Contestație decizie de concediere. Decizia 944/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 944/2008
Ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta H împotriva sentinței civile nr. 545/LM/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta recurentă, lipsind reclamantul recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar copie după decizia nr. 100.00/451/04.07.2008, după decizia nr. 83552/15.07.2008 și din 4.07.2008, proces verbal încheiat la 04.07.2008 de punerea în aplicare a sentinței civile nr. 545/2008 a Tribunalului Hunedoara, pentru a face dovada că după pronunțarea sentinței atacate reclamanta a fost reîncadrată în muncă, acordându-i-se toate drepturile, însă aceasta nu s-a prezentat la locul de muncă, fiind din nou desfăcut contractul de muncă.
Reprezentanta pârâtei arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă acesteia cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei susține recursul, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației formulată de contestatoarea urmând a fi menținută decizia dată de unitate privind desfacerea contractului de muncă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr-, contestatoarea a chemat în judecată intimata " " H solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.83552/9.10.2007 emisă de intimată și să se dispună repunerea contestatoarei în situația anterioară, respectiv să fie reintegrată pe postul ocupat anterior concedierii;
- să fie obligată intimata să plătească contestatoarei drepturile salariale care i se cuvin începând cu data desfacerii contractului de muncă, 9.10.2007, și până la reintegrarea efectivă pe post;
- să fie obligată intimata la plata drepturilor salariale majorate și actualizate cu indicele de inflație.
În subsidiar, a solicitat anularea deciziei de concediere nr.83552/2007 cu toate consecințele care decurg din aceasta legat de reintegrarea pe post și plata drepturilor salariale.
În motivarea contestației sale a arătat că nu se face vinovată de cele reținute în sarcina sa deoarece în cursul cercetării disciplinare prealabile a declarat că a anunțat operatorul RC în momentul în care a sosit paza și jandarmeria și că aceste apărări au fost înlăturate de către angajator, fără indica motivele.
A mai susținut că în calitatea ei de manevrant vagoane a primit dispoziție, în data de 19.09.2007 să manevreze anumite vagoane goale fără să știe că unul dintre acestea era încărcat cu fier și că nu a avut cunoștință despre faptul că din acest vagon s-a sustras o anumită cantitate de fier. În plus, a arătata că toate manevrele au fost efectuate la ordinul șefului de manevră și că petenta nu avea calitatea să-i cenzureze ordinele.
În drept, a invocat art.76-78 și art.268 Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă intimata " " Has olicitat respingerea contestației formulate cu motivarea că decizia atacată a fost emisă cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de art.266 și urm. Codul muncii.
A mai arătat că, în timpul cercetării disciplinare prealabile, contestatoarea nu a susținut că ar fi anunțat, în momentul efectuării manevrelor greșite, așa cum afirmă în cuprinsul contestației. Chiar dacă ar fi așa, faptul că ar fi făcut acest lucru în momentul sosirii personalului însărcinat cu paza și a jandarmilor nu poate constitui, în opinia intimatei, un motiv în apărarea sa deoarece manevrele greșite fuseseră deja efectuate iar fierul fusese deja sustras.
Prin sentința civilă nr. 545/LM/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea C împotriva deciziei nr.83552/8.10.2007 emisă de intimata "" H și în consecință:
- s-a anulat decizia de concediere emisă de intimată și s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior luării acestei măsuri, acela de manevrant vagoane;
- a fost obligată intimata să plătească contestatoarei despăgubiri echivalente cu drepturile salariale, începând cu data de 15.10.2007 și până la reintegrare;
- înlocuiește sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, cu sancțiunea prevăzută de art.264 lit.d Codul muncii, respectiv cu reducerea salariului de bază cu 10 % pe o durată de 2 luni;
- intimata a fost obligată să plătească contestatoarei suma de 350 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că petenta Caf ost salariata unității intimate pe postul de manevrant vagoane, până la data de 15.10.2007 când, prin decizia nr.83552/2007, intimata a dispus concedierea disciplinară a acesteia, întemeiat pe dispozițiile art.61 lit. a Codul muncii.
În sarcina contestatoarei s-a reținut faptul că, în data de 19.09.2007, a facilitat prin manevrele necorespunzătoare efectuate cu locomotiva 125-461, tentativa de sustragere a cantității de 1840 kg. fier vechi.
S-a mai reținut că prin introducerea celor trei vagoane goale în hală, în vederea încărcării lor cu 5800 kg. fier vechi și lăsarea lor apoi pe linia 4 balastieră, contrar planului de manevră comunicat la indicația șefului de manevră, contestatoarea a încălcat prevederile art.45 alin.2 din Regulamentul privind circulația trenurilor și manevrarea vehiculelor feroviare, art.112 alin.13 și 17 din 2004-2008 și art.13 alin.10 și 17 din Regulamentul intern.
Apărările reclamantei, potrivit cărora aceasta a executat întocmai manevrele comunicate de șeful de manevră, au fost înlăturate de către instanța de fond, cu motivarea că din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că, la intrarea în schimb, reclamanta ar fi primit o astfel de dispoziție și că dimpotrivă s-a demonstrat că numitul le-a comunicat care sunt manevrele ce trebuie efectuate iar printre ele nu s-a aflat și cea de garare a celor trei vagoane în hala "de la 3 Benzi".
Referitor la înștiințarea telefonică a șefilor ierarhici despre cele constatate de către jandarmi, instanța apreciat că nici această apărare nu o exonerează de răspundere pe reclamantă deoarece avea obligația de a raporta de îndată despre manevrele efectuate greșit cu atât mai mult cu cât în acea hală în mod normal nu se introduc vagoane CFR.
În consecință, instanța a constatat că reclamanta și-a încălcat indubitabil atribuțiile de serviciu și că a săvârșit prin aceasta o abatere disciplinară conform prevederilor Codului muncii, aplicabil la nivel de unitate și Regulamentului intern.
Cu toate acestea față de criteriile de stabilire a sancțiunilor disciplinare, cuprinse în art.266 Codul muncii, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată reclamantei este excesiv de severă în raport cu gravitatea abaterii și cu circumstanțele în care a fost săvârșită fapta și că se impune înlocuirea ei cu o sancțiune disciplinară mai ușoară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâta "" H, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii în conflict de drepturi formulată de reclamanta
În expunerea motivelor sale de recurs a susținut că soluția primei instanțe, care a înlocuit sancțiunea concedierii pe motive disciplinare, cu o altă sancțiune mai ușoară, pe motiv că angajatorul nu a aplicat corect criteriile de stabilire a sancțiunii disciplinare, prevăzute de art.266 Codul muncii, este greșită deoarece procedând în acest mod, prima instanță ș-a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Totodată, a mai susținut că instanța de fond, schimbând sancțiunea disciplinară, s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut întrucât reclamanta nu a cerut acest lucru.
Prin urmare, recurenta apreciază că instanța, investită cu soluționarea litigiului de muncă, avea obligația să soluționeze pricina, în limitele conferite de lege și să stabilească dacă sancțiunea aplicată salariatului este temeinică și legală și nu să se substituie angajatorului.
Sub un al doilea aspect, a învederat că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanta intimată se face vinovată de încălcarea prevederilor art.45 alin.2 din Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevrarea vehiculelor feroviare emis de ministerul d e resort, art.112 alin.13 și 17 din aplicabil la nivel de unitate pe anii 2004-2008 și art.13 alin.10 și 17 din Regulamentul intern.
Astfel, recurenta a susținut că a demonstrat cu depozițiile martorului și cu declarația reclamantei dată în cursul cercetării disciplinare prealabile că la intrare în tură atât reclamanta cât și șeful de manevră, numitul, au luat la cunoștință, de la impiegatul de mișcare, numitul, despre manevrele care trebuiau executate cu locomotiva 125-461, plan în care nu intra manevra de introducere a celor 3 vagoane CFR în hala de la 3 benzi.
Prin urmare, faptul că ulterior, reclamanta intimată nu a mai recunoscut că a participat la momentul și la comunicarea planului de manevră nu are nici o relevanță față de probele arătate mai sus, care au dovedit contrariul.
În consecință, câtă vreme reclamanta nu a anunțat de îndată pe, în calitatea de, despre manevra de introducere a celor 3 vagoane în hală deși știa că prin aceasta își încalcă o atribuție de serviciu și deși știa că are obligația să-l anunțe pe impiegat despre faptul că într-unul din cele trei vagoane s-a încărcat fier vechi, aceasta nu a făcut acest lucru, participând, în mod implicit, la săvârșirea faptei ilicite.
O ultimă critică a vizat faptul că instanța nu a avut în vedere antecedentele reclamantei care a mai fost sancționată anterior de două ori și care cu rea credință a susținut tot timpul că i s-a mai aplicat nici măsură disciplinară.
În drept, a invocat art.299, art.304 pct.4-9 Cod proc.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, atât prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu art.304/ 1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că recursul declarat de intimata "" H este fondat pentru următoarele considerente:
Prima critică adusă de pârâtă soluției pronunțate este întemeiată deoarece aplicarea sancțiunii disciplinare nu constituie atributul instanței judecătorești ci al angajatorului, instanța exercitând doar controlul judecătoresc al legalității și temeiniciei actului de sancțiune disciplinară. Prin urmare, instanța nu poate aplica sancțiuni disciplinare, așa cum greșit a apreciat tribunalul.
În al doilea rând, din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă clar vinovăția contestatoarei care, prin nerespectarea atribuțiilor sale de serviciu, a înlesnit sustragerea unei cantități de fier vechi din incinta unității. Ori, o astfel de atitudine a salariatei, care a procedat la înștiințarea telefonică a șefilor ierarhici după sosirea și constatarea faptelor de către jandarmi, reprezintă o conduită care demonstrează tocmai vinovăția acesteia, care știa că are obligația de a raporta de îndată despre manevrele efectuate greșit, în condițiile în care în acea hală, în mod normal, nu se introduc vagoane CFR.
Sub un ultim aspect este de reținut că petenta a mai fost sancționată anterior de către angajator pentru încălcarea atribuțiilor de serviciu.
În raport de cele ce preced și văzând gravitatea faptei comise, în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civ. Curtea va admite ca fondat recursul declarat de intimata " " H și va dispune, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii contestației formulate de contestatoarea
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta H împotriva sentinței civile nr. 545/LM/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în sensul respingerii contestației formulată de contestatoarea C împotriva deciziei de concediere nr. 83552/8.10.2007 emisă de H
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Ana Doriani | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu Elena Truță a |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 3 ex.
Jud. fond.
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu Elena Truță
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 306/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 7647/2008. Curtea... → |
|---|
