Conflict de muncă. Decizia 1077/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1077/2009
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Manuela Stoica președintele Curții de Apel
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.436/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantului recurent concluzii scrise, la care a alăturat copii după Hotărârea nr. 40/2003 a Consiliului Local al orașului, adresa nr.4605/2005 emisă de Consiliul Local și adeverința nr- emisă de Primăria oraș.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 19 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții Primăria orașului și Primarul orașului solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se anuleze Dispoziția nr.1732/2007 emisă de Primarul orașului și comunicată reclamantului cu adresa nr.13388/27.11.2007;
- să se dispună reîncadrarea reclamantului în funcția de consilier gradul IAd eținută anterior, în cadrul Compartimentului cadastru al Direcției Urbanism și Amenajare Teritoriu;
- să fie obligată pârâta Primăria orașului să plătească reclamantului drepturile salariale ce i se cuvin, începând cu data de 22.05.2007 și până la reîncadrarea efectivă pe post;
- să fie obligați, în solidar, pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că reclamantul a fost angajat al Primăriei, în funcția de consilier gradul IA, în cadrul Compartimentului Cadastru la Direcției Urbanism și Amenajarea Teritoriului din aparatul propriu al primăriei, până la data de 22.05.2007, când, în conformitate cu dispozițiile art.55 lit. a și art.56 lit. i din Codul muncii, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă la reclamantului, prin Dispoziția nr.1732/2007 emisă de primar.
Cu privire la această dispoziție reclamantul a arătat că este nelegală și netemeinică deoarece chiar dacă reclamantul fost condamnat definitiv printr-o hotărâre judecătorească, la o pedeapsă cu suspendare, acesta are exercițiul deplin al drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, fără nici o îngrădire, deoarece aplicarea pedepsei accesorii este suspendată pe durata termenului de încercare, astfel că prevederile art.55 lit. a coroborate cu ale art.56 lit. i Codul muncii, nu sunt aplicabile în cauză.
În drept, a invocat art.281 și urm. Codul muncii raportat la art.55 și art.56 Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă pârâții au solicitat respingerea acțiunii reclamantului, invocând sub un prim aspect, tardivitatea acțiunii reclamantului, raportat la prevederile art.283 lit. a Codul muncii și la data introducerii acțiunii iar în subsidiar, netemeinicia cererii dat fiind faptul că reclamantul a fost condamnat penal la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendare, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de luare de mită și înșelăciune.
În drept, a invocat art.115-118 Cod proc.civ.
Prin sentința civilă nr.436/LM/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, s-a respins acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primăria orașului și Primarul orașului.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, referitor la excepția tardivității introducerii acțiunii, că este nefondată deoarece dispoziția atacată a fost emisă de Primarul orașului la data de 15.11.2007, fiind comunicată reclamantului la data de 27.11.2007, cu adresa nr.13388/2008, astfel încât acțiunea introdusă la tribunal la data de 18.12.2007, este în termenul de 30 de zile prevăzut de art.283 alin.1 lit. a Codul muncii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că dispoziția atacată prin prezenta acțiune a fost emisă cu respectarea prevederilor art.55 lit. a și art.56 lit. i Codul muncii deoarece a avut în vedere sentința penală nr.236/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr.3644/2005, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2776/22.05.2007 a - Secția penală, în baza cărora reclamantul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și luare de mită, și i-au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 lit. a-c Cod penal, pe perioada termenului de încercare.
S-a apreciat de către prima instanță că este irelevant faptul că în baza art.71.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere atât a pedepsei principale cât și a celei accesorii câtă vreme dispozițiile art.56 lit. i Codul muncii nu disting în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamantul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii așa, cum fost formulată.
În expunerea motivelor sale de recurs, a susținut că soluția atacată este greșită deoarece instanța de fond nu a avut în vedere faptul că dispoziția este lovită de nulitate întrucât încetarea contractului său de muncă nu se putea face decât prin hotărâre a Consiliul Local, nu prin actul unilateral al Primarului orașului.
În al doilea rând a susținut că prima instanță nu a observat că în cauza penală, instanța de recurs, respectiv, a casat hotărârea instanței de apel numai în privința achitării, a despăgubirilor civile și a măsurii confiscării, nicidecum în privința interzicerii unor drepturi. Cum instanța de apel l-a achitat pe reclamant, iar instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, această pedeapsă nu mai poate fi aplicată.
Sub un ultim aspect, recurentul a susținut că art.56 lit. i Codul muncii este neconstituțional în sensul că dreptul la muncă este restrâns.
Excepția de neconstituționalitate a art.56 lit. i Codul muncii, invocată de reclamant, în recurs, a fost respinsă de către Curtea Constituțională, prin Decizia nr.767/12.05.2009.
În considerentele acestei decizii, Curtea Constituțională a reținut că regimul juridic al pedepselor complementare este diferit de regimul juridic al pedepselor accesorii deoarece în timp ce pedepsele accesorii se execută de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate și până la data terminării executării sau până la data considerării acesteia ca executată, pedepsele complementare se execută după executarea pedepsei închisorii.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele conform art.304/1 Cod proc.civ. nu numai prin prisma criticilor formulate de reclamant, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat, din următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de nelegalitate invocat de către recurent, vizând nulitatea dispoziției de încetare raporturilor de muncă, instanța de control judiciar constată că este nefondat întrucât contractul individual de muncă al reclamantului a fost încheiat între Primarul orașului, în calitate de reprezentant al angajatorului Primăria, și reclamant, în calitate de angajat (17).
urmare, dispoziția de încetare a raporturilor de muncă a fost corect emisă de către Primar, nefiind necesară o hotărâre a Consiliului Local, în acest sens.
În al doilea rând, legat de al doilea motiv de recurs, se constată de asemenea că este nefondat deoarece potrivit art.56 lit. i Codul muncii,încetarea de drept a contractului individual de muncă,se poate dispune "ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcții, ca măsură de siguranță ori pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus interdicția".
Prin sentința penală nr.236/21.06.2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr.3544/2005, s-a dispus condamnarea reclamantului la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a - c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și de înșelăciune.
În baza art.86/1 și art.86/2 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata arestării la care se adaugă un interval de 2 ani.
Prin decizia penală nr.10/A/22.01.2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarnr-, s-a admis apelul inculpatului și s-a dispus desființarea sentinței penale sub aspectul laturii penale și a laturii civile.
În recurs, prin decizia penală nr.2776/22.05.2007 pronunțată în dosar nr-, s-a dispus admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, casarea deciziei penale nr.10/A/2007 a Curții de APEL ALBA IULIA șimenținerea sentinței pronunțate de prima instanță.
În consecință, susținerile reclamantului că în cauză nu mai poate fi aplicată pedeapsa complementară sunt nefondate, urmând să fie înlăturate câtă vreme, în recurs, a fost menținută hotărârea primei instanțe, prin care reclamantului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a - c Cod penal.
Această măsură complementară a fost dispusă de către instanța penală deoarece reclamantul a săvârșit faptele penale reținute în sarcina sa, folosindu-se de funcția ocupată în cadrul Primăriei și desfășurând ilicit activități la locul său de muncă.
În raport de cele ce preced, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare și interpretare a prevederilor art.55 lit.a și 56 lit.i Codul muncii, motiv pentru care nu se impune modificarea soluției atacate.
Prin urmare, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.436/LM/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.C/E/5 ex.
Jud. fond. /
Președinte:Adriana Petrașcu Manuela StoicaJudecători:Adriana Petrașcu Manuela Stoica, Ana Doriani
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 844/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 4817/2009. Curtea... → |
|---|
