Contestație decizie de concediere. Decizia 2380/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2380
Ședința publică din 7 iulie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Carmen DR.-
GREFIER:
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursurilor declarate de reclamanta - și pârâta BANCA COMERCIALĂ S împotriva sentinței civile nr.208 din 13.02.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată BANCA COMERCIALĂ REȘIȚA, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 3 iulie 2008; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta decizie când pronunțarea s-a amânat pentru data de 7 iulie 2008.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.208 din 13.02.2008, Tribunalul C-S a Admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtelor Banca Comercială SA S, și Banca Comercială SA - Sucursala Reșița, având ca obiect litigiu de muncă, sens în care:
A anulat Decizia 143/24.09.2007 a pârâtei Banca Comercială SA S și Decizia 33/24.09.2007, a Băncii Comerciale SA - Sucursala Reșița.
A obligat pârâtele să-i plătească reclamantei contravaloarea a 14 zile de concediu de odihnă pe anul 2007.
Au fost respinse capetele de cerere având ca obiect reintegrarea în funcție, plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și daunelor morale.
Au fost obligate pârâtele să-i plătească reclamantei o parte din cheltuielile de judecată, respectiv 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata Băncii Comerciale SA S, între părți intervenind contractul individual de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S cu nr. 59612/18.07.2005.
Prin Decizia 143/24.09.2007 Banca Comercială SA S i-a desfăcut reclamantei disciplinar contractul de muncă, începând cu data de 24 septembrie 2007.
Ulterior și Sucursala Reșița a băncii a emis decizia 33/24.09.2007, prin care i-a desfăcut disciplinar reclamantei contractul de muncă, începând cu aceeași dată.
Reclamanta a susținut că cele două decizii sunt nule, întrucât ea se află în concediu medical în momentul în care i-a fost desfăcut contractul de muncă.
Într-adevăr, reclamanta a depus la dosar certificatul de concediu medical seria - nr. -/24.09.2007, eliberată de Cabinet Medical Individual Dr. din Reșița, din care rezultă că din data de 24 septembrie 2007 s-a aflat în concediu medical (fila 43).
Pe de altă parte, din condica de prezență a Băncii Comerciale SA -Sucursala Reșița, instanța reține că în ziua de 24 septembrie 2007 reclamanta s-a prezentat la serviciu, semnând de sosire.
Totodată, din procesul verbal 2795/24.09.2007, încheiat de Sucursala Reșița a băncii, instanța reține că în aceeași zi de 24 septembrie 2007 reclamantei i-au fost aduse la cunoștință deciziile de desfacere a contractului de muncă.
Cu alte cuvinte, chiar dacă cele două decizii au fost emise în data de 24 septembrie 2007, ele au fost emise înainte ca reclamanta să își ia concediu medical cu aceeași dată, ceea ce înseamnă că reclamantei nu i-a fost desfăcut contractul de muncă în timp ce se află în concediu medical.
De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea reclamantei, potrivit căreia decizia 143/2007 are în vedere fapte ulterioare prin referirea la nota de constatare nr. 00/24/170/06.08.2008, avizată la 15 august 2008, întrucât decizia fiind emisă în 2007 este evident că este vorba de o eroare materială.
De altfel, la dosar s-a depus nota de constatare nr.00/24, încheiată de Banca Comercială SA - Departamentul de control intern, avizată la 15 august 2007
(filele 60-70).
Prin decizia 143/24.09.2007, emisă de Banca SA S s-a reținut că reclamanta se face vinovată de următoarele deficiențe: angajarea de credite la care nu s-au identificat dosare de credit, acordarea de credite fără a exista cerere de credit la acordare /suplimentare/reînnoire credit pentru un număr de 8 dosare, cerere de credit/hotărâre contractare incompletă pentru un număr de 3 dosare, acordarea de credite fără referat de creditare și /sau hotărâri de aprobare a creditelor ale de analiză a creditelor sau în baza unor hotărâri ale Comitetului de analiză a creditelor nesemnate de către toți membrii acestuia, acordarea de credite fără a constitui garanții corespunzătoare, cu încălcarea prevederilor Cap.II și III din manualul de credite și Cap. II din manualul de garanții, acordarea de credite, prelungirea și/sau suplimentarea liniilor de credit fără contracte de credit, acte adiționale de prelungire și/sau suplimentare la contractele de credit inițiale sau nesemnate de către reprezentanții legali, cu încălcarea pct.2, 3,10 din manualul de creditare și Cap.II lit.c pct.10 din de garanție al Băncii Comerciale SA, deschiderea de conturi curente, cu încălcarea prevederilor Normei privind standardele de cunoaștere a clientelei,neîncasarea comisioanelor prevăzute în de comisioane, acceptarea la decontare de ordine de plată și ordine de eliberare numerar care nu au avut completate toate mențiunile obligatorii, eliberarea de file de CEC fără pretipărirea elementelor de identificare a trăgătorului, nerespectarea prevederilor procedurii nr.123 pct.31, privind sesizarea organelor de cercetare penală în cazul incidentelor de plată majoră cu cecuri, neefectuarea controlului intern de către managerul de operațiuni, avizarea de operațiuni fără documente justificative, cu încălcarea prevederilor procedurii nr. 4/ver.4 pct.8.
Potrivit art.268 al.2 lit.a din Codul muncii, decizia de sancționare disciplinară trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Decizia 143/24.09.2007 a Băncii SA S nu face altceva decât să enumere cu titlu generic abateri disciplinare, fără a le identifica în concret cu număr de dosar și cu datele persoanelor implicate în creditare. Lipsește, cu alte cuvinte, descrierea faptelor în sensul art. 268 al.2 lit.a din codul muncii.
Astfel, spre exemplu, decizia de desfacere a contractului de muncă nu precizează persoanele care au beneficiat de credit, fără a exista dosar de creditare sau cerere de credit și nici data la care acestea au fost acordate, nu precizează dosarele la care s-au descoperit cereri de credit sau hotărâri de creditare incomplete și nici în ce constă acest caracter incomplet, la care dosare și în favoarea cui au fost acordate credite fără constituirea de garanții, ce conturi au fost deschise cu încălcarea Normei privind standardele de cunoaștere a clientelei, ce ordine de plată și ordine de eliberare de numerar nu au avut completate toate mențiunile obligatorii și care erau aceste mențiuni, despre ce incidente de plată majore cu cecuri este vorba, etc.
Prin urmare, din acest punct de vedere decizia 143/24.09.2007 este nulă.
Mai mult, conform art. 287 din codul muncii, sarcina probei revine angajatorului, ori pârâtele nu au depus la dosar nici o dovadă care să sprijine existența faptelor enumerate în decizia de desfacere a contractului de muncă (dosare de creditare, ordine de plată, ordine de eliberare numerar, file CEC, etc.).
Pe de altă parte, faptele reținute în decizia 143/24.09.2007, au fost constatate în urma controlului efectuat de Departamentul de Control Intern.
Potrivit art. 268 al.1 din codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În decizia 143/24.09.2007 nu este precizată data săvârșirii fiecărei fapte reținute în sarcina reclamantei, astfel că instanța nu poate verifica dacă sancțiunea a fost aplicată sau nu în termenul legal.
Cu toate acestea, în decizia menționată se arată că faptele au fost constatate prin nota de constatare 00/24/170/06.08.2007 a Departamentului de Control Intern.
Potrivit acestei note de constatare, perioada verificată a fost 6 iunie 2005 - 30 iunie 2007.
Prin urmare, pentru faptele săvârșite în perioada 6 iunie 2005 - 23 martie 2007 sancțiunea a fost aplicată tardiv, cu depășirea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 268 al.1 din codul muncii.
În aceeași ordine de idei, pentru faptele săvârșite în perioada 24 martie-30 iunie 2007 și constatate la 3 august 2007, data încheierii controlului, sancțiunea a fost aplicată tardiv, cu depășirea termenului de 30 de zile de la data constatării faptelor, prevăzut de același text legal.
Cât privește decizia 33/24.09.2007, a Băncii Comerciale SA - Sucursala Reșița, instanța reține că, potrivit art. 14 din Contractul Colectiv de muncă la nivelul băncii, calitatea de angajator o are banca centrală.
Cu alte cuvinte, sucursala Reșița, neavând calitatea de angajator nu putea să-i desfacă reclamantei contractul individual de muncă.
Totodată, contractul de muncă nu putea fi desfăcut de două ori, astfel că a doua decizie de desfacere a contractului de muncă (33/24.09.2007) nu a produs niciun efect.
Reclamanta a cerut și reintegrarea sa în funcția avută, dar acest capăt de cerere este neîntemeiat, având în vedere că și-a depus demisia, înregistrată cu nr. 425/24.09.2007.
Această demisie, producându-și efecte în sensul încetării raporturilor de muncă dintre părți, reclamanta nu mai poate solicita reintegrarea sa pe funcția avută.
Reclamanta a susținut că și-a retractat demisia, însă nu a făcut o dovadă în acest sens, iar, pe de altă parte, retractarea demisiei nu produce efecte decât cu acordul angajatorului, acord care nu este dovedit.
Pe cale de consecință, reclamanta nu poate beneficia nici de drepturi salariale pe perioada ulterioară demisiei.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect plata a 14 zile de concediu de odihnă, instanța reține din adresa 15453/07.12.2007, a Băncii Comerciale SA S, că reclamanta avea dreptul în anul 2007 la 18 zile de concediu de odihnă, corespunzător perioadei lucrate, dar că a efectuat un număr de 10 zile, celelalte 8 fiindu-i plătite la lichidare.
Pârâtele au depus la dosar foile colective de prezență pe lunile ianuarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie și septembrie 2007.
Pentru luna iulie 2007, însă, pârâtele au depus două foi colective de prezență diferite. În una dintre ele reclamanta figurează în concediu de odihnă în zilele de 7,9 și 16, iar în cealaltă în zilele de 2,4, 9 13, 19 și 20 ( filele 121,122).
Întrucât există îndoială, aceasta profită angajatei reclamante, astfel că instanța reține că reclamanta are dreptul la plata a 14 zile de concediu de odihnă, pârâtele nefăcând dovada achitării lor.
Reclamanta a mai cerut și obligarea pârâtelor la plata daunelor morale, însă nu a făcut dovada unui prejudiciu moral.
În consecință, în baza art. 268,79, 287 din codul muncii și art.1169 Cod civil, instanța va admite în parte acțiunea, va anula deciziile pârâtelor 143 și 33 din 24 martie 2007, va obliga pârâtele să-i plătească reclamantei contravaloarea a 14 zile de concediu de odihnă pe anul 2007 și va respinge capetele de cerere având ca obiect reintegrarea în funcție, plata drepturilor salariale și a daunelor morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal ambele părți.
Pârâta Banca Comercială - Sucursala Reșița a solicitat modificarea sentinței în parte în sensul de a se respinge și capătul de cerere privind plata drepturilor salariale aferente a 14 zile de concediu de odihnă criticând sentința ca netemeinică întrucât aceste drepturi sunt necuvenite, fiind dovedit cu foile de pontaj că o parte dintre acestea au fost efectuate, iar 8 zile au fost achitate.
Reclamanta intimată a solicitat modificarea sentinței în sensul de a se admite și capătul de cerere privind reintegrarea sa în funcție susținând că în mod netemeinic s-a luat act de cererea de demisie deși aceasta a fost revocată.
S-a invocat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la contractul de muncă și nu există nici o dispoziție privind încetarea sau continuarea lui.
Recurenta pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului în esență susținând că nu și-a dat acordul pentru revocarea demisiei.
Examinând cauza conform dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, se constată că nu există nici un motiv pentru modificarea sau casarea sentinței.
Susținerile reclamantei în sensul că și-a revocat cererea de demisie sunt neîntemeiate nefăcând nici o dovadă în acest sens iar angajatorul a susținut că nu și-a dat acordul pentru continuarea raporturilor de muncă aspect evident din moment ce s-a dispus concedierea acesteia.
Prin urmare demisia fiind un act unilateral al salariatului are ca efect încetarea contractului de muncă aspect corect reținut.
Dispunându-se anularea deciziei de concediere reclamanta, la cerere, poate fi repusă în situația anterioară dar acest lucru nu mai era posibil cum corect s-a reținut, întrucât cererea de demisie și-a produs efectele și acest aspect s-a constatat implicit prin respingerea capătului de cerere care viza reintegrarea.
Nu se poate reține că nu s-ar fi soluționat fondul cauzei prin nepronunțarea instanței asupra menținerii sau încetării contractului de muncă, întrucât instanța nu a fost investită cu vreun capăt de cerere pentru a se lua act de demisie sau să se anuleze demisia. În același timp respingând cererea de reintegrare pe post s-a pronunțat implicit cu privire la încetarea raporturilor de muncă.
Prin urmare recursul reclamantei este nefondat.
Si recursul pârâtei este nefondat, foile de pontaj nefăcând dovada plății unor drepturi salariale reprezentând c/valoarea zilelor de concediu neefectuate astfel că se va menține sentința cu privire la acest aspect.
Pentru aceste motive în baza art.312 alin.1 și 3 cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta și pârâta BANCA COMERCIALĂ "" S împotriva sentinței civile nr.208 din 13.02.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR PT. JUDECĂTOR
- - - - - Dr. -
În
VICEPREȘEDINTE
- - -
GREFIER
Red.I,J,17.07.2008
Thred./21.07.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib. C-
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Ioan Jivan, Carmen
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 207/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 952/2008. Curtea de... → |
|---|
