Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia 1363/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6973/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIAI CIVILĂ NR.1363/
Ședința publică de la 04 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta . Marfă SA - Sucursala, împotriva sentinței civile nr.2245 din data de 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și de contencios Administrativ - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de suspendare a contractului de muncă".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta MARFĂ SA - SUCURSALA C, prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar-fila 12 și intimatul,personal și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 2009 depusă la dosar-fila 13.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului cu CI seria - nr.- eliberată de SPCLEP de Vede la data de 27.02.2006.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de fomrulat sau excepții de invocat.
Curtea, constantând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta MARFĂ SA - SUCURSALA C, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, întrucât decizia contestată nu cuprinde toate elementele necesare, astfel cum prevăd dispozițiile art.268 alin.2 lit "b" și "f" din Codul Muncii, iar Curtea Constituțională a constatat că acest articol are ca scop condiții de legalitate cu privire la desfacerea raporturilor de muncă.
Cu cheltuieli de judecată.
Recurenta MARFĂ SA - SUCURSALA C, prin consilier juridic, având cuvântul în replică, solicită a se verifica decizia contestată pentru a se observa că la alineatul 3 se precizează faptele pentru care intimatul a fost sancționat, pe de o parte, iar pe de altă parte, în cuprinsul acesteia se menționează instanța la care decizia emisă de societate poate din contestată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2245 din data de 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și de Contencios Administrativ - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis excepția nulității absolute a deciziei nr.128/10.01.2007, emisă de intimata Marfă SA, Sucursala CFR Marfă-C, invocată de contestator și, pe cale de consecință, s-a admis contestația formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr.128/10.01.2008, emisă de intimata Marfă SA, Sucursala CFR Marfă-C, pe care o anulează ca nulă absolut și s-a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată-onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, rin p. contestația formulată la data de 13 februarie 2008, contestatorul a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul Marfă SA, Sucursala CFR Marfă-C, anularea deciziei nr.128/10.01.2008 ca nelegală și netemeinică.
Asupra excepției nulității absolute a deciziei de sancționare nr.128/10.01.2008 ridicată de apărătorul contestatorului s-a reținut că, prin decizia susmenționată contestatorul a fost sancționat cu suspendarea contractului de muncă pe o perioadă de 10 zile lucrătoare și i s-a luat și angajament de plată pentru suma de 118 lei, cu reținere prin poprire pe salariu reprezentând supraconsum de 30,92 kg motorină.
S-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art.268 alin.2 Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute în decizie se cuprind în mod obligatoriu:a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal,regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil,care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art.267 alin.3, nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; ) temeiul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
S-a constatat că în decizia contestată intimatul angajator nu a inserat prevederile punctului b) ale art.268 (2) Codul Muncii, respectiv precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentului intern sau contractului colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
De asemenea, s-a reținut că nu s-a inserat și dispoziția prevăzută la lit.f) al susmenționatului articol, respectiv instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată,apelându-se doar la formulare de tip generic, or art.268 alin.2 muncii, prin fiecare componentă a sa statornicește o nulitate absolută de formă, pentru nerespectarea unei cerințe de formă ad validitate, nulitate care în lipsa unui text în sens contrar, nu se poate acoperi prin confirmare.
De altfel, s-a arătat că prin decizia nr.319/2007 Curtea Constituțională, în examinarea excepției de neconstituționalitate al întregului text al art.268 alin.2, a constatat că acest text" se înscrie printre cele care au ca scop asigurarea stabilității raporturilor de muncă, a desfășurării acestora în condițiile de legalitate și a respectării drepturilor și îndatoririlor ambelor părți ale raportului juridic de muncă.
În același timp, s-a precizat că aceste elemente sunt menite să asigure apărarea drepturilor și intereselor legitime ale salariatului, având în vedere poziția obiectiv dominantă a angajatorului în desfășurarea raportului de muncă.
Pe de altă parte, s-a reținut de instanță, că prin angajamentul de plată emis la 10.01.2008 și comunicat ca anexă a deciziei contestate fără semnătura contestatorului și numai cu semnătura reprezentantului angajatorului, se reține din salariu suma de 118 lei, reprezentând supraconsumul pentru care a fost sancționat contestatorul.
S-a menționat că principalele modalități de stabilire și recuperare a prejudiciului produs angajatorului, atât în cazul răspunderii patrimoniale cât și a obligației de restituire sunt învoiala părților și acțiunea în justiție și că prin decizia nr.24/2003 a Curții Constituționale s-a constatat că interzicerea oricărei rețineri din salariu, fără ca existența datoriei să fie stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, este conformă dispozițiilor constituționale.
Ca atare, s-a apreciat că în situația în care părțile nu se înțeleg sau când salariatul nu recunoaște producerea pagubei ori nu este de acord cu cuantumul acesteia, sau încălcând învoiala părților ori angajamentul asumat, refuză despăgubirea, singura cale aflată la îndemâna angajatorului păgubit este aceea de a sesiza instanța competentă.
Or, în speță, angajamentul de plată înregistrat sub nr.129/10.01.2008, nu este semnat de contestator, deci implicit acesta nu și-a dat acordul la acoperirea de bună voie a sumei pretinse de angajator.
S-a precizat că în situația că acest acord s-ar fi dat acest acord trebuia consemnat într-un înscris (art.1705 Cod civil), deoarece preîntâmpină un proces ce poate să se nască (art.1704 Cod civil).
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, intimata Marfă SA, Sucursala CFR Marfă-C, criticând sentința pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
Instanța de fond a admis greșit excepția nulității absolute a deciziei de sancționare nr. 128/10.01.2007 invocată de contestatorul, de vreme ce în decizia de sancționare au fost precizate prevederile încălcate de salariat, și anume: Instrucția de serviciu nr. 201/2007, art. 11 pct.c și art. 27 lit b) din Regulamentul Intern al CFR Marfa.
S-a învederat instanței de recurs că excepția nulității absolute a deciziei de sancționare pentru lipsa prevederilor din statutul de personal, regulamentului intern sau contractului colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil și anume principiul contradictorialității.
În ceea ce privește faptul că în decizia de sancționare nu s-a inserat și dispoziția prevăzută la art.268 lit. f muncii, apelându-se doar la formulare de tip generic, s-a arătat că în decizia de sancționare a fost menționată instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată, anume Tribunalul în a cărui circumscripție aveți domiciliul.
S-a precizat că textul de lege amintit nu precizează că trebuie înserată în mod expres în decizie instanța domiciliului celui căruia i se aplică sancțiunea, ci doar instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestata.
Or, instanța competentă la care poate fi contestată decizia de sancționare este potrivit art. 2, pct. 1 lit. c pr.civ. Tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul salariatul.
Mai mult, s-a arătat că intimatul contestator a formulat contestație la Tribunalul Teleorman, ceea ce demonstrează faptul ca acesta a cunoscut instanța căreia trebuia să i se adreseze, nulitatea fiind în acest fel acoperită prin confirmare.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Prin decizia nr.128/10.01.2008 emisă de către recurenta intimată Societatea Națională de Transport Feroviar CFR Marfă SA Sucursala CFR Marfă C s-a dispus sancționarea intimatului contestator, încadrat în funcția de mecanic ajutor la Exploatare Marfă R în cadrul Sucursalei de Marfă C, cu suspendarea contractului individual de muncă pe o durată de 10 zile lucrătoare.
În conformitate cu prevederile art.268 lit.b Codul Muncii, recurenta a indicat în preambulul deciziei de sancționare amintită prevederile încălcate de către salariatul intimat, anume dispozițiile art. 11 pct.c din Instrucția de serviciu nr. 201/2007 privind obligațiile personalului de locomotivă de a utiliza corespunzător combustibil și lubrifianții folosiți pentru remorcarea trenurilor, respectiv pentru manevră, precum și art. 27 lit b) din Regulamentul Intern al CFR Marfa privind obligația de a respecta disciplina muncii.
De asemenea, decizia de sancționare criticată în cauză prevede că împotriva sa se poate facecontestație la Tribunalul în a cărei circumscripție își are domiciliu contestatorul, în termen de 30 zile de la comunicare, fiind respectate prevederile art. 2 pct. 1 lit. c pr.civ.
Ca atare, prima instanță a constatat greșit nulitatea absolută a deciziei de sancționare disciplinară pentru lipsa elementelor prevăzute de art.268 lit.b și f muncii.
Mai mult decât atât, de vreme ce prin contestația introductivă nu s-a invocat nulitatea absolută a deciziei de sancționare disciplinară pentru aspectele amintite, iar instanța de fond nu a pus în discuția părților această nulitate, în cauză s-a încălcatprincipiul contradictorialității, partea recurentă fiind în mod evident în imposibilitate deapărare.
La termenul de judecată din 4 06.2008 contestatorul a invocat în fața instanței excepția nulității absolute a deciziei nr.128/10.01.2008 emisă de către intimată, însă fără a arăta și motivele pentru care se solicită anularea deciziei de sancționare.
În ceea ce privește reținerea sumei de 118 lei, în baza angajamentului de plată înregistrat sub nr. 129/10.01.2008, părțile nu au recurat hotărârea recurată în cauză și ca atare, instanța de recurs nu este învestită și cu privire la acest capăt de cerere, care a fost omis a fi soluționat prin dispozitivul sentinței.
Față de cele mai sus arătate, în baza art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță, reținând că excepția nulității absolute a deciziei de sancționare a fost greșit admisă pentru nerespectarea prevederilor art.268 lit.b și f muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta . Marfă SA - Sucursala, împotriva sentinței civile nr.2245 din data de 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și de Contencios Administrativ - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
3.04.2009
Jud. fond:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 865/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 53/2009. Curtea de... → |
|---|
