Contestație decizie de concediere. Decizia 895/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.895/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 13 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Daniel Marius
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr.1188 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 6 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1188/M/2008 a Tribunalului Brașov, a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Rulmenți B împotriva dispoziției de concediere nr.8/18.02.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost salariată a intimatei conform mențiunilor din carnetul de muncă și a contractului individual de muncă depuse la dosar, îndeplinind funcția de merceolog. Raporturile de muncă dintre cele două părții au încetat la data de 19.02.2008 în temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii.
In primul petit din contestația formulată, contestatoarea a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr.8/18.02.2008, deoarece aceasta nu este motivată în fapt așa cum prevede Codul muncii și nu i s-a oferit un alt loc de munca conform pregătirii sale sau să fie recalificata.
La dosar intimata a depus în apărare toate înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei contestate conform art. 287 din Codul muncii.
Prin Decizia Consiliului de Administrație al societății printre altele s-a aprobat și reducerea unor posturi în anul 2008.22, iar prin Hotărârea Consiliului de Administrație s-a dispus reducerea unor posturi de natura celui ocupate de contestatoare 23.
Din organigramele depuse la dosar în probațiune reiese faptul că la nivel de societate s-au redus un număr de 2 posturi printre care și cel ocupat de contestatoare 29-32.
Cu privire la nulitatea deciziei de concediere instanța constată că acesta este motivată în fapt în sensul că se menționează hotărârea conducerii depusă la dosar de reducere a unor posturi printre care și cel ocupat de contestatoare, fiind emisă în conformitate cu prevederile art.62 alin.2 din Codul muncii. Faptul ca nu i s-a acordat un alt loc de muncă, s-au nu a fost recalificată contestatoarea nu este motiv de nulitate a deciziei atât timp cât societatea a făcut dovada că nu au existat locuri vacante de natura celui pe care l-a ocupat contestatoarea sau nu se impunea recalificarea acesteia. In la nivel de societate nu este menționată nici o clauză prin care angajatorul s-ar obliga ca în situația de față de încetare a CI M al unui salariat în baza aceluiași temei de drept să treacă la recalificarea salariatului. Mai mult în acesta cauză invocă motive de natura economică, scăderea numărului de vânzări de rulmenți, etc, ceea ce poate duc la închiderea întregii societăți.
In CCM la nivel de societate există capitol privind formarea profesională a salariaților care au locuri de muncă efective și care necesită ridicarea standardului de pregătire profesională pentru fiecare loc de muncă în parte.
angajaților și a posturilor care trebuie să rămână în cadrul unei societăți aparține exclusive angajatorului, instanța poate să verifice dacă măsura dispusă în cauză este temeinică și legală. In răspunsul la interogatoriu intimata arată care sunt criteriile de selecție avute în vedere la selectarea personalului care va rămâne în cadrul societății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând- sub următoarele aspecte:
1.-nulitatea deciziei de concediere întrucât nu este motivată;
2.-anularea deciziei întrucât nu s-au luat măsuri pentru trecerea contestatoarei într-un alt post corespunzător pregătirii sale sau care să ducă la o recalificare;
3.-postul deținut de contestatoare nu a fost desființat în mod real, fiind preluat de o altă persoană.
Intimata a depus întâmpinare prin care a combătut motivele de recurs.
Recursul nu este fondat.
Conform art.74 din Codul Muncii în cazul concedierii individuale pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatorii: a)motivele care determină concedierea, b)durata preavizului și d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art.64.
Din examinarea dispoziției nr.8/2008, rezultă că aceasta cuprinde mențiunile susmenționate și deci a fost valabil emisă. Lipsa mențiunilor de la art.74 lit.d) este determinată de lipsa locurilor vacante din unitate și deci ca atare mențiune ar fi fost superfluă. Susținerile din primul motiv referitoare la menționarea cauzelor concrete exced cadrului legal reglementat de art.74 lit.a din Codul Muncii, legea cerând "motivele care determină concedierea", or motivul este reorganizarea societății, iar cauzele nu pot fi cenzurate de instanță.
Este nefondat și motivul doi de recurs întrucât în lipsa dovedită de societate, că nu există locuri vacante și nici nu se impune recalificarea, în dispoziția de concediere nu se impune anularea dispoziției. Prevederile art.117 și 161 din CCM nu are incidență în cauză, întrucât vizează măsuri de protecție luate ulterior concedierii și oricum reprezintă cauze noi de nulitate, inadmisibile în recurs.
Susținerea din recurs conform căreia postul nu a fost desființat este contrazisă de organigramele depuse la dosar și din care rezultă că reorganizarea este efectivă și întrunește cerințele art.65 din Codul Muncii.
Față de considerentele expuse se reține că recursul nu este fondat, urmând ca potrivit art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă să fie respins, menținându-se hotărârea primei instanțe ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr.1188/M din 12.06.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.-/28.10.08
Tehnored. 3.10.2008 - 2 ex.
Jud. fond /CT
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Mihail Lohănel, Daniel Marius
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 147/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2990/2008. Curtea... → |
|---|
