariale neachitate pe perioada octombrie 2006-martie 2007 și suma de 310 lei reprezentând indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat.
Pârâta a fost obligată să-i plătească și suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Față de acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamant, s-a constatat că prin decizia de concediere nr.9/12.03.2007, emisă de conducerea pârâtei, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat, în temeiul art.61 lit.a din Legea nr.53/2003 coroborat cu art.264 lit.f din Codul muncii.
Din conținutul deciziei de concediere rezultă că motivul pentru care i-a fost desfăcut contractul individual de muncă îl reprezintă absențele nemotivate iar din probele dosarului nu rezultat că reclamantul solicitat încetarea raporturilor de muncă prin acord sau demisie așa încât criticile invocate de acesta au fost înlăturate de instanță. Drepturile pretinse de reclamant au fost acordate de instanță care arătat în considerentele hotărârii că au fost reținute greșit dar respins cererea de restituire garanției cu mențiunea că nu sunt întrunite condițiile pentru restituirea acesteia iar in ce privesc orele suplimentare efectuate s- reținut că au fost plătite cu 100%.
Fiind în culpă procesuală, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului, în baza art.274 Cod proc.civilă, suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal pârâta solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației formulate în cauză.
În expunerea de motive arată că drepturile salariale aferente perioadei octombrie 2006-martie 2007 au fost reținute deoarece reclamantul cauzat prejudicii societății,prejudiciu pe care acesta l- recunoscut.Mai arată că,în fapt eventual trebuia să - fie restituită suma de 787 lei și nu suma de 1971 lei.
Împotriva hotărârii declarat recurs și reclamantul care în expunerea motivelor arată că, greșit instanța considerat că nu a existat un acord al părților pentru încetarea raporturilor de muncă atâta timp cât prin colegul său de muncă (martorul ) a anunțat ca nu mai merge la serviciu. Mai arată recurentul că,greșit nu i-au fost admise și cererile pentru plata orelor suplimentare pe care susține că nu le- primit precum și pentru restituirea garanției.
Deliberând asupra recursului de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art.3041Cod pr. civilă, Curtea constată următoarele:
Codul muncii, aprobat prin <LLNK 12003 53 10 201 0 17>Legea nr.53/2003, în art. 270 prevede că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor.
Prin acest text de lege legiuitorul a eliminat instituția juridică a răspunderii materiale, introducând o instituție nouă a răspunderii patrimoniale, ca o garanție în plus în ocrotirea drepturilor salariatului.
Pentru antrenarea răspunderii patrimoniale în lumina noilor reglementări se impune ca angajatorul să obțină titlu executoriu împotriva salariatului, astfel încât decizia de imputare și angajamentul de plată ca forme specifice de acțiune prin care se materializează dreptul de creanță al unității păgubite față de autorul faptei ilicite și prejudiciabile nu-și mai au reglementare legală în noile dispoziții ale codului muncii.
Indiferent de existența actului de control, decizia de imputare nu mai are în prezent un suport juridic iar calea de recuperat a prejudiciului aleasă de către pârâtă,respective prin rețineri lunare și nerestituirea garanției în lipsa unui titlu executoriu, excede mijlocului juridic prevăzut de legiuitor în conținutul articolului în discuție.
Pentru aceste considerente nu poate fi primită susținerea pârâtei în sensul că reclamantul i- cauzat un prejudiciu pe care l-ar fi recunoscut și acceptat să- recupereze,atâta timp cât poziția procesuală a acestuia fost contrară acestei susțineri iar societatea pârâtă nici măcar nu a demarat procedură judiciară pentru se constata prejudiciul pretins și obține un titlu executoriu.
Față de cele ce preced, contrar susținerilor societății pârâte, decizia de reține drepturile salariale ale reclamantului precum și refuzul de a- restitui garanția materială sunt lipsite de temei legal.
Criticile referitoare la drepturile salariale invocate de recurenți sunt nefondate instanța de fond stabilind corect starea de fapt raportat la probele dosarului,așa încât acestea vor fi înlăturate ca nefondate.
Referitor la solicitarea reclamantului de a se anula decizia de desfacere contractului de muncă și să fie obligată pârâta să emită noua decizie în care contractul de muncă să fie desfăcut prin acordul părților deoarece si- dat demisia,va fi înlăturată ca nefondată si lipsită de temei legal.
Potrivit art.55 muncii, Contractul individual de munca poate înceta astfel:
a) de drept;
b) ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea;
c) ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părți, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege.
Încetarea contractului individual de muncă prin voința unilaterală salariatului dă expresia libertății muncii, respectiv libertății salariatului de a decide să nu mai muncească într-un anumit loc de muncă, însă acest drept nu poate fi exercitat abuziv.
În situația în care angajatorul este de accord cu încetarea contractului de muncă, cesta încetează prin acordul părților, iar încetarea produce efecte imediat,fără a se pune problema eventualelor prejudicii pe care le poate suferi angajatorul.
Spre deosebire de această situație,in cazul în care angajatorul nu este de acord cu încetarea contractului, decizia unilaterală salariatului nu produce efecte imediat dreptul acestuia de a demisiona neavând carater absolut.
Angajatorul este protejat împotriva denunțării intempestive contractului de muncă de către salariat, prin obligația pe care are salariatul de a respecta preavizul prevăzut de lege pe durata căruia contractul de muncă continuă să își producă toate efectele.
În consecință, în mod corect instanța de fond constat legalitatea deciziei de concediere,sentința atacată este legală și temeinică fiind la adăpost de criticile formulate cu referire la acest aspect, urmând ca în conformitate cu prevederile art.312 alin.2 din Codul d e procedură civilă,Curtea să admită recursul declarat de reclamantul, și să va modifice în parte hotărârea atacată doar în ce privește obligația de restituire a garanției și rejudecând în aceste limite,va obliga pârâta " " SA H să restituie reclamantului suma de 486 lei, cu titlu garanție materială.
În temeiul art.312 alin.1 pr.civ va respinge ca nefondat recursul pârâtei SC SA H.
În temeiul art.274 pr.civ, Curtea reține culpa procesuală a pârâtei și în consecință, va obliga pârâta intimată la plata sumei de 1000 lei, cu titlu cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantului recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 332/LM/2009, pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Modifică în parte hotărârea atacată doar în ce privește obligația de restituire a garanției și rejudecând în aceste limite,
Obligă pârâta " " SA H să restituie reclamantului suma de 486 lei, cu titlu garanție materială.
Menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta " " SA
Obligă pârâta intimată la plata sumei de 1000 lei, cu titlu cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantului recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored. CF, 2 ex.IM 15.07.2009
Jud.fond- M,
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Carmen Fiț
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 1061/2009. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 1077/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
