Contestație decizie de sancționare. Decizia 306/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.306/
Ședința publică din 16 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata - G -, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.1302/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul - contestator, domiciliat în G, str. 1 - 2. -.26.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul - contestator, consilier juridic în baza delegației depusă la dosar, lipsă fiind recurenta - intimată - G -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurenta - intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Corect a reținut instanța de fond că intimatul nu se face vinovat de abaterea pentru care a fost sancționat. Acesta nu putea asigura paza acelei secții. Obligația de pază invocată de recurentă este o obligație conexă funcției pe care o îndeplinea intimatul. Solicită menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1302/20.10.2008 Tribunalului Galația admis contestația formulată de contestatorul - în contradictoriu cu intimata - G -.
A dispus anularea deciziei nr.1469/27.05.2008 emisă de intimată și restituirea sumelor reținute în baza acesteia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 08.07.2008, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata - G -, anularea deciziei nr. 1469/27.05.2008, plata drepturilor salariale, radierea deciziei din evidențele unității și din carnetul de muncă.
Motivându-și în fapt contestația, a arătat că decizia este nulă absolut pentru neindicarea prevederilor din contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern încălcate și că este tardiv emisă raportat la art. 268 din codul muncii.
Cu privire la fondul contestației, a precizat că nu îi sunt imputabile faptele reținute în sarcina sa, întrucât la data respectivă își exercita atribuțiile de serviciu, a fost anunțat că în secție a fost văzută o persoană suspectă și s-a constatat dispariția unor piese, că a procedat la anunțarea personalului responsabil în acest sens. A precizat că este încadrat ca termist-tratamentist, și nu ca paznic, că a verificat periodic instalațiile/ utilajele din sector, dar că nu prelua atribuțiile personalului de pază.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că salariatul nu a respectat atribuțiile din fișa postului, că nu au supravegheat instalațiile, utilajele, mașinile și celelalte mijloace tehnice încredințate, favorizând în acest fel sustragerea unor piese.
S-au administrat probele cu înscrisuri și martori. Au fost audiați martorii: ( f 56) și ( f 57-58).
La dosar au fost depuse: decizia 1472/2008( f 13), raport de cercetare( f 14), fișa postului( f 30-33), declarație( f 17-18), regulament( f 33-54), alte înscrisuri( f 35-42).
La termenul din 04.09.2008 au fost respinse excepțiile tardivității și nulității absolute.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia 1469/27.05.2008 emisă de intimata - G - contestatorul a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10 % pe o perioadă de o lună pentru că nu și-a îndeplinit îndatoririle de pază a patrimoniului secției, nesupraveghind bunurile ce i-au fost predate pe bază de proces verbal, ceea ce a făcut posibilă sustragerea, de către persoane necunoscute, a 3 piese turnate din bronz, în greutate totală de 285 kg și o valoare de 6666,15 ron, încălcându-și obligațiile stabilite prin fișa postului.
S- considerat că fapta sa intră sub incidența disp. art. 13 al. 2 lit d din ccm, art. 10 din regulament, în sensul că salariații au obligația de a respecta dispozițiile cu caracter obligatoriu emise de conducerea unității, de a asigura supravegherea permanentă instalațiilor, utilajelor, mașinilor și a celorlalte mijloace tehnice încredințate.
Instanța a reținut că măsura sancționării contestatorului, este netemeinică pentru următoarele considerente:
Răspunderea specifică relației de muncă, răspunderea disciplinară intervine ori de câte ori persoana angajată încalcă, prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii.
Răspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:
- existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare;
- fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovăție;
- prin fapta sa salariatul să fi adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activității în unitate;
Contestatorul este încadrat în funcția de termist-tratamentist și, în afara atribuțiilor specifice acestei meserii, are, potrivit fișei postului obligația de a supraveghea permanent utilajele/ celulele din sectorul unde a fost repartizat. Această atribuție nu trebuie absolutizată. Contestatorul nu îndeplinea funcția de paznic, ci, pe lângă atribuțiile sale de serviciu, trebuia să supravegheze și mijloacele tehnice din sectorul de activitate.
Care sunt, în concret, condițiile în care contestatorul își desfășoară activitatea, locul său de muncă, modul de îndeplinire a obligațiilor rezultă din depoziția martorului ( f 56). Instanța reține că locul de muncă al contestatorului era într-o hală, cu dimensiuni de aproximativ 700m x400 m, că, în acea seară lucra o echipă formată din 4 muncitori, că, potrivit specificului activității lor, trebuiau să efectueze operațiuni în echipe formate din 2 oameni. Față de aceste considerente, este evident că, supravegherea acelor piese din aliaj nu putea fi făcută decât printr-un control periodic, cu atât mai mult cu cât nu exista o vizibilitate bună dintr-un capăt în altul al halei. Fiecare din salariați avea de îndeplinit și alte atribuții, nu putea rămâne în permanență lângă acele piese. În mod obiectiv, nu se putea supraveghea decât sectorul de activitate, așa cum e specificat în fișa postului și nu întreaga secție. De altfel, și în acele îndatoriri ale personalului de pază( f 22-23), semnate de contestator, se menționează că, paza se realizează prin controale periodice.
În plus, această atribuție de supraveghere este una de diligență, contestatorul trebuia să ia toate măsurile pentru a se preîntâmpina o sustragere, dar nu se putea garanta că această sustragere nu va avea loc. Se rețin ca relevante și aprecierile martorilor în sensul că, la acea dată accesul în hală se făcea prin mai multe uși, că ulterior sustragerii au fost luate măsuri de protecție suplimentară a căilor de acces, că, potrivit experimentului realizat cu ocazia cercetării disciplinare s-a stabilit că sustragerea sa putut face în maxim 5 minute.
Prin urmare, nu se poate reproșa contestatorului că nu a supravegheat piesele de vreme ce, din înscrisurile depuse rezultă că a mai exercitat și alte atribuții, că a efectuat controale periodice, dar că sustragerea s-a produs totuși, într-un interval de timp extrem de scurt.
În consecință, instanța a reținut că nu i se poate reține, din punct de vedere disciplinar nici o culpă în sarcina contestatorului, motiv pentru care a anulat decizia.
În temeiul disp. Art. 78 din codul muncii, a obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale care au fost reținute în baza deciziei.
Instanța nu a putut dispune radierea deciziei din evidențele unității și din carnetul de muncă, solicitare care are nu are un caracter juridic. Decizia a existat, se face doar mențiunea că a fost anulată în baza unei hotărâri judecătorești.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata - G - considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- obligația de a supraveghea permanent utilajele, instalațiile și mijloacele tehnice încredințate nu este o obligație în plus pe care și-a asumat-o intimatul - contestator așa cum a reținut în mod greșit prima instanță, ci o obligație care derivă din însuși contractul individual de muncă a acestuia, fiind în același timp legată implicit de activitatea pe care acesta trebuie să o desfășoare.
- instanța de fond a confundat obligația de pază care revenea intimatului - aceea de a supraveghea mașinile, utilajele și mijloacele tehnice încredințate.
- în mod greșit instanța de fond a reținut că este vorba de o obligație de diligență și nicidecum o obligație se serviciu.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii contestației formulată de contestator ca nefondată.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf. cu disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu disp. art. 263 al.2 din codul muncii prin abatere disciplinară se înțelege o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de salariat prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorului ierarhic.
Recurenta menționează în motivele de recurs că l-a sancționat pe contestator pentru faptul că nu și-a îndeplinit îndatoririle de pază a patrimoniului secției.
Ori așa cum a reținut instanța de fond, contestatorul era încadrat în funcția de termist - tratamentist și în afara atribuțiilor specifice acestei meserii avea potrivit fișei postului obligația de a supraveghea permanent utilajele din sectorul unde a fost repartizat.
De reținut că, intimatul nu îndeplinea funcția de paznic și pe lângă atribuțiile sale de serviciu trebuia să supravegheze și mijloacele tehnice din sectorul de activitate.
Așa cum rezultă și din fișa postului intimatul era încadrat în meseria de termist - tratamentist și nupaznicși avea obligațiile ce țin de specificul meseriei sale și totodată avea și o obligație conexă activității principale pe care era obligat să o desfășoare la locul de muncă și anumeverificareaperiodică a instalațiilor, utilajelor din sectorul în care este repartizat, dar asta nu echivalează cu preluarea obligațiilor personalului ce trebuie să asigure paza unității/secției contrar susținerilor recurentei.
De asemenea, instanța de fond a reținut corect că această atribuție este una de diligență întrucât intimatul - contestator trebuia să ia toate măsurile pentru a se preîntâmpina o sustragere, dar nu se putea garanta că această sustragere nu va avea loc.
Este adevărat că potrivit art. 16 pct. 10 din Regulamentul Intern al unității, în scopul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, persoanele angajate sunt obligate să asigure potrivit prescripțiilor tehnice supravegherea permanentă a instalațiilor și utilajelor, mașinilor și a celorlalte mijloace tehnice încredințate și să verifice buna funcționare a dispozitivelor de siguranță.
Dar din analiza și interpretarea corectă a acestui text prevăzut de Regulamentul Intern al unității recurente reiese că această obligație reținută în sarcina intimatului că nu ar fi respectat-o în data de 27/28.11.2007, este una ce privește exploatarea instalațiilor, utilajelor, mașinilor și a celorlalte mijloace tehnice încredințate și nicidecum paza acestora ceea ce face ca acest text să nu devină aplicabil în speța de față, avându-se în vedere și descrierea faptei inserată în cuprinsul deciziei contestate care face referire la neîndeplinirea îndatoririlor de pază a patrimoniului secției.
Nu poate fi justificată aplicarea unei sancțiuni disciplinare fără a fi respectate condițiile prev. de art. 263 al.2 din codul muncii.
De altfel, nu se poate reține că există o abatere de la obligațiile de serviciu deoarece conform fișei postului, intimatul contestator avea obligația de a verifica periodic și nu permanent respectivul sector întrucât acesta avea de îndeplinit și alte activități corespunzătoare funcției de termist-tratamentist.
Mai arătăm că intimatul nu avea obligația de a garanta faptul că nu se va sustrage nimic din sectorul respectiv ci, doar obligația de a face verificări periodice în acel sector, iar în momentul în care ar fi sesizat nereguli trebuia să anunțe dispeceratul secției care la rândul său trebuia să ia legătura cu firma de pază a unității.
Pentru aceste motive și văzând disp. art. 312 al.1 Cod procedură civilă, Curtea urmează a respinge recursul declarat de intimata - G -.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata - G - cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.1302/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 Martie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /01.04.2009
:DC/2 ex/06.04.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 459/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 944/2008. Curtea de... → |
|---|
