Contestație decizie de concediere. Decizia 92/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 92/2010
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de pârâta " ROMÂNIA" SRL H împotriva Încheierii civile nr. 1244/LM/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, față de actele și înscrisurile depuse în dosar și împrejurarea că recurentul solicită judecarea pricinii în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC ROMANIA SRL prin Punctul de lucru, solicitând obligarea acesteia la anularea Deciziei de concediere nr. 16477/31.12.2008, plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat calculate pana la data reintegrării efective, precum si obligarea paratei la plata drepturilor salariale reținute in lunile noiembrie si decembrie 2008, actualizate cu indicele de inflație la data plătii. S-au solicitat si cheltuieli de judecata.
In fapt reclamanta a arătat ca a fost salariata paratei la punctul de lucru din H, ocupând postul de montator subansamble pana la data de 31.12.2008, când prin decizia contestata s-a dispus desfacerea contractului individual de munca pentru necorespundere profesionala, in baza art. 61 lit.d Codul Muncii.
S-a susținut ca decizia de concediere este nelegala, fiind încălcate prev. art. 73 Codul Muncii care reglementează dreptul la preaviz, in sensul ca i-au fost acordate doar 15 zile de preaviz, si nu 20 de zile cum este stipulat atât in cuprinsul contractului individual cat si cel colectiv de munca. Reclamanta a criticat decizia de concediere si sub aspectul temeiniciei sale, arătând ca măsura concedierii nu se datorează in fapt necorespunderii profesionale, ci a fost dispusă ca urmare a refuzului sau de a fi mutata intr-o alta secție unde se produceau alte subansamble, fără a fi instruita in acest sens.
Prin precizare de acțiune ( 17) reclamanta a arătat ca renunța la capătul de cerere privind anularea deciziei si reîncadrarea in funcție si mai solicită doar contravaloarea unui număr de 20 de tichete de masa aferente lunii ianuarie 2009, respectiv suma de 157,60 lei
Cu privire la obligarea paratei la acordarea diferențelor de drepturi salariale pe lunile noiembrie si decembrie 2008, reclamanta a arătat ca suma neachitata se ridica la valoarea totala de 920 lei.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 285 Codul Muncii.
Parata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca rămasa fără obiect, întrucât prin Decizia nr. 169/04.02.2009 reclamanta a fost reintegrata in munca ca urmare a revocării deciziei contestate si i-au fost achitate integral drepturile salariale solicitate prin cererea introductiva. S-au solicitat cheltuieli de judecata in suma de 238 lei, reprezentând onorariul de avocat (31)
Prin încheierea civilă nr.1244/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu nr. de mai sus, în baza art.246 pr.civ. s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei cu privire la acțiunea în conflict de drepturi formulată și precizată împotriva pârâtei. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la dosar la data de 28.05.2009 reclamanta arată că renunță la judecată potrivit art. 246 Cod de procedura civila. Anterior declarației de renunțare la judecată, intre parți a fost încheiat un Proces verbal de conciliere, din care rezultă ca reclamanta nu își mai susține acțiunea, însă nu înțelege să suporte cheltuielile de judecată solicitate de parata.
Așa fiind, văzând și disp. art. 246 Cod procedură civilă, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei cu privire la acțiunea de față.
Având în vedere ca după formularea cererii de chemare in judecată, parata a înțeles să îsi revoce Decizia nr. 16477/31.12.2008 prin care fost dispusa concedierea reclamantei si a reintegrat-o pe aceasta in postul deținut anterior cu plata drepturilor salariale aferente, recunoscând încălcarea dreptului la preaviz al reclamantei, s-a reținut că cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecata in suma de 238 lei reprezentând onorariul de avocat, este neîntemeiata si prin urmare a fost respinsă, dat fiind ca in speță nu se poate retine culpa procesuala a reclamantei in promovarea prezentei acțiuni si prin urmare nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 274 cod de procedura civila.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta solicitând modificarea acesteia în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 238 lei la instanța de fond.
În expunerea de motive arată că în mod greșit prima instanță i-a respins cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, reținând că aceasta nu se află în culpă procesuală întrucât decizia de concediere a acesteia a fost revocată.
În acest sens, prima instanță a omis faptul că, la termenul de judecată din 17.03.2009 reclamanta a depus precizare de acțiune prin care a renunțat la capătul de cerere privind anularea deciziei de concediere, dar a solicitat să fie obligată pârâta să-i acorde 20 tichete de masă pentru perioada ianuarie 2009 în valoare de 157,60 lei și suma de 920 lei reprezentând rest de plată pentru lunile noiembrie și decembrie 2008.
Față de această împrejurare, pârâta și-a angajat apărător la data de 01.04.2009, judecata a continuat, reclamanta renunțând și la celelalte capete de cerere, pusă fiind în fața evidențelor de către pârâtă, numai la data de 22.05.2009.
Deliberând asupra recursului de față funcție de criticile formulate și din oficiu, potrivit art.3041cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce vor fi menționate în continuare.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr- reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC Romania SRL Has olicitat:
-anularea deciziei de concediere nr.16477/31.12.2008 emisă de pârâtă și reintegrarea în postul ocupat anterior emiterii deciziei.
-obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat până la data reintegrării în funcție.
-obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reținute în lunile noiembrie și decembrie 2008 actualizate cu indicii de inflație de la nașterea dreptului și până la plata efectivă.
-obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia nr.169/4.02.2009 pârâta a revocat decizia nr.16477/30.12.2008, a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior emiterii deciziei revocate începând cu data de 31.12.2008 și plata despăgubirii egale cu plata salariului de care ar fi beneficiat pe perioada cuprinsă între data de 30.12.2008 și data primirii noii decizii.
Pentru termenul din 17.03.2009 reclamanta depune precizare de acțiune prin care renunță la primul capăt de cerere privind anularea deciziei de concediere și reîncadrarea în muncă, dar solicită contravaloarea tichetelor de masă în număr de 20 pentru luna ianuarie 2009 în valoare de 157,60 lei și obligarea pârâtei la achitarea diferenței de drepturi salariale pe lunile noiembrie și decembrie 2008 în sumă de 920 lei.
Față de această împrejurare, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 22-24 din dosarul instanței de fond, societatea pârâtă și-a angajat apărător, care, din motive obiective, nu a putut fi prezent în instanță la termenul din 14.04.2009, situație în care instanța a acordat un nou termen de judecată în data de 12.05.2009, dată la care reclamanta a solicitat un nou termen pentru încercarea soluționării cauzei pe cale amiabilă.
Cererea fiind admisă de instanță, la data de 22.05.2009 între părți a fost încheiat un proces-verbal de conciliere a conflictului de muncă ce face obiectul dosarului de față, prin care reclamanta arată că nu-și mai susține acțiunea și nu dorește să suporte cheltuielile de judecată ocazionate de proces, în timp ce pârâta insistă în recuperarea cheltuielilor de judecată de 238 lei reprezentând onorariul de avocat conform facturii nr.265/1.04.2009.
La data de 23.05.2009 reclamanta depune la dosar un înscris prin care arată că, potrivit prevederilor art.246 proc.civ. renunță la judecată.
Prin încheierea din aceeași dată, instanța de fond ia act de renunțarea la judecată a reclamantei, fără a acorda cheltuieli de judecată.
În acest sens, prima instanță a apreciat că, în condițiile în care societatea pârâtă a revocat decizia 16477/31.12.2008, cererea având plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 238.civ. reprezentând onorariul de avocat este neîntemeiată, în speță neputându-se reține culpa procesuală a reclamantei în promovarea acțiunii.
Procedând în acest mod, așa cum corect arată societatea recurentă, prima instanță nu a avut în vedere faptul că, inițial, reclamanta a renunțat la judecata capătului de cerere privind anularea deciziei de concediere și reintegrarea în postul deținut anterior concedierii, dar și-a menținut și precizat alte capete de cerere, situație în care judecata a continuat, pârâta înțelegând să-și angajeze apărător, culpa procesuală a reclamantei fiind evidentă, chiar dacă după conciliere, a înțeles să renunțe la judecată și pentru celelalte capete de cerere.
În consecință, în cauză fiind incidente prevederile art.274 proc.civ. la cererea pârâtei, instanța de fond avea obligația să oblige pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de derularea cauzei.
Față de cele ce preced, în conformitate cu prevederile art.312 proc.civ. și art.81 din Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, Curtea va admite recursul de față, va modifica în parte încheierea atacată în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond către pârâtă în sumă de 248 lei, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta " Romania" Pitești împotriva încheierii civile nr. 1244/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -.
Modifică în parte încheierea atacată, în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond către pârâta " Romania" SRL, prin Punctul de lucru H, în sumă de 238 lei.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. CV, Tehnored.IM 03.03.2010
Jud.fond- I,
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 923/2009. Curtea de... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
