Contestație decizie de concediere. Decizia 9511/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9511
Ședința publică de la 31 Octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea contestației în anularea deciziei nr. 2498/23.04.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimații Spitalul de Pneumoftiziologie " ", Autoritatea de Sănătate Publică G și Ministerul Sănătății Publice.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru intimatul Spitalul de Pneumoftiziologie " " consilier juridic, cu delegație la dosar, și pentru intimata Autoritatea de Sănătate Publică G consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina este la al II-lea termen de judecată acordat pentru angajare avocat și comunicare întâmpinare, iar prin serviciul registratură contestatorul a depus răspuns la întâmpinări.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Consilier juridic pentru intimatul Spitalul de Pneumoftiziologie " " pune concluzii de respingere a contestației în anulare pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
Consilier juridic pentru intimata Autoritatea de Sănătate Publică G solicită respingerea contestației în anulare, deoarece în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 318 din Cod proc. civ. instanța analizând prin decizia contestată toate criticile din recurs.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința civilă nr.1879 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de petiționarul, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Sănătății Publice B, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Petiționarul a fost numit în comitetul director interimar al Spitalului de Pneumoftiziologie cu sediul în com., jud.G, prin Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr.382/2006, pe o perioadă de 6 luni, iar prin Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr.1184/2006 a fost eliberat din funcția de director financiar contabil interimar, funcție cu caracter temporar.
Solicitarea de anulare a ordinului ministrului prin care s-a dispus încetarea activității petiționarului era de competența instanței de contencios administrativ conform Legii nr.554/2004 și facută în termenul prevăzut de lege.
În raport de această stare de fapt, instanța a constatat că drepturile bănești solicitate de petent, nu pot fi acordate întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.154 din Codul muncii, iar daunele morale nu pot fi acordate fiind accesoriu la cererea principală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, determinată de o eronată interpretare a cazului procesual dedus judecății.
Astfel, ceea ce solicită reclamantul este obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada detașării, perioadă în care acesta a îndeplinit funcția de director financiar contabil la Spitalul din com.
Ministerul Sănătății Publice a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de către reclamant ca nefondat.
De asemenea, pârâta Autoritatea de Sănătate Publică Gaf ormulat întâmpinare, apreciind recursul ca nefondat, arătând că reclamantul a îndeplinit funcția de director financiar contabil numit în temeiul Ordinului, această numire înlăturând instituția detașării în ceea ce privește funcția ocupată.
Numirea reclamantului de către minister nu echivalează cu o detașare a aceluiași recurent de la vechiul loc de muncă la noul loc de muncă, nefiind îndeplinite condițiile legii.
Și pârâtul Spitalul de Pneumoftiziologie a formulat întâmpinare, apreciind recursul formulat ca nefondat atâta timp cât reclamantul a primit drepturile salariale potrivit funcției ocupate, postul fiind ocupat prin numire și revocat de autoritatea administrativ centrală și nu în condițiile dreptului comun, respectiv a Codului muncii.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 2498/23.04.2008, a respins recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.1879 din 23.10.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul -, în contradictoriu cu intimații Ministerul Sănătății Publice, Autoritatea de Sănătate Publică G, Spitalul de Pneumoftiziologie.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Starea de fapt reținută de către prima instanță este reliefată de către toate probele administrate în cauză și în acord cu acestea.
Pe cale de consecință au fost respectate și dispozițiile legale incidente materiei de față.
Raportul de serviciu al reclamantului desfășurându-se în baza unui ordin administrativ, născut și revocat în condițiile actului de autoritate, intră sub incidența contenciosului administrativ, raporturile astfel create au ca element autoritatea.
De aceea, și orice alte cereri accesorii raportului principal, cum este plata drepturilor salariale, pretins datorate pe perioada raportului de autoritate, urmează a primii același regim juridic, respectiv contenciosul administrativ.
Stabilind astfel natura raportului juridic dedus judecății ca având natura unui raport juridic de drept administrativ, în mod corect prima instanță a apreciat că cererea reclamantului nu este reglementată de dispoz. Codului muncii, respectiv art.154 Codul muncii, respingând-o ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul, întrucât dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, el solicitând drepturi bănești cuvenite conform Codului muncii, art. 45,46 și 47 și prevederilor CCM în vigoare la acea dată și nu a solicitat anularea nr. 1184/2006.
Un alt motiv al contestației îl reprezintă omisiunea instanței să cerceteze motivele de recurs referitoare la faptul că drepturile bănești cuvenite trebuie plătite de către Spitalul de Pneumoftiziologie " ".
De asemenea, nu s-a ținut cont nici de faptul că în dosar s-a efectuat o expertiză contabilă și că motivele de recurs stabilesc un singur intimat, respectiv spitalul.
În drept își întemeiază contestația pe dispoz. art. 317-321 Cod pr. civ.
Intimatul P formulează întâmpinare, solicitând respingerea contestației, deoarece contestatorul reia criticile din recurs fără a îndeplini cerințele Codului d e procedură civilă, cu privire la contestația în anulare.
Intimata " Autoritatea de Sănătate Publică G formulează întâmpinare precizând respingerea contestației, deoarece motivele invocate de contestator au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs și nu mai pot fi repuse în discuție pe această cale.
Intimatul Spitalul de Pneumoftiziologie " " formulează întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare, din considerentele deciziei contestate rezultând că instanța a analizat toate motivele de recurs și a avut în vedere toate criticile formulate de recurent care priveau problema drepturilor de detașare și ca accesoriu daune morale.
Contestatorul depune la dosar răspuns la întâmpinări precizând că susținerile sale din contestație sunt întemeiate deoarece trebuie examinate probele și reapreciate, în sensul că trebuie să se țină cont de documentele de detașare întocmite și de raportul de expertiză. Art. 318 alin 1 Cod pr. civ. prevede că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate când instanța a omis din eroare să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare, instanța de recurs în cauza de față omițând să cerceteze faptul că drepturile bănești trebuie plătite de spitalul unde și-a desfășurat activitatea.
A solicitat drepturile bănești generate de actul detașării, iar în ceea ce privește revocarea din funcție s-a adresat Curții de Apel București care a dispus obligarea în solidar a B și ministrul acestui minister la plata drepturilor salariale pentru perioada nelucrată 18.10.2006-16-12-2006 și la plata sumei de 1500 lei.
Instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs invocate, în sensul că, deși prima instanță a dispus efectuarea unei expertize contabile, nu a ținut cont de constatările cuprinse în raportul de expertiză.
Curtea constată a fi nefondată contestația în anulare, având în vedere următoarele considerente:
În raport de precizările făcute de contestator în cuprinsul contestației rezultă că temeiul de drept al contestației îl reprezintă art. 318 Cod pr. civ.
Potrivit acestor dispoziții, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Greșeala materială la care se referă prima teză a art. 318 Cod pr. civ. este de fapt o eroare materială în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și nu o greșeală de judecată respectiv de apreciere a probelor,de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Așadar nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinică.
În raport de susținerile contestatorului rezultă că,greșeala materială la care face referire este o greșeală de judecată și în atare situație hotărârea instanței de recurs nu poate constitui obiect al verificării legalității ei în cadrul contestației în anulare, contestație limitată, așa cum s-a arătat mai sus, la aspecte formale ale judecății și nu la aspecte de fond.
Cu privire la cea de-a doua teză a art. 318 Cod pr. civ. pe care își întemeiază contestația recurentul, se impun următoarele precizări:
Așa cum rezultă din cuprinsul deciziei instanței de recurs, acțiunea reclamantului a fost respinsă reținându-se că natura raportului juridic dedus judecății este de drept administrativ și nu de dreptul muncii, deoarece raportul de serviciu al reclamantului s-a desfășurat în baza unui ordin administrativ născut și revocat în condițiile actului de autoritate ce intră sub incidența contenciosului-administrativ.
S-a reținut astfel că orice alte cereri accesorii raportului principal, cum este plata drepturilor salariale, pretins datorate pe perioada raportului de autoritate, urmează a primi același regim juridic ca și raportul juridic principal.
Acestea au fost argumentele pentru care prima instanță și instanța de recurs nu au analizat pe fond acțiunea formulată de reclamant.
În aceste condiții, chiar dacă instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs care vizau fondul cauzei, nu se poate reține incidența în cauză a motivului de contestație reglementat de art. 318 teza a II-a din Codul d e pr. civ. deoarece instanța de recurs nu a omis să analizeze aceste motive de recurs ci a examinat legalitatea hotărârii primei instanțe sub aspectul naturii raportului juridic dedus judecății,menținând această hotărârea care nu a examinat pe fond acțiunea formulată de reclamant.
În raport de precizările făcute, Curtea constatând că motivele invocate în contestație sunt nefondate, va respinge contestația în anulare formulată de contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anularea deciziei nr. 2498/23.04.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimații Spitalul de Pneumoftiziologie " ", Autoritatea de Sănătate Publică G și Ministerul Sănătății Publice.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red. jud. -
Tehn. 2 ex./21.11.2008
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Mihaela Mitrancă, Mariana Pascu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2321/2008. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 529/2008. Curtea de... → |
|---|
