Contestație decizie de concediere. Decizia 865/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.865/2009
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Carmen Fiț
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de pârâta - SRL S împotriva sentinței civile nr.2/6.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul civil nr-.
S-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea intimatei reclamante și note de ședință din partea recurentei pârâte - SRL
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din 22 iunie 2009,încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin contestația înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr- contestatoarea a chemat-o în judecată pe intimata LSs olicitând, ca pe calea hotărârii judecătorești:
-să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr.75/05.08.2008 de desfacere disciplinară a contractului de muncă emisă de intimată;
- repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale ce se cuvin contestatoarei până la reintegrarea efectivă;
-obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației sale contestatoarea arată că decizia emisă de intimată este nulă absolut, deoarece nu s-a efectuat cercetarea disciplinară și în conținutul deciziei nu sunt menționate motivele de drept pe care se întemeiază, nu sunt precizate prevederile din statut, regulament intern, contract de muncă care ar fi fost încălcate; iar pe fond nu se face vinovată de nici una din abaterile de care se face vorbire în decizia de concediere.
În drept sunt invocate prev. art.50, 55, 60, 268. art. 274 pr.civ.
În probațiune s-au depus următoarele înscrisuri:contract individual de muncă nr. 2/2007 înregistrat la.S, act adițional la m nr. -/2007, carnet de muncă, decizia nr. 75/05.08.2008, notificare din data de 15.07.2008.
Prin întâmpinarea depusă în cauză de intimata S se solicită respingerea excepției nulității absolute a deciziei nr. 75/05.08.2008 invocată de contestatoare; respingerea contestației formulată de contestatoarea ca nefondată; cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, arătând că societatea și-a îndeplinit atribuțiile prev. de art. 267 codul muncii, însă ascultarea efectivă a contestatoarei nu s-a putut efectua datorită refuzului acesteia; iar pe fondul cauzei contestația este neîntemeiată deoarece contestatoarea a săvârșit mai multe abateri disciplinare, care au produs prejudicii societății.
În dovedirea acestora aspecte intimata a depus următoarele înscrisuri: proces verbal încheiat la 23.07.2008 de av. -, proces verbal nr. 76/05.08.2008 prin care se atestă refuzul contestatoarei de a da notă explicativă, procuri speciale prin care au fost revocate împuternicirile date contestatoarei, copie registru de casă, copii extras de cont și de pe ordinele de plată din care rezultă prejudiciile cauzate societății; copie registru jurnal, bonurile de combustibili și de pe registrul de casă.
Prin sentința civilă nr. 2/06.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata L S și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a Deciziei nr.75/05.08.2008 emisă de intimată;
S-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior;
A fost obligată intimata la plata către contestatoare a drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective;
A fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 1000 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reținut, în esență, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, că decizia de concediere atacată în cauză este lovită de nulitate absolută, deoarece nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă conform art. 267 alin.2 codul muncii și nu cuprinde prevederile din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de contestatore. Se reține că notificarea întocmită de intimată și adresată contestatoarei prin care i s-a sugerat să-și depună demisia, nu echivalează cu convocarea contestatoarei la efectuarea cercetării disciplinare în înțelesul art.267 alin.2 codul muncii.
Ca efect al nulității deciziei, în baza art. 78 codul munciis -a dispus repunerea părților în situația anterioară, respectiv reintegrarea contestatoarei în locul de muncă deținut anterior concedierii, obligarea intimatei la drepturile salariale cuvenite contestatoarei pe perioada cuprinsă între data desfacerii contractului de muncă și data reintegrării efective.
S-a făcut aplicarea prev. art. 274 cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal prev. de art.80 din Legea nr. 168/1999, intimata L S, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sibiu - secția comercială; suspendarea executării hotărârii atacate până la soluționarea irevocabilă a litigiului; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că prima instanță a calificat greșit natura juridică a litigiului, aceasta fiind comercială, deoarece contestatoarea a fost numită și a îndeplinit atribuții de administrator al societății, așa încât sunt incidente dispozițiile Legii nr.31/1990, potrivit cărora revocarea din funcție a administratorului nu poate fi atacată în justiției. De asemenea recurenta susține că admițând contestația tribunalul a vătămat grav interesele legitime ale societății nu numai prin încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, dar și prin consecințele pe care legea le dă contractului de mandat și al revocării acestuia.
Una din aceste consecințe se referă la depășirea atribuțiilor judecătorești și de către instanță care trecând peste caracterul " ad nutuum" al revocării mandatului la obligat pe mandant să primească mandatarul și să-i permită administrarea treburilor societății.
În fine, arată recurenta, punerea în executare a unei astfel de hotărâri care este nulă absolut ar fi de natură să creeze un precedent periculos, să prejudicieze societatea și totodată să perturbe funcționarea acesteia întrucât nici unul din angajații societății nu doresc să mai lucreze cu contestatoarea.
În drept se invocă: art. 304 punct 3, 4 și 9 cod procedură civilă, art. 312 alin.3, teza a II-a, art. 300 alin.2, art. 403 alin.1, art. 274 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimata se solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, arătând că litigiul este de muncă, obiectul acestuia fiind contestarea legalității deciziei de concediere, iar între părți s-a derulat un raport juridic de muncă, așa cum a fost identificat în mod constant de către doctrina de specialitate.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Articolul 281 codul muncii definește obiectul jurisdicției muncii ca fiind " soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."
În speță, raportul juridic dintre părții s-a derulat în baza contractului individual de muncă înregistrat la. S sub nr. -/2007 (5)- contestatoarea ocupând funcția de" manager"-lit. E din contract, pentru care a fost plătită cu un salariu lunar convenit de părți. La acest contract a fost, ulterior încheiat actul adițional înregistrat, de asemenea, la. S sub nr. -/2007 (9). În același sens în carnetul de muncă al contestatoarei se menționează angajarea sa de către intimata recurentă, în baza unui contract de muncă-poz-11,12 și 13 ca și "conducător întreprindere"-(12).
Însăși recurenta-intimată, prin decizia de concediere nr. 75/05.08.2008 a confirmat existența raportului juridic de muncă între părți, dispunând încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei cu trimitere la dispozițiile Codului muncii.- art. 61 lit. a (13).
Așadar, din aceste înscrisuri este necontestat faptul că raporturile juridice dintre părții sunt de natura dreptului muncii și nici decum a dreptului comercial, iar conflictul de față având ca obiect contestarea deciziei de concediere susenunțată intră în sfera definită de art. 281 codul muncii, fiind corect soluționat de prima instanță după regulile procedurii speciale a conflictelor de muncă.
Ca atare, criticile recurentei cu referire la calificarea greșită a naturii juridice a conflictului dedus judecății sunt nefondate, probele administrate în cauză confirmând existența unui raport juridic de muncă între părți și nu calitatea intimatei de administrator al societății, cum susține recurenta.
Calificând corect raportul de drept dedus judecății, prima instanță a reținut justificat nesocotirea de către angajator la emiterea deciziei de concediere a unor norme imperative care atrag nulitatea absolută a deciziei de concediere.
Astfel, săvârșirea unei abateri grave sau a unor abaterii repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile în termenele stabilite de prezentul cod.
Această obligativitate este reluată de legiuitor în conținutul art. 267 alin.1 codul muncii potrivit căruia"sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin.1 lit. a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetării disciplinare prealabilă".
Aliniatul 2 al acestui text de lege prevede în mod expres modalitatea în care se efectuează această cercetare disciplinară prealabilă, scop în care salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-seobiectul,data, ora și locul întrevederii.
Această normă legală reglementează într-un mod expres atât obligația angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară numai după cercetarea prealabilă a faptei, ascultarea persoanei care se prezumă a fi vinovată și verificarea apărărilor acesteia ca o garanție a dreptului la apărare a salariatului, care pe această cale își poate susține nevinovăția cu privire la fapta imputată și arată toate împrejurările în legătură cauzală, cât și procedura de urmat pentru ca îndeplinirea acestei obligații să-și atingă scopul.
Fiind imperativă nesocotirea acestei dispoziții legale atrage nulitatea absolută a actului sancționator.
În speță, acest drept la apărare nu a fost respectat, convocarea la cercetarea disciplinară fiind efectuată doar formal, fără a-și atinge scopul urmărit de legiuitor prin aceste norme imperative. În acest sens, este de menționat că notificarea la care face referire recurenta-(57), a vizat convocarea intimatei la sediul societății în vedere depunerii demisiei, așa cum corect a reținut prima instanță și nici decum pentru efectuarea unei cercetării disciplinare pe aspectele concrete ce i s-au imputat salariatei prin decizia de concediere.
Față de cele ce preced, curtea constată că soluția primei instanțe este la adăpost de criticile formulate, nefiind incident nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii, așa încât în temeiul art. 312 alin.1 cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul promovat în cauză de intimată.
Urmare a respingerii recursului, în temeiul art. 274 cod procedură civilă va fi obligată recurenta - SRL S să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, în recurs, constând în onorariu avocațial probat cu chitanța depusă la ( 24).
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S împotriva sentinței civile nr.2/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul civil nr-.
Obligă recurenta S să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - - - -
Grefier,
- -
Semnează Grefier șef
Red.
Thred. 2ex./3 iulie 2009
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Carmen Fiț, Ana Doriani
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 443/2009. Curtea de... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
