Contestație decizie de concediere. Decizia 952/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE, DE CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.952/DOSAR NR-
Ședința publică din 30 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel- - - JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
- - - - judecător
- - JUDECĂTOR 3: Dorina
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva sentinței civile nr.561/M pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 18 martie 2009 în dosarul civil nr.-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 iunie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 23 iunie 2009 și apoi la 30 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 561/M/18.03.2009 Tribunalul Brașova admis în parte contestația formulată de contestatorul domiciliat în B- jud. B în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România Sa, cu sediul în B- sector 1.
A constatat nulitatea absolută a deciziei 1344/29.12.2008 emisă de directorul general al intimatei.
A obligat intimata la reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior.
A dispus obligarea intimatei la plata drepturilor salariale integrale de la momentul aplicării sancțiunii până la reintegrarea.
A respins restul pretențiilor.
A obligat intimata la plata către contestator a sumei 5950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că potrivit contractului individual de muncă nr. din data de 14.04.2004 contestatorul a devenit angajat al Secției Drumuri Naționale din cadrul B în funcția de șef secție cu delegație pe durată nedeterminată.
În urma deciziei nr. 10/09.01.2008, 119/04.02.2008 și 275/11.03.2008 contestatorul a fost numit în funcția de director adjunct la. B, fiind încheiate actele adiționale la contractul individual de muncă nr. din data de 14.04.2004 nr. 76, 89 și 101/11.03.2008, act adițional prin care s-a modificat din contractul individual de muncă inițial al elementelor: locul muncii, felul muncii - director adjunct, atribuțiile postului și salariul, prin actul adițional 214/06.06.2008 - fila 23 dosarului fiind din nou modificat elementul salariu și sporul pentru vechime în muncă, modificările din contractul individual de muncă realizându-se potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 1 și 3 codul muncii, numai cu acordul părților.
În urma unui raport al director - fila 94 - 95, emis după videoconferința condusă de primul ministru al României, la care au participat și prefecții județelor, a controlului efectuat în data de 26.12.2008 de domnul ministru al Ministerului Transporturilor și directorul la bazele de deszăpezire de pe DN 1 sectorul B - B, în urma căruia s-au constatat deficiențe datorate managementului defectuos la nivelul conducerii B s-a propus destituirea din funcție a directorului adjunct.
În consecință, la data de 29.12.2008 prin decizia 1344 emisă de Directorul General al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA s-a dispus ca de la data de 29.12.2008 ora 15.00 contestatorul - director adjunct al Direcției Regionale de Drumuri și Poduri B se revocă din funcție, dată de la care funcția a fost preluată de altă persoană - pentru 30 de zile.
Din interpretarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, a contractului individual de muncă nr. din data de 14.04.2004, a actelor adiționale la contractul individual de muncă nr. din data de 14.04.2004 nr. 76, 89 și 101/11.03.2008, act adițional prin care s-a modificat din contractul individual de muncă inițial al elementelor: locul muncii, felul muncii - director adjunct, atribuțiile postului și salariul, și a actului adițional 214/06.06.2008 - fila 23 dosarului prin care, din nou, s-a modificat elementul salariu și sporul pentru vechime în muncă reiese că raporturile juridice existente între contestator și angajator sunt raporturi de dreptul muncii, au fost considerate astfel atât în ceea ce privește inițierea lor, modificarea lor - modificările fiind făcute cu acordul părților, aceeași legislație trebuind a fi aplicată și în cazul încetării raporturilor de muncă.
Prin decizia nr. 1344/29.12.2008 emisă de Directorul General al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA s-a dispus ca de la data de 29.12.2008 ora 15.00 contestatorul - director adjunct al Direcției Regionale de Drumuri și Poduri B se revocă din funcție, fără a se dispune nimic în ceea ce privește calitatea de salariat a contestatorului, fără a se dezvolta, motiva în vreun fel cauzele ce au dus la această măsură și fără a se face nici o precizarea referitoare la calitatea de salariat a contestatorului.
Executarea contractului individual de muncă este guvernată de principiul stabilității în muncă, modificarea sau încetarea lui putând interveni doar în condițiile legii, aplicație a principiului general prevăzut de art. 969 Cod civil.
Modificarea contractului individual de muncă constă în mod obișnuit în trecerea salariatului într-un alt loc de muncă sau altă activitate în mod temporar sau definitiv, însă, printr-o astfel de măsură nu trebuie să se încalce drepturile salariaților care sunt ocrotite de dispoziții legale imperative.
Inadmisibilitatea modificării unilaterale a contractului individual de muncă se referă în special la elementele esențiale ale acestuia printre care și felul muncii, determinat de calificarea profesională, funcția încredințată.
Decizia de modificare a felului muncii fără acordul salariatului este nulă potrivit dispozițiilor art. 41 din codul muncii.
Dacă ar fi fost o decizie de sancționare ar fi fost necesar să conțină elementele obligatorii prevăzute de art. 268 din codul muncii - care la alineatul 2 prevede că (2) Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Mai mult, potrivit art. 264 alin 1 lit. C codul muncii (1) Sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară sunt: c) retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile.
Astfel, sancțiunea disciplinară a revocării nu este prevăzută de legislația muncii, decizia nu este motivată în fapt și în drept, precum și, în cazul în care ar fi vorba de o astfel de sancțiune, lipsește orice cercetare disciplinară care trebuie făcută sub sancțiunea nulității absolute decât în forma și cu respectarea termenelor prevăzute de art.75 din CCM la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, și art. 267 codul muncii.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art.78 din codul muncii va admite acțiunea, va anula măsura concedierii cu consecința repunerii părților în situația anterioară emiterii actului, respectiv reintegrarea contestatorului în funcția deținută și obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat din momentul emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă.
Instanța va respinge cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata de daune moratorii de 100 lei pentru fiecare zi de la data rămânerii definitive a hotărârii până la reîncadrarea efectivă, având în vedere că natura juridică a daunelor moratorii o reprezintă despăgubirile in bani care reprezintă echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin întârzierea executării obligației de către creditor, ele nu înlocuiesc executarea silită a obligațiilor și nici nu constituie o constrângere pentru executarea obligației dispusă de instanță, astfel cum sunt daunele cominatorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri naționale din România.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în esență, se arată că revocarea din funcție a contestatorului s-a făcut în temeiul art. 20 lit. b și c din Statutul CNADNR raportate la dispozițiile art. 16 alin. 4 din OUG nr. 84/2003, texte de lege care permit directorului general să angajeze, promoveze și concedieze personalul CNADNR și să suspende sau să revoce directorii executivi și să le fixeze salariile. Aceste dispoziții legale trebuie interpretate în coroborare cu cele ale Legii nr. 31/1990, directorii executivi ai societății comerciale fiind mandatari administratori care pot fi revocați pentru necorespundere profesională. În aceste condiții decizia de revocare din funcție nu trebuie să îndeplinească condițiile de formă ale deciziei de concediere prevăzute de art. 268 din codul muncii și nici nu trebuie să se supună dispozițiilor art. 264 alin. 1 lit. c din același act normativ.
Se critică și obligarea recurentei la emiterea unui act de reluare a activității contestatorului având în vedere că este necesară existența unei cereri din partea contestatorului pentru a se pune în executare hotărârea judecătorească.
De asemenea, se arată că acordarea drepturilor salariale restante este nelegală atâta timp cât contestatorul nu a prestat munca ce ar trebui remunerată.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul nu este fondat.
Contestatorul este angajat cu contract de muncă la recurentă. Din analizarea contractului de muncă și a actelor adiționale rezultă că acesta este încadrat pe funcția de director adjunct.
Având în vedere existența contractului de muncă este fără dubiu că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile din codul muncii referitoare la încheierea, modificare și desfacerea contractului de muncă.
Dispozițiile legale invocate de recurentă aflate în ordonanța de înființare a societății comerciale și în statutul acesteia nu îi sunt aplicabile contestatorului din două considerente.
Pe de o parte acesta nu este mandatar administrator în sensul Legii nr. 31/1990, invocate de recurentă, ci este încadrat cu contract de muncă fiindu-i aplicabile dispozițiile dreptului muncii. Aceste dispoziții trebuie respectate de către directorul general, așa cum reiese din chiar art. 20 din Statut, care dă în competența acestuia angajarea, promovarea și concedierea personalului, activități care se derulează însă sub imperiul dispozițiilor din codul muncii.
Pe de altă parte, același articol invocat prevede că directorul general poate suspenda sau revoca directorii executivi, or, în cazul de față, contestatorul nu este încadrat ca director executiv ci ca director adjunct, nefiind deci sub incidența textului de lege invocat.
Aceasta fiind situația din punct de vedere al normelor legale care cârmuiesc contractul contestatorului, în mod corect prima instanță a reținut nulitatea deciziei de revocare din funcție, atât din punct de vedere al nerespectării dispozițiilor art. 268 din codul muncii, care enumeră elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină orice decizie de sancționare, raportate și la dispozițiile art. 41 din codul muncii care impun sancțiunea nulității pentru modificarea unilaterală a felului muncii, cât și din punct de vedere al art. 264 alin. 1 lit. c din codul muncii care enumeră sancțiunile pe care le poate aplica angajatorul, printre acestea nefiind regăsită instituția revocării din funcție.
Susținerile recurentei cu privire la existența unui referat întocmit anterior și care a stat la baza revocării din funcție, dar care nu este parte integrantă din decizie ca și apărările potrivit cărora atribuțiile contestatorului ar fi cele ale unui director executiv nu au nici o relevanță în cauză atâta timp cât decizia nu cuprinde nici o motivare în fapt sau în drept, dispune revocarea din funcție ca sancțiune disciplinară, inexistentă în codul muncii și se referă la un director adjunct și nu la un director executiv.
În ceea ce privește emiterea actului de reluare a activității de către recurentă în folosul contestatorului critica este nefondată, din punct de vedere legal debitorul fiind cel care are obligația de a executa hotărârea judecătorească definitivă și doar în cazul în care acesta refuză sau nu se manifestă creditorul obligației, în cazul de față contestatorul, poate apela la forța coercitivă a statului și poate solicita punerea în executare a acesteia.
Referitor la plata drepturilor salariale pentru perioada în care contestatorul nu și-a desfășurat activitatea aceasta este în mod legal admisă si dispusă de către instanță având în vedere că ea constituie o despăgubire în favoarea contestatorului care a fost lipsit de drepturile salariale pe această perioadă datorită comportamentului nelegal al angajatorului. Culpa neprestării activității nu este în sarcina contestatorului ci în cea a intimatei recurente care a emis un act lovit de nulitate absolută, caz în care nu se poate pune în discuție existența unei îmbogățiri fără justă cauză.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva sentinței civile nrl.561/M/18.03.2009 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
pentru - - - - - -
aflat în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței,
GREFIER,
Red. / 22.07.2009
Dact. /04.08.2009
- 2 exemplare -
Jud fond -
-
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2380/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1939/2009. Curtea... → |
|---|
